Ministrul Achim Irimescu: România este unul dintre statele cu sumele cele mai mari alocate pe dezvoltare rurală. Era mai simplu dacă aveam subvenții mai mari
agrointeligenta.ro -
La final de an, ministrul Achim Irimescu a acordat un interviu consemnat de către Ioana Burtea, expert în cadrul Serviciului Comunicare al Agenției pentru Finanțarea Investițiilor Rurale – AFIR, un interviu în care șeful MADR vorbește despre situația agriculturii românești la încheierea exercițiului financiar 2007-2013, subliniind oportunitățile și direcțiile pe care Ministerul Agriculturii le are în vedere pentru perioada următoare, inclusiv proiecte ce pot fi finanțate prin PNDR 2014-2020. Interviul a fost publicat în buletinul informativ al AFIR pe luna decembrie.
În data de 17 noiembrie ați fost învestit ca ministru al Agriculturii și Dezvoltării Rurale, după ce în perioada 2012-2014 ați activat ca secretar de stat pentru dezvoltare rurală. Experiența dumneavoastră a fost completată de o perioadă petrecută la Reprezentanța Permanentă a României la Uniunea Europeană, în calitate de ministru-consilier și șef al secției Agricultură din Comitetul Special Agricol. Aveți, așadar, experiență în administrația publică și, în mod special, în sectorul agricol, precum și în ceea ce privește gestionarea fondurilor europene. Din poziția pe care o dețineți și având în vedere experiența dumneavoastră, vă rog să ne spuneți care sunt prioritățile dumneavoastră pe timpul mandatului de ministru?
În primul rând, voi cere o situație cât mai precisă a datelor de care dispunem în toate domeniile – de la producție, la plăți efectuate. Nu poți porni la drum fără să faci o analiză extrem de serioasă pentru a vedea unde te situezi, care sunt problemele și cum se pot rezolva. Am demarat un proces de analiză și consultare la nivelul Ministerului pentru simplificarea procedurilor ce țin de aplicarea Politicii Agricole Comune. Știu din experiență că cel mai complicat este să faci un lucru să funcționeze simplu. Sunt deschis la dialog și am vorbit cu cei din comisiile parlamentare să simplificăm cât mai mult procedurile, pentru că altfel riscăm să pierdem bani. Dacă nu aplicăm de urgență măsuri în sensul simplificării și eficientizării gestionării fondurilor europene, PAC nu va ajuta fermierii, iar decalajul dintre România și țările din Vest nu se va reduce.
Care sunt principalele domenii în care au de recuperat agricultura și dezvoltarea rurală în România?
În primul rând, trebuie spus că fermierii europeni au mai multă experiență pe piața comună, în timp ce mulți dintre fermierii noștri se zbat pentru existență. Dacă ferma medie în Vest are 18 hectare, în România are 3,5 hectare. Cele mai mari diferențe sunt de la subvenția pe hectar: România este unul dintre statele cu sumele cele mai mari alocate pe dezvoltare rurală, însă era mai simplu dacă aveam sume mai mari pentru plăți directe, iar fermierii nu se mai luptau cu parcurgerea unor etape birocratice pentru obținerea finanțării investițiilor. România are o mulțime de probleme legate de infrastructura agricolă. Fermierii nu au capacitate de depozitare, ceea ce afectează sectorul cerealelor. Faptul că s-a progresat și avem balanță comercială pozitivă e foarte bine. În ultimii ani s-a ajuns la un flux comercial alimentar pe plus, doar că încă n-am ajuns să dezvoltăm partea de procesare și exportăm materia primă. Prin PNDR 2020 s-a echilibrat mult susținerea celor două sectoare – zootehnic și vegetal. Sperăm să folosim cereale în România la creșterea animalelor, ar ajuta și situația fermierilor.
Un alt punct sensibil este că nu am reușit să avem un sistem de consultanță bun pentru fermierii noștri, iar dacă fermierii mari au angajați competenți, cei mici nu au cunoștințele necesare de piață. Unul din punctele importante este transferul de cunoștințe pentru gestionarea eficientă a fermelor. Nu știm să dăm valoare foarte mare produselor noastre, nu știm să le vindem cum trebuie. S-au făcut multe, dar încă suntem departe de fermierii din alte state. Toate acestea se reflectă în cum arată fermele din România.
Vom continua și dezvoltarea cooperativelor. Am văzut în Franța o cooperativă cu 1.450 de angajați care ofereau fermierilor semințe de o calitate superioară, dar și cele mai bune tratamente pentru
culturile agricole, la cele mai bune prețuri. Fermierul doar producea. Acei 1.450 de oameni își dovedeau utilitatea. Din păcate, la noi cooperația nu este nici măcar conturată. Sper ca împreună cu Parlamentul să punem la punct legislația care să încurajeze asocierea. Fermierii mici trebuie să înțeleagă că nu au nicio șansă să iasă pe piață altfel. Fermierii noștri se confruntă cu probleme pentru că nu sunt uniți.
Cum putem obține prețuri corecte pe piața europeană pentru produsele agricole românești?
PAC vizează alocarea de subvenții în contextul îndeplinirii unor standarde. Acest lucru are în vedere oferirea unor produse agricole la prețuri rezonabile. Piața, în general, se autoreglează. Scopul PAC e să stabilească o piață echitabilă. Acum prețul este stabilit de piață și nu mai poate fi impus un anumit preț de vânzare.
Se poate interveni doar în sectorul vegetal, la legume și fructe. În toată Europa există burse en-gros pentru legume și fructe, iar de acolo se poate stabili un preț. Sper să reușim și noi să creăm mecanismele normale astfel încât piața să se autoregleze, iar cetățeanul să beneficieze într-adevăr de un preț corect.
Care sunt șansele României de a avea mai multe produse tradiționale recunoscute la nivel european?
La nivel european sunt peste 1.400 de produse protejate. Asta înseamnă că atunci când merg în magazin, văd eticheta și sunt convins că este un produs cu valoare adăugată mai mare. De aceea, orice producător român serios trebuie să lupte să-și vadă produsele recunoscute la nivel european. Am propus să identificăm produsele de calitate ce pot ieși pe piața internă a Uniunii Europene. Desigur, dacă este un produs care nu iese din granițele județului, mă îndoiesc că poate beneficia de ștampila de produs protejat. Cât timp un produs are o rețetă specifică și are calități aparte ca materie primă sau procesare, acesta poate fi protejat. Pentru asta este nevoie de o asociație. Sunt multe produse de calitate în România, dar trebuie să le identificăm și să le explicăm producătorilor avantajele de a întreprinde acest demers.
Cum vedeți situația educației în domeniul agriculturii în România?
Și în această direcție, trebuie să facem progrese cu educația agricolă, dar și cu cercetarea și inovarea. Trebuie în primul rând să existe o bază solidă. Cercetarea poate pune la dispoziția fermelor soiuri mai bune, mai rezistente la secetă. Am solicitat la nivel european ca rezultatele cercetării, mai ales cea efectuată pe bani europeni în UE, să fie transferate gratuit la condițiile României și să poată fi aplicată aici. De asemenea, trebuie ca fermierii să progreseze și în ceea ce privește metodele de producție, de ambalare, de prezentare. Producătorii degeaba fac un produs de calitate, dacă nu îl ambalează bine. Pentru că atunci nu au nicio șansă să-l vândă. Vestul știe să ambaleze bine un produs. Industria a reușit să progreseze în acest sens și în România, dar producătorii mici și medii încă mai trebuie să facă eforturi
