Fermierii ţin porumbul în silozuri în aşteptarea unor preţuri mai bune. Iată cum se pot apăra de risc
agrointeligenta.ro -
Porumbul de pe piaţa internă este mai ieftin în prezent, chiar decât la recoltare. Producătorii locali nu se înghesuie să-l vândă, pentru că se aşteaptă la majorări de preţuri după sărbători.
La momentul recoltării, porumbul din producţia internă era cumpărat la un preţ de 1,1 lei pe kilogram, după care preţul a scăzut la 90 de bani pe kilogram, spune Nicolae Sitaru, preşedintele Asociaţiei Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice Ialomiţa. În ultima perioadă, preţul şi-a mai revenit, dar tot nu a ajuns la nivelul de la recoltare, adaugă Sitaru. Acesta susţine că sunt cantităţi disponibile în piaţă, chiar din recolta din 2011, iar cel mai probabil vor ajunge la export.
„în Timiş există câteva firme care au porumb de vânzare. Toţi aşteaptă să mai crescă preţul, după sărbători, chiar dacă eu unul nu cred că se va întâmpla acest lucru”, afirmă Nicolae Oprea, secretarul Asociaţiei Producătorilor de Cereale şi Plante Tehnice Timiş.
Şi reprezentantului unei firme care achiziţionează cereale direct de la producători afirmă că este ofertă pe piaţă, chiar dacă „toată lumea aşteaptă să crească preţul”. Compania cumpără porumbul la un preţ de 93 de bani pe kilogram.
Pe piaţa internaţională, preţul unei tone de porumb se ridică la circa 250 de euro. Reducerea stocurilor din principalele ţări exportatoare va pune însă presiune pe preţ în perioada următoare, ceea ce ar putea duce la scumpirea porumbului.
Producţie mică, în acest an
În 2012, producţia internă de porumb a fost redusă semnificativ de secetă, scăderea fiind de circa 60% raportat la anul anterior, când era atins un nivel de 11,7 milioane de tone. În primele opt luni ale anului în curs, România a exportat 1,8 milioane de tone de porumb, faţă de 768.023 tone în aceeaşi perioadă din 2011. Analiştii din piaţă susţin că o mare parte din această cantitate a reprezentat stocuri din recolta din anul anterior.
La nivel mondial, producţia estimată pentru anul comercial 2012-2013 este de 839,7 milioane de tone, potrivit USDA, cu 37 milioane de tone mai puţin faţă de anul precedent, dar cu 8,2 milioane de tone mai mult decât în 2010-2011.
Producţia mai mică din SUA (total de 272 milioane de tone) este compensată de majorările de volume din Argentina, Africa de Sud şi Brazilia din ultimele trei campanii. Deşi stocurile de report s-au mărit în UE, China şi Mexic, la nivel global ele s-au redus la 118 milioane de tone, ceea ce reprezintă 19,5% din consumul mondial (602,7 milioane de tone în 2012-2013, conform USDA). Analiştii se aşteaptă ca acestea să atingă nivelul cel mai jos din ultimii 16 ani spre sfârşitul campaniei 2012/2013.
Cum te protejezi la risc
Strategia de-a păstra porumbul se poate dovedi riscantă dacă preţurile o iau în jos, dar şi dacă prea mulţi fermieri sunt forţaţi să vândă simultan şi nu reuşesc să asigure logistica în timp util. Una dintre metodele de protecţie este aşa-numitul „hedging”, practic o asigurare la fluctuaţia de preţ. Altă metodă tradiţională este acumularea simultană de rezerve de carburanţi, pentru că în mod normal preţul porumbului şi cel al ţiţeiului evoluează ca lamele de foarfece: când unul creşte celălalt scade şi invers. Pentru perioada următoare, este previzibilă, în premieră dată după mult timp, o evoluţie sincronizată a celor două. Acest lucru înseamnă că acumularea unui stoc de combustibil limitează riscurile de pierdere şi măreşte şansele unor profituri substanţiale. Totuşi, în cazul destul de puţin probabil în care ambele preţuri scad, pierderea poate fi severă, scenariu pentru care este utilă şi încheierea unui contract de hedging financiar, care ar trebui să fie relativ ieftin.
