Povestea tânărului care crește bivolițe și ară pământul cu plugul tras de cai
Gabriela Gimbășanu -
Creșterea bivolițelor era, până acum câțiva ani, o activitate răspândită în satele românești unde, înainte de Revoluție figurau peste 200.000 de capete, o statistică ajunsă astăzi la 10.000 de bivoli la nivel național. Au rămas puțini crescători, mai ales dacă ne referim la fermele mici, de familie, așa cum este cea a familiei Tiponut din comuna Lăzăreni, județul Bihor. Și poate că și această gospodărie cu bivolițe s-ar fi pierdut dacă nu ar fi fost pentru Ioan Samuel Tiponut, un tânăr care s-a ambiționat să ducă mai departe tradiția locului.
Dacă pe vremea străbunicilor Ioan, în gospodăria familiei Tiponut își găseau locul 4-5 exemplare de bovine, astăzi, ferma de la Lăzăreni numără 26 de exemplare pe producție de lapte, la care se adaugă tineretul, masculii de reproducție și junincile.
”Încă de când mă știu am avut bivoli în gospodărire, trei-patru exemplare au existau mereu la noi. Vorbim despre o tradiție veche ce a fost păstrată de familie de-a lungul anilor, neîntrerupt. Toate secretele în ceea ce privește creșterea acestor animale rustice au fost transmise din generație în generație. Eu am crescut de mic cu aceste animale și cu laptele de bivoliță care nu poate fi comparat cu niciun alt sortiment de lapte, este de o calitate superioară. În urmă cu 10-12 ani am decis împreună cu familia mea să ducem la un alt nivel această activitate de creștere a bivolilor și am început să ne ocupăm mai serios de aceste animale”, a declarat pentru Agrointeligența Ioan Samuel Tiponut, tânărul crescător de bubaline din comuna Lăzăreni, județul Bihor.
Au plecat la drum cu 5 exemplare și au ajuns la 26
Creșterea efectivului de bivolițe a fost făcută cu pași mărunți, banii fiind puțini și viața la țară destul de grea. S-a pus însă baza în cele cinci bivolițe deja existente în exploatația și cu ajutorul cărora s-a dezvoltat mini-ferma.
”Noi cam țineam să avem cinci bivoli și, când aveam mai mult de cinci bucăți, le vindeam, pentru că la vremea respectivă nu aveam utilaje sau suficient teren agricol pentru a întreține atât de multe animale. Acum 12 ani am luat decizia să nu mai vindem nimic, am plecat la drum cu această activitate de la cele cinci bivolițe pe care le aveam. În prezent am ajuns la un efectiv de 26 de capete, din care 8 sunt femele pentru reproducție. Avem și juninci, din care trei au fătat deja și încă trei le așteptăm să fete în curând. Avem și tăurași care vor fi valorificați pentru obținerea unor preparate din carne de bivoliță, o carne de o calitatea deosebită, fără pic de grăsime”, a spus tânărul fermier.
Fermă cu 28 de hectare
Hrana animalelor este obținută exclusiv pe terenul agricol pe care familia îl lucrează în zonă.
”Lucrăm în zona Lăzăreni 28 de hectare, dintre care 20 ha în proprietate și restul luat în arendă. La noi în fermă totul se face în ritmul natural, inclusiv hrana este realizată fără prea mari intervenții, iar lucrările solului le facem așa cum se făceau pe vremuri, cu plugul tras de cai. Avem și utilaje, nu de ultimă generație, pentru că nu ne-am permis, dar încercăm să ținem pasul și cu tehnologia”, a adăugat bihoreanul.
Agricultură cu soiuri vechi, moștenite
De precizat că din cele 28 de hectare pe care le lucrează tânărul fermier cu familia sa, o parte din teren este reprezentat de pășunea unde sunt scoase animalele vară, iar cealaltă parte este cultivată cu cereale: grâu furajer, porumb, orz, ovăz.
”Nu folosim soiuri sau hibrizi de ultimă generație, sămânța de porumb folosită este din recolta noastră. Vorbim despre un soi de porumb foarte vechi pe care l-am moștenit de pe vremea bunicului meu, un porumb care este caracterizat de faptul că are în compoziție foarte multă coajă, nu are prea multă proteină. Folosim același porumb pe care străbunicii noștri l-au însămânțat, un porumb care nu are probleme cu atacul de boli și dăunători. Nu asigură o producție atât de mare ca în cazul soiurilor și hibrizilor performanți, dar compensează prin calitate. Aceeași situație și pentru grâu și orz. Pe timp de vară animalele stau la pășune și în afara nutrețului verde pe care îl consumă, primesc suplimentar porumb, orz, ovăz, grâu furajer în diferite cantități în amestec, în funcție de vârsta animalelor. Rația furajeră este făcută după o rețetă pe care am dezvoltat-o și am îmbunătățit-o de-a lungul anilor”, a explicat Ioan Tiponut, care sunt cerealele pe care le folosește în hrana animalelor.
