Ce le lipsește fermierilor ca să învingă dublul standard din agricultură!
agrointeligenta.ro -
În urma analizei personale pe care a făcut-o privind dublul standard al inputurilor din agricultură, Laurențiu Baciu, vulcanicul președinte al LAPAR, a tras concluzia că la fermierii români ajung și produse scumpe, dar mai slabe calitativ în raport cu ce primesc omologii lor din vestul Europei.
LAURENȚIU BACIU: Avem DUBLU STANDARD ȘI ÎN AGRICULTURĂ, ni se vând INPUTURI ȘI UTILAJE MAI PROASTE ȘI MAI SCUMPE!
Dublul standard la produsele alimentare și industriale, care a fost deja „demascat” în mai multe țări Est Europene de instituții abilitate, există, deoarece în Europa de Vest este un public mai educat, mai exigent, mai dispus să facă scandal, dacă este nemulțumit de calitatea produselor, este de părere Vlad Macovei.
De ce există dublul standard și în agricultura românească? Sunt fermierii francezi, danezi etc. mai educați, mai exigenți decât confrații lor români? Iată atuurile unui fermier danez, descrise de Jon Birger Pedersen, un consultant de la Knowledge Centre for Agriculture, Danemarca, partener al Seviciului Danez de Consultanță în Agricultură (program POSDRU coordonat de Agricover): „deține și exploatează propria fermă (o medie de 65 ha în 2012), este bine-instruit (numai fermierii care au absolvit un colegiu agricol pot administra o fermă) și participă în mod periodic la activități educative, este membru al unei organizații de fermieri, al unei cooperative prin care cumpără inputurile și își vinde recolta, angajează puțini tehnicieni, dar apelează în schimb la servicii de consultanță. În ceea ce priveşte serviciile de consultanța, a avut loc o reajustare treptată a acestora, de la o organizația publică subvenționată la cea privată.” Un fermier danez plătește anual pentru consultanță tehnică, economică și juridică (administrativă) cca. 8.000-10.000 euro.
Laurențiu Baciu a surprins două aspecte ale dublului standard privind inputurile:
1. Calitatea inputurilor: eficacitatea necorespunzătoare a unor fertilizanți și produse pentru protecţia plantelor.
Eu personal nu am întâlnit diferențe mari din punct de vedere calitativ în compoziția îngrăşămintelor chimice, dar dacă existența dublului standard se va confirma pe scară largă, vom fi obligați, dacă dorim să ieșim din această situație, să sprijinim formarea asociațiilor de producători și a cooperativelor, care pot asigura aprovizionarea fermierilor cu inputuri clasice de calitatea dorită și cu prețuri rezonabile. De peste 15 ani, Asociația Producătorilor de Cereale și Plante Tehnice din Ialomiţa, condusă de Nicolae Sitaru, este un model de eficiență în aprovizionarea cu inputuri. În Agro-interviul de luni, 1 februarie 2016, Nicolae Sitaru, declara pentru Agrointeligența: ”Cumpărăm toate inputurile prin asociație cu discount de peste 40%”.
Agro-interviul de luni. Nicolae Sitaru, fermier: ”Cumpărăm toate inputurile prin asociație cu discount de peste 40%”
2. Acuratețea informațiilor despre utilizarea inputurilor lasă de dorit.
Corectitudinea informaţiilor și acuratețea acestora prezentate în materialele promoționale și etichete, lasă uneori de dorit. Comparând etichetele unor produse pentru protecţia plantelor, Laurențiu Baciu a surprins următorul aspect: „la noi produsul era omologat pentru cinci boli și aceeași substanță în Franța era omologată doar pentru trei boli.”
Un lucru asemănător l-am observat și eu. Pe site-ul Terres Inovia (http://www.terresinovia.fr/tournesol/cultiver-du-tournesol/maladies/sclerotinia/moyens-de-lutte/), se menționează faptul că nu există nici un fungicid care să protejeze floarea-soarelui de diferitele forme de atac ale Sclerotinia pe colet, buton floral, frunze și tulpină, calatidiu (Il n’existe aucun moyen de lutte fongicide contre ces différentes formes d’attaque). În schimb, 16 din 23 de fungicide omologate la floarea-soarelui în România controlează și această boală.
Această problemă o pot rezolva doar consultanța și extensia, care, după opinia mea, ar putea fi făcute foarte bine de stațiunile de cercetare din subordinea ASAS. De fapt este singura soluție la scară largă care poate fi implementată rapid.
Nelămuririle legate de calitatea inputurilor (inclusiv soiuri și hibrizi), sau de modul lor de utilizare, trebuie îndepărtate prin experiențe riguroase, așa cum fac în Franţa institutele tehnice (Arvalis, Terres Inovia etc.) și APPR în Romania. Publicarea rezultatelor va selecta în mod natural cele mai eficace inputuri.
Într-un mod asemănător se poate proceda la verificarea informațiilor tehnice care nu sunt suficient de clare.
Un alt model care trebuie dezvoltat este cel propus de Asociația Producătorilor de Porumb din România (APPR). Eficient și independent din punct de vedere financiar, APPR este un organism care se implică și rezolvă urgent problemele tehnice stringente ale membrilor săi. Iar latura educativă a activității sale (publicații, întâlniri în ferme cu membrii asociației), completează fericit activitatea acestei structuri de excepție.
Îndrăznește să admiți: a plăti prea scump inputurile, nu este un afront pe care ni-l aduc comercianții (din Vest mai ales), care vor să-și maximizeze profitul, este doar o consecință a lipsei de informare. Și pentru că nu putem afla totul singuri, avem nevoie de consultanță, de organizații profesionale și de cooperative. Și de APPR.
