Plantarea pomilor fructiferi iarna
Roxana Dobre -
Se știe că cel mai bun anotimp pentru plantarea pomilor fructiferi este toamna dar dacă ați ratat momentul trebuie să știți că majoritatea speciilor pot fi plantate și iarna. De precizat însă că stabilirea epocii de plantare trebuie făcută cu multă atenție în funcție de zonele cu toamne lungi și cu ierni nu prea aspre. Plantarea de iarnă a pomilor poate începe imediat după căderea frunzelor și se poate continua până la venirea înghețului iar regula de bază este ca materialul săditor să fie în perioada de repaus vegetativ.
Este mai bine să plantăm pomii toamna deoarece rădăcinile lor până primăvara, realizează un contact strâns cu pământul, tăieturile lor se calusează și uneori emit rădăcini noi. În plus, în gropi se acumulează o cantitate mare de apă care se păstrează și în perioadele mai secetoase din timpul primăverii. Pomii pornesc în vegetație mai devreme cu 15—20 zile decât cei plantați primăvara. Dar dacă din diverse motive nu ați putut efectua plantarea trebuie să știți că nu este totul pierdut!
Practica a dovedit că se pot planta pomii în cursul iernii când temperatura este de 7—9°C, cu mai bune rezultate decât primăvara. Cu câteva zile înainte de plantare, gropile sau șanțurile se umplu cu pământ lăsându-se goale numai 20—25 cm, astfel ca până la plantare pământul să aibă timp suficient să se așeze. Umplerea gropilor se face numai cu pământ fertil, la care se adaugă și îngrășăminte minerale formate din 150— 200 gr. superfosfat și 40—60 gr. sare potasică.
Pe pământul scos din groapă se împrăștie îngrășămintele apoi cu sapa se taie pământul în fâșii verticale și se trage în groapă, astfel ca solul să se amestece bine cu îngrășămintele. Pentru a obține un sol cu fertilitate uniformă în toată groapa, se trage concomitent atât din pământul scos din partea superioară a gropii cât și din cel scos din partea inferioară pentru a se amesteca. În timpul umplerii, pământul se calcă de 2-3 ori. Dacă pământul scos din fundul gropii este pietros – sărac acesta nu se folosește la umplere și pentru înlocuirea lui se va aduce pământ bun „de împrumut” din apropierea gropii.
Plantarea se execută la fel ca cea din toamnă sau primăvară!
Pomii scoși de la stratificare, și aduși la locul de plantare, sau aduși direct de la pepinieră, se supun unui control riguros, urmărindu-se ca fiecare pom să aibă rădăcina sănătoasă să nu fie rănită, ruptă sau despicată. Tulpina de asemenea să fie sănătoasă și fără răni. Pomii care n-au fost fasonați, la rădăcină cu ocazia stratificării se fasonează la plantare.
Operatiunea constă în scurtarea rădăcinilor principale la 15—20 cm iar a celor secundare la 2 – 3 cm. Tot cu această ocazie se îndepărtează, rădăcinile rupte. Tăierea se face cu o foarfecă bine ascuțită, perpendicular pe axul rădăcinii.
Mocirlirea asigură un contact strâns cu pământul și stimulează calusarea și formarea de rădăcini noi. După mocirlire pomii se repartizează la gropi în momentul plantării. Pomii trebuie plantați la adâncimea la care au crescut în pepinieră. Dacă se plantează mai la suprafață, vor suferi din cauza uscăciunii, „iar dacă se plantează prea adânc, pornesc greu în vegetație și cresc slab.
După ce s-a aranjat pomul în groapă, se ține fixat în poziție verticală și se trage pământ mărunt și reavăn peste rădăcini. După ce rădăcinile au fost acoperite cu un strat de pământ de 5—10 cm grosime, se face primul călcat, începând de la marginea gropii spre pom. Persoana care calcă trebuie să aibă încălțămintea cu talpă moale ca să nu rănească rădăcinile.
După aceasta se umple groapa cu pământ până la suprafaţă și se face al doilea călcat. Se completează apoi toată groapa făcându-se un mic musuroi la baza pomului, în cazul când pământul este umed și nu este nevoie de udat.
Neprinderea pomilor — este cauzată de defecţiunile de plantare, dintre acestea amintim următoarele:
-Așezarea pomului cu coletul mai sus sau mai jos de suprafaţa solului;
-Pământul nu s-a călcat bine în jurul rădăcinilor, creându-se goluri de aer la nivelul lor astfel se favorizează și dezvoltarea mucegaiului și uscarea rădăcinilor;
-Lipsa de apă din sol, după plantare, provocată de secetă sau de lipsa udării;
-Exces de umezeală și răceală în sol, împiedică calusarea și rădăcinile nu se formează;
– Îngrășămintele azotoase date cu ocazia plantării, dacă vin în contact cu rădăcinile provoacă vătămări ale lor. De aceea la plantare nu se foloseste acest îngrășământ.
