CINCI HECTARE cu TOPINAMBUR ROMÂNESC – pariul unui CUNOSCUT FERMIER DIN GIURGIU!
Gabriela Gimbășanu -
Afacerile de nișă prind teren din ce în ce mai mult, fie că este vorba despre sectorul vegetal sau de cel zootehnic. Atrași pe de o parte de noutate, dar și de dorința de a-și diversifica activitatea, cei mai mulți agricultori aleg să-și investească economiile în plante mai puțin cultivate, dar care au mare căutare pe piață.
Fermierul Ștefan Muscă din județul Giurgiu lucrează în prezent 600 de hectare și deține și un efectiv de 100 de vaci de lapte din rasa Bălțată Românească. De anul acesta, agricultorul a luat decizia de a investi și în culturi de nișă. Așa se face că în toamnă a planta două hectare de trandafiri de dulceață, iar din primăvară vrea să înființeze cinci hectare cu topinambur, un pariu riscant, mai ales că această plantă atât de populară în vremea bunicilor noștri, a dispărut treptat din preferințele culinare ale românilor.
”Am discutat zilele trecute cu Stațiunea de Cercetare de la Buzău și aș vrea să pun și câteva hectare cu topinambur. Sunt o persoană activă și mereu atentă la ceea ce se întâmplă în jurul meu, tocmai de aceea am zis că nu ar fi rău să încerc și cu o plantație de napi. Am vorbit la Stațiunea de la Buzău și i-am întrebat cât material de plantat pot să-mi ofere. Le-am explicat că nu mă pot încurca cu 20-50 de ari, eu vreau să pun o suprafață destul de însemnată, tocmai să am ce să vând. Am nevoie de o suprafață mare pentru topinambur, să pot să-mi permit un paznic care să-mi păzească cultura. Pentru napi m-am gândit să cultiv măcar cinci hectare. De fiecare dată când am pornit să fac o afacere m-am gândit la ceva mare, tocmai pentru că suprafața îți aduce și profit”, a declarat pentru Agrointeligența – www.agrointel.ro Ștefan Muscă.
5.000 lei costul materialului de plantat pentru un hectar
Să cultivi topinambur nu este deloc ieftin, cu atât mai mult când îți dorești să folosește genetică de calitate. Singurul loc de unde fermier poate cumpăra un soi românesc de napi este Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău. Un kilogram de material de plantat costă 5 lei/kg, iar pentru un hectar ar fi nevoie de 1.000 kg.
”Îmi trebuie cam 5.000 lei pentru un hectar – doar sămânța. Nu mi-am făcut încă un calcul total al investiției, pentru că aici se mai adaugă și lucrările solului, plantatul și întreținerea culturii. Cu toate acestea, principala problemă este aceea că nu prea am de unde să fac rost de material de plantat. Nu cred că Stațiunea de Cercetare de la Buzău are 5 tone de topinambur să-mi vândă mie. Ca variantă de rezervă, o să cumpăr tot ce au disponibil, o să plantez și o să-mi înmulțesc eu napii și să pun anul viitor. Nu au fost oameni interesați de această cultură și cei de la Stațiunea nu au înmulțit atât de mult soiul asta de napi. Vreau să pun genetică românească, nu vreau să apelez la străini”, ne-a spus fermierul.
De la 40 la 100 de hectare cu legume în câmp
Atras de subvențiile care au fost plătite de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) anul trecut pentru legume cultivate în câmp, din primăvară, fermierul Muscă are în plan să cultive tomate și ardei.
”Nu vreau să încasez 14.000 euro/ha, îmi sunt suficienți și 5.000 euro/ha. M-am decis să cultiv 40 de hectare cu legume începând de anul viitor și cred că în 2018 o să pun 100 de hectare cu legume, tocmai pentru că, pe această suprafață am posibilitatea de a iriga cultura. Am făcut și un parteneriat cu USAMV București ca din 2018, 15-20 de studenți, în două serii, pe timp de vară să-i aduc în practică și să învețe secretele culturilor de câmp ca apoi, la nivel naționalș, să crească mai departe suprafețele. Ca și sortiment m-am gândit la tomatele prunișoare pentru că astea sunt destul de rezistente. Pe lângă roșii m-am gândit la gogoșari, ardei capia”, ne-a vorbit producătorul, despre activitatea agricolă pe care vrea să o dezvolte în perioada imediat următoare.
