Grădina de legume pe paturi ridicate: o soluție pentru a crește producția pe suprafețe mici
agrointeligenta.ro
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Grădinăritul pe paturi ridicate este o soluție la care apelează tot mai mulți cultivatori de legume care lucrează suprafețe mici de teren și care doresc ca spațiul să fie funcțional nu doar pentru producție.
Dar ce înseamnă, în fapt, sintagma ”pat ridicat”? Ridicat indică faptul că nivelul solului în pat este mai mare decât a solului din jur, iar pat înseamnă o dimensiune suficient de mică pentru a lucra, efectiv, o suprafață de teren.
Un pat înălțat nu trebuie să aibă mai mult de 4 metri lungime, iar lățimea convenabilă pentru a lucra un pat este de 1,25 metri. Se folosește de regulă înrămarea cu scânduri de lemn, dar se pot utiliza și alte materiale, eventual reciclate.
Avantajul major al paturilor ridicate este că reușesc să aducă o producție foarte bună pe metru pătrat exploatat. Față de o cultură obișnuită de legume unde vorbim de circa 0,6 kilograme/mp producție pe an, la paturile ridicate, recolta medie este de 2 kilograme/mp. Ca și sistem de cultură, trebuie subliniat că paturile nu necesită spațiu între rânduri și nu sunt tasate sau călcate, iar legumele sunt plantate la distanțe mai mari pentru a evita aglomerarea, însă destul de apropiate pentru a nu lăsa buruienile să se dezvolte.
Paturile îmbunătățesc condițiile de sol, întrucât compactatea acestuia ar putea să reducă producția de legume cu până la 50%. Ori la paturile ridicate, acest fenomen este redus și, în plus, pământul lor este mai bogat printr-un conținut și o utilizare mai eficientă a compostului sau mraniței.
O altă bilă albă pentru paturile ridicate de grădină este că sunt mai ușor de lucrat, chiar și imediat după ploaie dacă între ele se fac alei pavate cu cărămidă, pietriș sau chiar mulci de paie sau de rumeguș.
Paturile de grădină pot fi protejate și de rozătoare sau păsări printr-un gard de sârmă, iar pentru buruieni se poate folosi folia.
Un alt avantaj al paturilor de legume este utilizarea eficientă a apei și, de cele mai multe ori, se optează pentru irigarea prin picurare.
Poziționarea paturilor ridicate de grădină se face pe poziția nord-sud, ceea ce ajută ca lumina să cadă pe ambele părți. Culturile de talie mică se vor amplasa în partea de nord a grădinii, în timp ce paturile cu culturi mai înalte – fasolea, mazărea pe spalier sau tomatele, se vor așeza pe axa est-vest.
Ca și compoziție, din volumul paturilor ridicate, cel puțin o treime se pune pământ, o altă treime compost și o ultimă treime pământ nisipos pentru un drenaj mai bun.
Iată câteva variante de grădini pe paturi înălțate
Sursă selectivă: agriculturae.ro