Animale sensibile la temperaturi ridicate
Creșterea bivolilor este o artă. Nu sunt animale agresiv așa cum cred mulți, simt persoana de lângă ele, nu sunt sensibili la boli așa cum este vaca de lapte, și rezistă foarte bine la temperaturi negative. Ca și la bovine, însă, căldura excesivă le dă peste cap metabolismul și producția de lapte.
”Tocmai de aceea este recomandat ca în locul în care bivolii sunt scoși la pășune să existe posibilitatea de a se scălda, pentru a-și regla temperatura corpului pe timp de vară. În absența acestui element încep să se instaleze bolile de plămâni și piele, asta înseamnă bani investiți în tratarea lor, odată un animal atins de o boală nu mai este niciodată la fel”, a vorbit fermierul, despre sensibilitățile bubalinelor.
Deține exemplare care dau și 12 litri de lapte pe zi
Producția de lapte diferă de la un animal la altul, totul ține de moștenirea genetică, dar și de tipul de hrană administrat bivolițelor.
”Avem exemplare de la care luăm 4-6 litri de lapte pe zi, dar avem și exemplare de la care luăm 12-14 litri pe zi. În general, din cantitatea pe care o luăm de la bivolițe, minim 2 litri de lapte merge în hrana fiecărui vițel, pentru a-i asigura o creștere armonioasă. În ceea ce privește maximul de cantitate de lapte pe care îl poate da o bivoliță, nu e ca la vacă, aici cantitatea pe care o iei după prima fătare se cam menține pe toată perioada de lactație, dacă la prima fătare a dat 7-8 litri, poate să urce, în anii următori până la 10 litri maxim. Noi avem exemplare care depășesc și 12 litri”, se mândrește bihoreanul.
5-6 lei litrul de lapte
Laptele obținut în ferma de bivoli din comuna Lăzăreni din județul Bihor este utilizat o parte pentru consumul propriu și o altă parte este vândut către câțiva clienți fideli. Prețul pentru un litru de lapte de bivoliță se învârte în jurul sumei de 5-6 lei în funcție de sezon și cantitatea de care dispune fermierul.
”Laptele de bivoliță este foarte sănătos, oamenii se feresc de el pentru că are multă grăsime, dar ce nu știu românii este că vorbim despre o grăsime extrem de sănătoasă, altfel de ce credeți că acest tip de lapte are mare căutare la export? Procentul de grăsime este de 8%, dar laptele nu are colesterol. Laptele îl folosim noi în alimentație și o parte ajunge la cei care l-au gustat pentru prima dată, știu de noi și nu vor să mai renunțe la acest lapte. Încercăm în această perioadă să facem și ceva specialități, dar suntem încă în faza de testare. Plus că și cantitatea zilnică de lapte pe care o strângem în fermă este destul de mică, prea mică pentru o colaborare cu un magazin de desfacere”, susține fermierul.
Peste 3.000 lei prețul unei junici
Din informațiile pe care le-a strâns din piață, crescătorul de bubaline știe că un exemplar de bivoliță, aflată la prima fătare și care nu a dat încă lapte, se vinde cu 3.000 lei, dar suma poate să ajungă la peste 1.000 de euro în cazul bivolițelor care au peste 3 ani și despre care se cunoaște cantitatea de lapte pe care o poți obține. Potrivit tânărului crescător de bubaline, pentru a reuși într-o astfel de afacere și pentru a avea desfacerea asigurată trebuie să începi de la un minim de 25 de bivolițe ce sunt pe lactație.
”Pentru a putea alimenta, de exemplu un supermarket ai nevoie de o cantitate de 100 litri de lapte pe zi. Ar trebui să pornești de la minim 25 de bivolițe, fără tineret, pentru că deja intervin alte costuri de creștere și întreținere. Competiția la raft este foarte mare, iar lipsa de informare duce la situația în care oamenii se feresc de laptele de bivoliță pentru că este gras, fără să știe că acest lapte nu are colesterol, iar grăsimea este una de foarte bună calitate”, a adăugat tânărul antreprenor.
40 lei kilogramul de salam din carne de bivol
Vițeii bubalinelor au o creștere lentă, astfel că un mascul atinge greutatea de 400 kilograme la vârsta de 3 ani, dar carnea este net superioară în raport cu cea de vită, explică tânărul fermier. Astfel, carnea de bivol nu are pic de grăsime, iar gustul este greu de descris în cuvinte, deși prețul nu este mai mare decât în cazul cărnii de vită. În viu, kilogramul de carne de bivol se vinde cu 10-12 lei.
”Pentru carnea de bivol avem o colaborare cu un măcelar destul de priceput care ne ajută so obținem diverse preparate. Încercăm să ieșim pe piață cu ceva salam și alte preparate. În general, salamul este obținut din carne de bivol la care se adaugă și un procent destul de redus de carne de porc, pentru că cea de bivol nu are deloc grăsime și ca să obții un salam de calitate ai nevoie și de puțină grăsime. Pentru un astfel de produs, prețul unui kilogram de salam pleacă de la noi cu 40 lei. Aceste produse le vindem fie direct de acasă, unde vin cei care ne cunosc deja, fie la piață”, a explicat tânărul fermier pentru Agrointeligența.
