Ionică Nechifor crește oile din care se face cel mai scump astrahan din lume: Karakul sur argintiu
Roxana Dobre -
Rasa de oi Karakul – cea din care se face astrahanul, este recunoscută a fi cea mai profitabilă, iar dintre exemplarele existente în România, cele mai prețioase se găsesc în turma botoșăneanului Ionică Nechifor, care crește o varietate sură cu nuanțe argintii cum nu mai are nici un alt crescător de pe la noi.
Mioarele Karakul sunt des întâlnite în partea Moldovei acolo unde au și tradiție – se cresc pentru lapte, astrahan, dar și pentru condițiile prielnice, adică o climă mai uscată. ”De exemplu, anul acesta, seceta care a prăpădit zona noastră a fost benefică pentru oi deoarece principala lor problemă este cu unghiile, iar un sol îmbibat cu apă nu le-ar fi benefic”, ne-a declarat Ionică Nechifor, președinte al Asociaţiei Crescătorilor de Ovine şi Caprine „Moldoovis”.
Totodată și secretar general al Federației Romovis, Nechifor deține un nucleu de 60 de femele adulte și tineret, 5 masculi tineret și 2 masculi adult din rasa Karakul de Botoșani varietatea sur cu nuanța argintie. “Nu mai sunt în țară alte exemplare cu această nuanță argintie. Nici măcar la Stațiunea de Cercetare din Popăuți nu au reușit să o aducă. Eu am colaborat foarte mult cu un medic veterinar din Târgu Neamț, domnul doctor Baroi, care, dânsul, ajungând la o vârstă onorabilă de 93 de ani știind că sunt pasionat de această rasă, m-a chemat și mi-a dat 10 exemplare, ultimele pe care le mai avea. Cum vârsta nu îi mai permitea să le îngrijească, mi-a făcut mie această bucurie”, ne-a precizat crescătorul despre proveniența ineditelor exemplare.
Ce o face așa deosebită?
Fibra de păr care are două culori: maro-închis spre negru la bază, iar la vârf are acel spicat argintiu-alb, ceea ce face ca pielicelele să fie foarte apreciate, ne explică Ionică Nechifor.
Potrivit crescătorului din Botoșani, 95% din calitatea acestora este dată în principal de genetică și nu de hrană sau alte condiții. “Bineînțeles că și condițiile în care crești oile sau le hănești contează, dar doar 5%. Restul este influențat pe linie ereditară. Tot secretul stă în modul în care se fac încrucișările”, ne-a mai spus crescătorul.
Mieii Karakul sunt sacrificați în maxim 3 zile de la fătare. “Cei care nu sunt păstrați de prăsilă sunt sacrificați în primele două zile de viață. Pieile sunt provenite numai de la miei. Deja după 5 zile se pierde calitatea blăniței și nu mai putem vorbi de o pielicică valoroasă”, ne-a mai precizat Ionică Nechifor.
Pielicelele se bagă apoi la argăseală și urmează un tratament chimic pentru a se păstra chiar și 10-15 ani. “Practic ele pot fi păstrate dar majoritatea crescătorilor le vând de cele mai multe ori cu preț mai mic decât valoarea lor de piață. Pentru că știu că în primăvara următoare vine alt lot și toți au nevoie de bani pentru a întreține animalele, familia etc. Mai ales că subvențiile nu vin la timp și în toamnă toți crescătorii au nevoie de bani”, ne-a mai spus oierul.
Exportăm astrahan în Ucraina, Rusia și Republica Moldova
Despre piața de desfacere crescătorul spune că în Botoșani sunt multe ateliere de prelucrare pentru că 80% dintre crescătorii de oi din județ se ocupă cu creșterea acestei rase. “Și mai sunt niște ateliere cu oameni foarte bine pregătiți care s-au aliniat cumva la moda din zilele noastre, undeva prin Orăștie unde a fost cea mai mare fabrică de confecții de blănuri. 75% din pielicele pleacă în Republica Moldova, Ucraina și ajung în Rusia. Rasa Karakul reprezintă 10% din totalul raselor din România. Dacă raportăm la câți cetățeni de vârsta a doua sau a treia poartă în general confecții obținute de pielicele de Karakul ne descurcăm. Adică nu rămân nevândute. O pielicică pleacă de la noi cu 50 de lei, calitatea mai slabă, și ajunge și la 300 de lei bucata vorbind de calitatea cea mai bună”, ne-a mai spus oierul.
Deși foarte valoroasă din punct de vedere zootehnic, varietatea de sur argintiu nu este încă foarte cunoscută pe piață nici măcar printre crescătorii pasionați de Karakul. “Dacă o căciulă sau pălărie din varietatea neagră costă undeva la 500-600 de lei, o pălărie din sur argintiu, cum îi spunem noi, se duce undeva la 1.000 de lei. Ca și comparație ar fi diferența între o blană de vulpe normală cu blană de vulpe argintie”, explică oierul moldovean.
Vârf pentru piața de astrahan românesc
Până în anul 1995-1996, producția de pielicele era foarte bine plătită pe piața internațională și nu numai când o bucată ajungea în anul 1990 la 3.000 de lei vechi. „Existau acele căciuli de astrahan care erau foarte purtate iar ele și-au păstrat celebritatea și prețul chiar și până în anul 2000 când ajungeau la 2.000 de lei bucata. Nu mai spun că și acum o haină de blană depășește 1.500 de euro”, mai spune crescătorul.
Ionică Nechifor vrea să crească efectivul din această varietate și să le scadă pe celelalte de Karakul negru și brumariu pe care le deține în prezent. “Încet-încet o să scad populația de negru și o să cresc pe cea de sur argintiu pentru că se caută pe piață. Toate combinațiile au dus la sur argintiu nu doar una singura, deci este clar că trebuie să fie ținute și oile de alte culori”, ne-a mai menționat crescătorul care și-a propus să aducă Karakul-ul sur argintiu la nivel consolidat, ameliorat, la ceea ce înseamnă astăzi varietatea neagră și cea brumărie.
“Este o gamă întreagă de nuanțe în cazul varietății sur. La Stațiunea de Cercetare Popăuţi se găsește de exemplu sur auriu, sur arctic dar nu cel argintiu care este foarte rar și nu doar în România ci chiar în lume. Am identificat undeva în Samarkand, un oraș din Uzbekistan. Săptămâna trecută am participat la un simpozion la Universitatea Agronomică Iași unde am avut o lucrare științifică făcută exact pe sur argintiu. Ei au fost impresionați și la un moment dat un profesor din Republica Moldova mi-a spus că sunt puține exemplare chiar în țara de origine a rasei, Uzbekistan. În rândul crescătorilor de oi Karakul, această nuanță nu prea este cunoscută”, ne-a mai spus crescătorul.
Varietatea urmează să fie omologată
Ionică Nechifor povestește că prin înființarea unei stațiuni de cercetare în județul Botoșani s-a trecut și la formarea unei rase de Karakul românesc care ulterior în 1998 a fost omologată sub denumirea de Karakul de Botoșani. “Atunci au fost omologate doar 2 varietăți de culoare și anume neagră și brumăriu. În 2010 s-a omologat Karakulul maro în cadrul stațiunii iar acum în baza unui proiect de cercetare ADER 2015-2020 se va omologa și culoarea de sur argintiu”, ne-a mai spus fermierul despre planurile de viitor.
Sursă foto principală: www.banulbotosanean.ro
