Fertilizarea grâului. Cât și când putem aplica gunoiul de grajd pentru a crește producția

Gabriela Gimbășanu - 24 septembrie 2016 14:00

Fertilizarea grâului. Schema de fertilizare aplicată la cultura de grâu este cea care poate asigura o producție de peste 6.000 kg/ha sau din contră poate duce recolta la coada clasamentului, cu o producție situată chiar sub media națională.

Grâul este cultivat în majoritatea zonelor țării, fiind una din cele mai răspândite culturi din România, alături de porumb și floarea-soarelui. Chiar dacă în ultimul timp prețul grâului nu a fost unul mulțumitor pentru producătorii agricoli, aceștia nu au renunța la grâu nici în această toamnă și preferă să investească mai mult în îngrășăminte pentru a avea o recoltă bogată în vară.

Pentru prima dată, după foarte mulți ani, anul acesta în România s-a raportat o producție medie de grâu de 4,054 tone/ha. Depășirea pragului de patru tone de grâu la hectar este o premieră pentru România ultimilor 10 ani, ceea ce ne face să credem că fermierii români sunt din ce în ce mai performanți, investesc în genetică și inputuri de calitate.

În tehnologia de cultură a grâului, fertilizarea joacă un rol esențial. Fără îngrășăminte de calitate încă de la semănat, grâul nu are o pornire bună în vegetație și ar putea să intre insuficient dezvoltat în iarnă, lucru care ar putea conduce la diminuarea producțiilor și chiar la pierderea culturii, dacă temperaturile scad mult sub limita de suportabilitate a grâului.

Fertilizarea de toamnă a grâului cu îngrășăminte complexe

O cultură bine dezvoltată de grâu începe cu încolţirea acesteia înainte de sezonul latent. Perioada însămânţării, vremea şi solul determină o creştere optimă în toamnă, în timp ce o fertilizare corectă după însămânţare ajută la dezvoltarea culturii şi la trecerea mai uşoară peste situaţiile nefavorabile. Pentru a obține o producție de 6-7 tone/ha sunt necesare 135 kg/ha de azot, 70 kg/ha de fosfor și 80 kg/ha de potasiu în substanță activă.

Fertilizarea de toamnă ajuta la concentrarea nutrienţilor în zona rădăcinii plantei împreună cu precipitaţiile din timpul iernii, în special în regiunile cu primăveri uscate. Când starea vegetativă începe în martie, cultura de grâu beneficiază de nutrienţii din aplicaţia de toamnă şi poate începe cu o creştere rapidă chiar şi fără prea multe precipitaţii.

Recomandările specialiștilor pentru cultura de grâu în ceea ce privește fertilizarea de toamnă sunt reprezentate de aplicarea unei doze de 150 kg/ha de îngrășământ Complex NPK 15:15:15 sau 100 kg/ha de îngrășământ Complex NPK 20:20:0 sau îngrășământ Complex NPK 18:46:0 în doză de 150 kg/ha. Cantitatea de îngrășăminte poate fi aplicată și fazial, o parte odată cu semănatul, în timp ce restul cantității poate fi aplicată la răsărire.

De precizat este faptul că, stabilirea dozei de îngrășământ se face în funcție de necesarul din sol. Tocmai de aceea, este extrem de important efectuarea unei analize a solului, dacă nu este posibil în fiecare an, măcar odată la doi ani pentru a vedea care este conținutul de elemente nutritive din sol și pentru a ajusta dozajul în funcție de ceea ce se găsește în mod natual în sol și necesarul plantei.

Fertilizare cu gunoi de grajd la cultura de grâu

Pentru fermierii care și-au dezvoltat și sectorul zootehnic este important de precizat că, pe terenurile pe care aleg să cultive grâu pot administra și gunoi de grajd, în doză de 20 – 30 tone gunoi de grajd/ha, o dată la 3 – 4 ani, în același timp cu aplicarea îngrășămintelor pe bază de fosfor și potasiu.

