Bogdan Pârvu (21 de ani) creşte 2000 de găini „free-range” şi vinde ouăle la piaţă
agrointeligenta.ro -
Student la două facultăţi, Bogdan Vlad Pârvu (21 de ani) i-a spus tatălui său, în urmă cu doi ani, că doreşte să pornească o afacere. Familia l-a ajutat cedându-i o gospodărie cumpărată de bunic în comuna Beliu, la 80 de kilometri de Arad.
Bogdan Pârvu a aplicat în cadrul programului Tânărului fermier pentru dezvoltarea unei crescătorii de găini ouătoare în sistem free-range, adică „nestresate”. A primit în prima etapă 8.000 de euro, a ajuns să aibă 2.000 de găini şi o producţie zilnică de aproape 1.800 de ouă.
Sistemul de creştere al păsărilor în sistemul free range a fost adoptat recent în România. Prima fermă a fost dezvoltată în acest sistem în urmă cu doi ani, în prezent, existând la nivelul întregii ţări doar cinci astfel de crescătorii. Avantajul este că acest sistem free range permite oricând trecerea în sistem ecologic. Pe scurt, sistemul free range în cazul unei microferme înseamnă creşterea găinilor la sol, cu acces liber şi continuu în timpul zilei la pajişte, iar ouăle obţinute sunt inscripţionate cu cifra „1”.
Investiţie cu fonduri nerambursabile şi găini cumpărate din Ungaria
În iunie 2011, Bogdan Pârvu a primit de la tatăl şi bunicul său un grajd de 800 de metri pătraţi şi o pajiste de două hectare în satul Hăşmaş, comuna Beliu, judeţul Arad. Mica proprietate ajunsese în posesia familiei prin cumpărare de la fostul CAP local. Bogdan Pârvu a vrut să pornească o afacere şi aflând de programul pentru instalarea tinerilor fermieri (Măsura 112) a aplicat pentru obţinerea de fonduri nerambursabile.
A pregătit proiectul, a avut grijă să îndeplinească condiţiile solicitate şi cu avansul de 8.000 de euro a cumpărat 1.800 de găini ouătoare, diverşi hibrizi.
„Găinile le-am cumpărat din Ungaria, erau gata vaccinate. Datorită amplasării a fost mai uşor să le luăm din Ungaria, cealaltă variantă fiind Satu-Mare. Am cumpărat hibrizi Lohman Brown şi Isa Brown., găini roşii ouătoare foarte productive”, povesteşte Bogdan Pârvu, student la două facultăţi în Arad (Drept şi Administraţie publică) şi care deţine întreprinderea individuală de creştere a găinilor în sistem free range, din comuna Beliu.
Din 2011 şi până în prezent, tânărul fermier a investit şi alţi bani. A făcut un curs de crescător de păsări, a mai cumpărat încă 7 hectare de teren, a achiziţionat o linie automată de furajare, o instalaţie de climatizare. Pentru a putea vinde ouăle, are un punct de vânzare a ouălor în piaţa din Arad.
Producţie de 1.800 de ouă pe zi inscripţionate cu codul „1”
„Are un punct amenajat, o masă în piaţă şi se duce singur să vândă când are timp. Nu are angajaţi. Pe lângă cei 8.000 de euro primiţi în prima etapă a proiectului, Bogdan a mai investit încă vreo 10.000 de euro. Ar mai avea nevoie şi de o maşină pentru transport pentru produse”, a precizat tată lui Bogdan Pârvu.
În funcţie de metoda de furajare, 80-85% din găini asigură producţie zilnică de ouă. Astfel, de la 2.000 de găini se pot aduna zilnic circa 1.700-1.800 de ouă. Gestionarea cheltuielilor este extrem de importantă în situaţia unei microferme în sistemul „free range”. Seceta de anul trecut şi creşterea preţurilor la concentratele de hrănire a creat unele probleme fermierilor.
Din acest an, fermierul Bogdan Pârvu le dă găinilor numai şi numai porumb, ceea ce a scăzut producţia de ouă. Până în acest an îşi mai permitea să le asigure concentrate naturale, cumpărate din ţară şi care conţineau şrot de soia, floarea soarelui, porumb şi un adaos de minerale (100 de grame la 100 de kilograme de furaj).
