EDITORIAL. Care este consecința cu adevărat urâtă în scandalul întârzierii plății subvențiilor
Vlad Macovei -
Este o capcană în încercarea de a privi unilateral și extrem de tehnic această problema majoră a agriculturii românești din 2016. Cine e de vină, la ce dată trebuia contractat softul, dacă au fost probleme de implementare, analiză pe text și pe declarații, în fine, acest gen de abordare.
La limită, nu este important nici ceea ce spun fermierii. Nici ceea ce gândesc.
Scandalul acesta s-a dus mult mai adânc.
La această oră, pentru a înțelege cu adevărat pericolul care ne paște, de data asta ca societate în ansamblu, trebuie să ne întrebăm ce simt cu adevărat fermierii. Pentru că ceea ce simt în acest moment este o lehamite completă față de proiectul european. Au fost aduși în situația de a-și cerși drepturile, de fi înjurați de toți guriștii că își vor subvenții și că asta înseamnă socialism. Ia să îi spună un gurist dintr-ăsta unui fermier olandez sau german că e un mic comunist deoarece primește sprijin direct din bugetul comunitar. Bănuiți ce se va întâmpla cu gurița lui.
Au fost luați la mișto, li s-au servit lecții ipocrite, au fost făcuți să le fie rușine. Și nu mă refer neapărat la fermierii mari, care poate se descurcă un an și cu subvențiile întârziate. Deși repet, chiar și pentru aceștia vorbim de o obligație asumată de statul român și de Comisia Europeană.
Dar ce ne facem cu un fermier de familie, care poate încearcă să integreze și un pic de zootehnie? Pentru acesta subvenția este esențială în planul lui de afaceri, mai ales pentru problemele de cash-flow. Multă lume trăncănește despre nevoia integrării producției agricole fără să spună că acest proces, până să aducă beneficii fermierului, aduce probleme financiare legate de lichiditate. Pentru că producția vegetală, în loc să o valorifici repede, trebuie să o ”blochezi” în furaje, iar producția de carne sau lapte îți va aduce venituri peste luni bune. Pentru acest fermier, furnica agriculturii românești, omul pe baza căruia vom relansa satul românesc, ei bine, pentru acesta subvenția este o chestiune de viață și de moarte.
Ei bine, aceste sute de mii de fermieri mici și mijlocii vor constitui motorul unui curent euroseceptic pe care, sincer, nu știu cum îl vom putea gestiona ca țară.
Acești oameni care muncesc, care aduc valoare adăugată, care riscă, care se încăpățânează să mai țină în viață satul românesc, nu mai simt că au niciun avantaj din condiția de agricultor al Uniunii Europene.
Batjocoriți de traderi, de fisc, de retaileri, decapitalizați din cauza lipsei fondurilor europene, acești oameni dintr-o bucată vor aplica, cât de curând, un duș rece establishmentului politic și administrativ, pentru stupizenia din acest an legată de plata subvențiilor. Și noi, cu toții, ar trebui să ne îngrijorăm sincer de ce va urma pe termen mediu și lung. Și dacă nu vrem să simțim consecința cu adevărat urâtă, atunci ar trebui să îi sprijinim, noi ca opinie publică, pe toți fermierii noștri, coloana vertebrală a mediului rural, acum ei înșiși cu spinarea ruptă de niște inconștienți care susțin că reprezintă statul român.