În ceea ce privește aplicarea îngrășămintelor pe bază de fofor și azot, foarte mulți fermieri au o regulă de aur: la o parte de fosfor substanță activă aplică două părți de azot substanță activă.

Îngrăşămintele cu fosfor și potasiu datorită mobilităţii reduse în sol, se aplică înainte de azot, în doza de 60-120 kg/ha P2O5 şi 60-80 kg/ha K2O, pentru a fi încorporate în sol în zona de activitate maximă a sistemului radicular (stratul arabil), sau la pregătirea patului germinativ în cazul folosirii îngrăşămintelor complexe. Îngrăşămintele cu azot, datorită mobilităţii ridicate se aplică fracţionat, în funcţie de cerinţele plantelor pe faze de vegetaţie.

În general grâul valorifică eficient doze de fosfor cuprinse între 20-60 kg s.a/ha. Îngrășămintele fosfatice se încorporează la cultura grâului de toamnă numai sub arătura de baza la nivelul unde se dezvoltă sistemul radicular sau pe arătură și se încorporează cu discul înainte de semănat.

Fracţionarea dozelor pe faze de vegetaţie cheie, permite creşterea randamentului, o mai bună utilizare a îngrăşămintelor aplicate, orientarea structurii vegetaţiei şi o măsură preventivă împotriva bolilor foliare sau a căderii lanului. Până nu de mult cultivatorii de grâu aveau ca obiectiv numai obţinerea de producţii ridicate, în prezent aceștia sunt preocupați şi de calitatea tehnologică a recoltei, iar fertilizarea cu azot şi fracţionarea dozelor, influenţează în mare măsură indicii de calitate la grâu.

Fertilizarea de primăvară cu uree sau azotat de amoniu

A doua etapă a fertilizării culturilor după fertilizarea de bază este cea din primăvară. Fertilizarea culturilor trebuie făcută etapizat în funcţie de cerinţele biologice ale plantelor cultivate. Dacă în toamnă este recomandat a se aplica îngrăşămintele pe bază de fosfor și potasiu și doar o parte din azot datorită posibilităţii de levigare a acestuia şi consumului redus de către plantele ţintă, în primăvară se pot aplica îngrăşămintele cu conţinut ridicat sau pe bază de azot.

Primăvara devreme când plantele de grâu îşi reiau ciclul de vegetaţie, se aplica doza de aproximativ 60 kg azot/ha până la apariţia primului nod al tulpinii. Ca tip de îngrăşământ, primăvara devreme se poate utiliza pentru fertilizare ureea, dar numai până când temperatura diurnă ajunge la valoarea de 15°C. După această temperatură se recomandă utilizarea altor tipuri de îngrăşăminte pe bază de azot, pentru că la temperaturi mai mari şi în condiţiile unui vânt uşor de primăvară, ureea este descompusă rapid în CO2 şi NH3 substanţe care sunt volatile, înregistrându-se pierderi de produs de peste 30-40%. Perioada de consum maxim la grâu se situează în intervalul de la începutul formării paiului şi până la bob în lapte când se absorb cea mai mare parte din elementele nutritive.

În general cantitățile de uree și azotat de amoniu recomandate a fi aplicate în toamnă diferă în funcție de necesarul plantei și carențele din cultură. În ceea ce privește azotatul de amoniu fermierii merg pe un dozaj curpins între 150 și 300 kg/ha, în două faze, prima la ieșirea din iarnă și a doua la avnsarea în vegetație a grâului. În timp ce dozajul al uree depinde de structura ei, pentru cea granulată cu 200 kg/ha, în timp ce, pentru cea cu descompunere lentă se merge cu 160 kg/ha.

Azotul

Important! La calculul necesarului de azot trebuie avut în vedere compoziția complexelor aplicate. Dacă am avut ca premergătoare leguminoase, trebuie micșorată doza de azot.

Sursă selectivă: bp-soroca.md; fundulea.ro