Soluții eficiente pentru combaterea păianjenului roșu, inamicul culturilor agricole
Gabriela Gimbășanu -
Păianjenul roșu (Tetranychus urticae) este un dăunător periculos ce atacă atât plantele de apartament cât și culturile de legume din grădină, sere sau solarii, viță de vie și pomii fructiferi. Acești dăunători sunt cunoscuți și sub denumirea de acarieni și acționează asupra organele aeriene ale plantelor, în special partea inferioară a frunzelor, unde își parcurg întregul ciclul de evoluție.
În ultimul timp au apărut informații referitoare la extinderea acestui dăunător și la alte culturi agricole, cum ar fi porumbul și chiar floarea-soarelui. Astfel, trebuie să știți că păianjenul roșu comun (Tetranychus urticae) este o specie polifagă, cu peste 100 de plante gazdă, din flora spontană și plante de cultură, având o raspândire generalizată în toată țara.
Seceta – factorul determinat de apariție a dăunătorului
Acest dăunător este ușor de recunoscut datorită coloritului specific, astfel că femelele sunt de culoare roșie iar masculii au o culoare mai pală, galben-verde până la roșu deschis. Corpul prezintă verucozități de culoare deschisă în care sunt inserați țepi lungi și rigizi. Păianjenul roșu are o dimensiune de 0,4-1,5 mm lungime, forma corpului la femele este ovală, iar la masculi forma este de pară. Insectele adulte posedă 4 perechi de picioare, în primul stadiu larvar prezentând numai trei perechi. În condițiile țării noastre, paianjenul roșu comun prezintă 5-6 generații pe an, dar în spațiile protejate acesta se poate înmulți continuu.
Factorul determinant pentru manifestarea atacului cu intensitate ridicată a acestui dăunător este seceta. Chiar și în cazul unor temperaturi moderate, dacă este secetă, atacul în câmp va avea o intensitate ridicată. În schimb dacă își fac apariția ploile are loc reducerea atacului.
Cum recunoști prezența dăunătorului în cultură?
Adulții și nimfele se găsesc localizați cel mai adesea pe fața inferioară a frunzelor. Aceștia se hrănesc prin înțeparea și sugerea sucului celular din frunze. Frunzele atacate se decolorează și capătă un aspect mozaicat caracteristic, la scurt timp aceste frunze se îngălbenesc, necrozează, se usucă și cad. Capacitatea fotosintetică a frunzelor atacate scade, are loc pierderea apei din țesuturile atacate, iar planta stagnează în dezvoltare și producția scade. Păianjenul roșu poate ataca și organele florale, caz în care acestea avortează. În literatura de specialitate se menționează faptul că atacul la inflorescențe este foarte periculos la cultura de hamei.
Umiditatea solului și compostul – inamicii acarienilor
Prezența păianjenului roșu din cultura de legume poate fi împiedicată prin punerea în aplicare are unor reguli clare menite să limiteze la maxim posibilitatea de apariție a acestui dăunător. Este recomandat să elimini urzicile și buruienile sălbatice din grădină pentru a împiedica înmulțirea acarienilor. De asemenea, este bine de știut că acest dăunător are prădători naturali așa cum sunt alte varietăți de păianjeni, muște, ploșnițe, țânțari prădători și gândaci.
Păianjenul roșu preferă pământul uscat astfel că pentru a preveni apariția lor este indicat să stimulezi umiditatea solului prin acoperirea cu îngrășământ și alte straturi vegetale. Pentru a îmbunătăți capacitatea de rezistență a plantelor adăugă-le un strat de compost.
Soluții ecologice de combatere a păianjenului roșu
Pentru legumicultorii care se ocupă de cultura ecologică, combaterea acestui dăunător este destul de dificilă, mai ales că manifestă o oarecare rezistență în ceea ce privește măsurile clasice de prevenire a înmulțirii lui. Pentru eliminarea lui din cultură poți prepara două soluții pe bază fie din coada calului, fie din vetricel.
Din coada calului (Equisetum arvense – n.r) se poate prepara macerat, infuzie sau fiertură de plante. În general rețeta de baza pentru această soluție este 1 kilogram de plantă verde, fără rădăcină, la 10 litri de apă. Soluția se poate prepara și cu plantă uscată, dar concentrația diferă, fiind necesare 150 gr plantă uscată pentru 10 litri de apă. Suplimentar se mai adaugă 0,3% săpun, macerat de urzică și 1-2% silicat de sodiu. Soluția de poate aplica tot timpul anului și se poate aplica atât pe plantă, cât și pe sol. Această soluție are o dublă acțiune, combătând eficient afidele și acarienii (păianjenul roșu), dar contribuie și la fortificarea plantei.
Din plantele de vetrice (Tenacetum vulgare – n.r) se poate obține un eficient acaricid natural. Cele mai importante părți ale plantelor sunt florile ș frunzele. Pentru a prepara o astfel de soluție ai nevoie de 300 gr de plantă proaspătă la 10 litri de apă, sau 30 gr de plantă uscată la 10 litri de apă. Soluția de aplică pe plantă și are o eficiență sporită în combaterea acarienilor.
Combaterea chimică a dăunătorului
Vertimec (Syngenta) este acaricid-insecticid pentru combaterea dăunătorilor problemă din culturile de legume și pomi fructiferi. Produsul combate dăunătorii rezistenți la insecticidele din grupa piretroizilor sau organofosforicelor. Vertimec pătrunde rapid în frunze (efect translaminar) și formează un depozit activ ce asigură controlul dăunătorilor pe o perioadă lungă de timp. Vertimec acționează în principal prin ingestie și distruge dăunătorii care se hrănesc cu părțile tratate ale plantei. Combate formele mobile ale acarienilor și puricilor meliferi (adulți și larve), dar nu are efect ovicid. După tratamentul cu Vertimec, dăunătorii paralizează imediat, însă nivelul maxim de mortalitate este obținut la 3-5 zile. Doza recomandată diferă în funcție de cultura la care se aplică, astfel că pentru ardei doza recomandată este de 1-1,2 l/ha, la vinete 0,6-1 l/ha, în timp ce la pomii fructiferi doza recomandată este de 0,75-1,125 l/ha.
Sursă selectivă: gradina.acasa.ro; constientizarerurala.ro
