Iată doi negustori de cai morţi de la care a pornit scandalul Horsegate
agrointeligenta.ro -
Jan Fasen din Olanda şi Dafydd Raw-Rees din Țara Galilor
Jan Fasen este numele celui care a băgat România în scandalul cărnii de cal – scandal care în presa occidentală poartă deja numele HORSEGATE. Francezii l-au numit „traderul sulfuros”, britanicii i-au zis „olandezul uns cu toate alifiile”, noi îi putem spune pur şi simplu „negustorul de cai morţi”.
Olandezul Jan Fasen cumpără carne de cal şi o revinde drept carne de vită. Acesta este obiectul real de activitate al companiei sale, Draap Trading Limited – lucru care vă vine sau nu să credeţi transpare chiar din numele acesteia: DRAAP citit de la coadă la cap, în oglindă, cum se spune, este PAARD, cal, în limba olandeză (deh! iată un caz în care de la cabală se ajunge la cabaline).
Fasen are deja o experienţă relevantă şi un cazier încărcat în afacerea cărnii de cai morţi – în 2012 a primit o sentinţă de condamnare la doi ani de închisoare pentru că a vândut unor fabricanţi de produse halal (carne de vită, sacrificată comform preceptelor religioase islamice) carne de cal din Mexic, Brazilia şi Argentina. A ieşit repede – nişe luni bune petrecute la zdup înainte de sentinţă, nişte driblinguri avocăţeşti i-au redat libertatea.
A luat-o de la capăt, de aceasta dată stabilindu-şi cartierul general în Cipru. De aici a cumpărat carne de cal din România orienând-o spre Belgia şi Olanda de unde, după procesare şi re-etichetare drept carne tocată de vită a fost vândută mai departe producătorilor de produse de carne din Franţa şi Marea Britanie…şi cine mai ştie încă de unde.
Există desigur şi alţi indivizi de teapa lui Fasen. Unii care spre deosebire de acesta mai fac şi caz de imaginea lor de „stâlpi ai societăţii”
Un bun exemplu este Dafydd Raw-Rees, patronul unui abator din Ţara Galilor depistat de autorităţile britanice a fi sursa cărnii de cal din kebab-ul şi alte produse halal din măcelăriile cu specific musulman din mai multe oraşe din Marea Britanie.
Dafydd Raw-Rees este multimilionar (deh, nu te întreabă nimeni cum ai făcut primul milion, dar pe el se pare că nu l-au întrebat nici despre celelalte) şi om de societate plăcându-i la nebunie să îşi scoată nevasta şi fiica la evenimentele mondene pentru a se vedea cu ele pozat ca vedetele de la Hollywood (poate îl vom vedea pozat curând din faţă şi din profil).
Raw-Rees recunoaşte că la abatorul său s-a tranşat carne de cal ce a fost mai apoi trimisă în Belgia. „Noi tăiem carnea de pe oase, o împachetăm în ce îşi doreşte clientul şi apoi vira” , spune el presei. El respinge totuşi orice acuzaţie privind practici ilicite „Lucrăm cu carne de cal patru sau trei zile pe săptămâna, zile în care nu ne ocupăm cu nimic altceva. Nu ar fi fost posibilă contaminarea”.
Raw-Rees şi familia sa au dus-o bine în ultmii ani, în contrast cu mulţi confraţi din branşa pe care se pare că scăderea consumului şi creşterea preţurlor la materii prime i-a afectat. Milionarul, consoarta şi una dintre fiice apar în sesiunea foto-oficială a Grand Prix- ului F1 de la Abu Dhabi., un eveniment al cărui bilet de intrare, cu toate mondenităţile din jurul său este extravagant de scum, pentru proprietarul unui abator.
Ok, domnilor, nimeni nu a făcut nimic greşit, şi totuşi carnea de cal a ajuns în locul celei de vită în lasagna… cine a pus-o?
Cam din astfel de specimene este făcută periferia industriei cărnii. Oameni fără scrupule dispuşi să vândă orice doar pentru a face… milioane de euro cu preţul sănătăţii oamenilor care cred că se hrănesc sănătos şi reputaţiei unor producători oneşti şi chiar a unor ţări.
Pe măsură ce în Cipru ancheta care vizează compania lui Fasen se va adânci ese posibil să aflăm că şi în ale ţări, precum Grecia, Italia şi Turcia, cu care aceasta a avut contracte, s-a descoperit carne de cal din România.
Ar fi poate bine, ca autorităţile româneşti să identifice toate livrările de carne de cal către compania lui Fasen pentru a ne da seama măcar parţial de dimensiunea „schemei” puse la cale de acesta.
Şi ar fi şi mai bine dacă abatoarele din România dar şi producătorii din industria alimentară din Franţa sau Marea Britanie (de oriunde) s-ar interesa măcar cu ce trader ajung să lucreze într-o lume în care buna reputaţie este totul