Planuri de viitor: fabrica de conserve
Giurgiuveanul vrea să-și dezvolte afacerea pe niște principii foarte clar delimitate și și-a propus ca producția să fie integrată cu procesare, tocmai pentru a nu fi la mâna celor care oferă un preț de nimic pentru munca de un an a fermierului.
”Aș vrea să am posibilitatea să le comercializez eu (despre legume – n.r.), pentru că APIA nu îți dă subvenția dacă nu faci dovada că le-ai vândut tu. Îmi doresc să am propria linie de procesare, tocmai pentru că am văzut că în acest an cei de la fabricile de procesare au oferit un preț de nimic pentru munca fermierul. Am văzut la Târgul de la Indagra niște utilaje de inox și poate așa voi putea să fac eu bulion adevărat, nu ce găsim azi în magazine. O fabrică de conserve ar pica așa cum trebuie pentru ceea ce va însemna viitoarea cultură de legume”, ne-a explicat producătorul.
Valorificarea produselor se va face către rețelele comerciale
Dacă producția de legume și procesare lor va fi asigurată în cadrul fermei, activitatea de vânzare,= la asemenea suprafețe și cantități nu se va putea face decât prin construirea unor parteneriate pe termen lung cu conducerea supermarketurilor care activează pe piața românească.
”Dacă totul merge bine și am unde să-mi valorific marfa mă gândesc să-mi măresc suprafața cultivată cu legume. Am discutat cu reprezentanții marilor rețele comerciale și par interesați să vândă legume românești. Rămâne de văzut dacă lucrurile se vor concretiza. În principiul dacă am comenzi, o să măresc constant suprafața. Așa cum am spus pot merge până la 100 de hectare, pentru că aceasta este suprafața unde am posibilitatea să o irig. Am de gând să lucrez totul în funcție de necesarul marilor rețele comerciale, dar și în funcție de ce zice APIA, vreau să mă încadrez în toate schemele de plată”, a declarat Ștefan Muscă pentru Agrointeligența – www.agrointel.ro.
Despre soiul de topinambur românesc
Vă reamintim că o echipă de la SCDL Buzău a reușit, după 20 de ani de cercetări, să amelioreze și să pună la punct tehnologia primului soi de topinambur din România, considerat de specialiștii din întreaga lume drept „planta viitorului”. Noul soi are o înălțime de peste trei metri, dă producții anuale de peste 100 de tone de tuberculi la hectar, florile sunt folosite în medicina naturistă, iar tulpinile oferă o masă lemnoasă de mai multe sute de metri cubi la hectar.
Potrivit cercetătorului Costel Vânătoru, soiul de topinambur românesc trimis pentru omologare și brevetare provine din exemplare ameliorate culese din două locații, zona Călărași și din mai multe localități din zona Munților Buzăului. Acesta este o resursă naturală ieftină, nemodificată genetic care poate fi cultivată cu succes în toate zonele țării, fără îngrășăminte chimice de sinteză, erbicide, pesticide sau insecticide, producțiile la unitatea de suprafață fiind foarte mari, ajung și la 120 de tone la hectar, iar beneficiile medicinale și alimentare sunt de necontestat. Ca plantă legumicolă, topinamburul se cultivă pentru tuberculii săi dulci, gustoși, care pot fi consumați în stare proaspătă sau sub diverse preparate culinare.
Compoziția chimică a tuberculilor evidențiază clar valoarea alimentară a acestora: conținut ridicat în substanțe uscate, peste 22%, proteine 1,6 %, grăsimi 0,2%, celuloză 1,1%, săruri minerale 0,95 %, substanțe extractive neazotoase sub formă de inulină, zaharoză, levulină și amidon, 18,43% , ceea ce îl face un rival de temut al sfeclei de zahăr. Totodată, tuberculii de topinambur sunt folosiți cu succes în industria spirtului, din 100 kg rezultă 7-10 l alcool și circa 60 kg borhot, dar pot fi folosiți și ca nutreț în hrana animalelor.
Soiul atinge o înălțime de aproape trei metri, tulpinile pot fi folosite cu succes la realizarea perdelelor de protecție, dar și în domeniul energetic, masa vegetativă aeriană a plantei fiind compusă în special din tije lemnoase folosite pentru producerea peleților, combustibil prețios pentru centralele termice, producția de biomasă la unitatea de suprafață obținută de la topinambur depășind de câteva ori celelalte plante similare de cultură.
