Plantarea pomilor fructiferi primăvara: ce îngrășăminte aplicăm și cum alegem materialul săditor
Roxana Dobre -
Pregătirea unei livezi nu este deloc treabă ușoară iar pentru a vă asigura că rata de prindere a pomilor este completă trebuie să respectați o serie de pași. Inginerul Marius Roman, doctor în științe pomicole și proprietarul unei pepiniere (www.pepinierele-roman.ro) a prezentat pentru Agrointeligența etapele care trebuie parcurse la înfiinţarea unei plantaţii de pomi fructiferi. Este vorba despre pichetarea terenului, săpatul gropilor, repichetatul si umplerea parţial a gropilor cu pământ si gunoi, alegerea materialului săditor, repartizarea pomilor la gropile de plantare si plantatul pomilor.
Pichetatul terenului se face în vederea marcării locului de plantare al fiecărui pom. În funcţie de natura terenului se utilizează mai multe sisteme, dar cel mai folosit este cel simplu de marcare, prin ţăruş, la distanțele stabilite, și prin măsurare cu ruleta. Practic, pe terenuri cu pante mici sau în pante terasate: pichetatul în dreptunghi la care între rânduri distanța este mai mare, iar pe rând distanțele sunt mai mici și în pătrat la care distanțele sunt egale atât pe rând cât și între rânduri.
În cazul terenurilor uşor accidentate sau cu o pantă mică, pichetarea se face în paralelogram ca și cel în dreptunghi, doar unghiurile opuse sunt egale două câte două, sau în chinconz respectiv în triunghi echilateral.
Atunci când se doreşte plantarea pomilor pe terenuri neamenajate se face pichetaj pe curbe de nivel. În cazul pichetării terenului pentru înfiinţarea de plantaţii intensive, întotdeauna trebuie avut în vedere ca rândurile de pomi să fie perpendicular pe axul drumurilor principale.
Săpatul gropilor, repichetatul și umplerea parţială a gropilor cu pământ și gunoi de grajd
Prima dintre aceste lucrări trebuie făcuta cu mult timp înainte de plantare, uneori chiar cu 1-2 luni, acolo unde terenul nu se desfundă. Mărimea gropilor este variabilă în funcţie de gradul de mobilizare al terenului, și anume de la 30x30x30cm în teren desfundat, până la 60x60x40cm în teren nedesfundat. Celelalte lucrări se fac cu 2-3 săptămâni înainte de plantare, respectiv gropile se umplu cu pământ și gunoi, iar repichetatul se face prin vizare pe jaloane sau cu ajutorul scândurii de repichetat.
Alegerea materialului săditor este una din operaţiile de care depinde starea viitoarei plantaţii
De aceea, este indicat ca materialul săditor să fie procurat din pepiniere consacrate, recunoscute oficial şi controlate, care garantează autenticitatea, calitatea şi sănătatea pomului. Este indicat să se aleagă pomii cu rădăcinile cât mai dezvoltate și intacte, cu lemnul ramurilor copt și muguri bine formaţi, preferându-se cei care au numeroase ramuri laterale sau anticipaţi, la care se poate forma scheletul pomului și implicit intrarea timpurie pe rod. Efectul plantării unor astfel de pomi constă în formarea rapidă a coroanelor și începutul fructificării încă din anul 2 sau 3, obţinându-se o producţie însemnată de fructe încă din anul 4 de la plantare.
Perioada optimă pentru plantare este toamna
Epoca cea mai potrivită pentru plantarea pomilor în general este toamna (octombrie-noiembrie), întrucât asigură refacerea sistemului radicular și pornirea în vegetaţie primăvara mai timpuriu, dar se mai poate planta și primăvara devreme (martie-aprilie). Pomul trebuie plantat la adâncimea la care a crescut în pepinieră, respectiv cu punctul de altoire la nivelul solului. În caz că plantarea este adâncă, se întârzie pornirea în vegetaţie, iar în cazul unei perioade ploioase și pe teren greu are loc asfixierea rădăcinilor. Numai în zona de şes, unde se simte lipsa umezelii, pomii pot fi plantaţi cu 2-3 cm mai adânc decât au fost în pepiniera. Pe măsură ce se aşează pământ peste rădăcinile pomului, trebuie efectuata o călcare energică, în jurul pomului, pentru a se tasa solul și a nu rămâne goluri de aer.
Indiferent de epoca de plantare, materialul săditor suportă două operaţii premergătoare lucrării – fasonarea şi mocirlirea pomilor.
Fasonarea constă în eliminarea rădăcinilor vătămate, reîmprospătarea prin scurtarea vârfurilor la cele lungi.
Mocirlirea se realizează prin introducerea sistemului radicular într-un amestec de consistenţa smântânii realizat din pământ (de preferinţă galben), bălegar proaspăt de bovină şi apă. De regulă, la plantare, după fasonarea rădăcinilor și mocirlire, pomul se aşează în partea de nord a tutorelui pentru a-l proteja de acţiunea îngheţului și dezgheţului brusc.
Alte lucrări care se fac odată cu plantarea pomilor sunt: administrarea îngrăşămintelor la groapă și udarea. Când pomii se plantează în gropi săpate individual, cum este cazul în grădinile de lângă casă, odată cu plantarea, trebuie administrate ți îngrăşămintele, și anume 15-20 Kg gunoi de grajd bine fermentat sau 20-30 g azotat de amoniu, 20-30 g de sare potasică și 50-60 g superfosfat substanţă activă, la fiecare pom.
Foto: pmmg.org.ge