Seceta de anul trecut a schimbat metoda de furajare
„Problema apărută anul trecut din cauza secetei a fost scumpirea concentratelor. În special şrotul de soia din compoziţie a mărit preţul concentratului la 2 lei kg. Când am pornit, preţul era de 1,1 lei kg, ceea ce înseamnă practic o dublare a preţurilor de furajare. Din acest motiv, acum hrănim găinile numai cu porumb care se achiziţionează la 1 leu kg, adică jumătate din preţul concentratului. Furajarea cu porumb, scade însă producţia de ouă”, a menţionat Bogdan Pârvu.
Porumbul este cumpărat de fermier de pe piață, din zona de lângă fermă.
O găină mănâncă zilnic o cantitate de 125 grame furaj. Pentru întreaga fermă costurile cu furajarea ajung şi la 16.000 lei lunar, iar cantitatea totală care trebuie asigurată pentru aceeaşi perioadă este de 7 tone. De aceea, deşi dimensiunile microfermei pot părea uşor de gestionat, cheltuielile cu furajarea trebuie atent analizate.
Găinile au acces liber pe păşune
În prezent, fermierul precizează că preţul la ouă cu inscripţia „1” sunt la mărimea „M” (53-63 grame) de 35 bani, iar pentru dimensiunea „L” (peste 63 de grame ou) de 45 de bani. Însă în piaţă, susţine fermierul ouăle se vând cu 30-35 de bani.
„Problemele care apar la desfacere sunt generate şi de concurenţa neloială a unor, de dezvoltarea unor ferme foarte mari care tot apar, dar şi criza economică actuală genereză unele situaţii neplăcute. Piaţa este plină de ouă, iar oamenii nu au bani. La punctul de vânzare, vin oameni informaţi uneori despre sistemul de clasificare a ouălor, însă din cauza problemelor economice, cumpără de exemplu 1-2 ouă. Situaţia economică s-a schimbat faţă de anul trecut când vindeam mult mai bine. La o vânzare cu 35- 40 de bani oul, afacerea ar merge binişor. Anul trecut vindeam şi la poarta fermei şi la punctul de desfacere din piaţă. Chiar şi ţăranii din zonă cumpărau de la noi. Acum în zonă au apărut ouă şi cu 20 de bani. Aşteptăm toamna, sfârşitul anului acesta, sperăm să se redreseze situaţia şi să crească din nou vânzările”, a mai precizat Bogdan Pârvu.
Pentru ouă nu se asigură subvenţii
Cum funcţionează însă sistemul free range la ferma din Beliu. Găinile trebuie să aibă asigurate circa 14 ore cu lumină automatizată în grajd. La cinci dimineaţa lumina se aprinde automat. În jurul orei 10, după ce au ouat, găinilor li se deschide uşa până seara pentru a avea liberatatea să iasă pe pajişte.
O găină hibrid ouătoare se cumpără cu 4,2 euro (circa 18 lei). La circa 18 săptămâni, la care se mai adaugă încă două săptămâni de acomodare, ele încep să facă ouă. După un an şi jumătate, găinile nu mai dau randament şi efectivul fermei trebuie reîmprospătat. La vânzare însă, după un şi jumătate găinile se dau cu doar 5-7 lei bucată. Găinile trăiesc în grupuri şi la circa 20 de găini trebuie asigurat un cocoş.
Fermierul are un contract cu medicul veterinar zonal, iar lunar sunt trimise rapoarte către Direcţia Sanitar Veterinară (DSV). Găinilor le-a fost aplicat un vaccin tetravalent.
De asemenea, trebuie menţionat că pentru ouă nu se asigură nici un fel de subvenţie. Singurii bani care pot fi primiţi de fermieri sunt pentru programul privind „bunăstarea” păsăriilor.
Cât priveşte trecerea la sistemul ecologic, deşi teoretic trecerea ar părea formală, dimensiunea fermei impune din nou analiza atentă financiară.
„Free range” asigură trecerea la sistemul ecologic
„Am putea obţine foarte uşor certificarea ecologică, mai ales că hrănirea este exclusiv pe porumb. Însă la Arad nu avem laborator pentru analiza probei de mâncare. Cel mai apropiat centru este la Bistriţa Năsăud. Costurile cu analiza hranei sunt de 300-400 lei lunar. Costurile cu analiza probelor de mâncare pentru păsări sunt acelaşi indiferent de dimeniunea fermei, fie că ai 1.000 sau 10.000 de găini. Cheltuiala suplimentară cu analiza probelor de mâncare nu se justifică în cazul microfermei noastre, din cauza pieţei de desfacere care este una de nişă- Aşteptăm să vedem cum evoluează lucrurile în perioada următoare”, a mai menţionat Bogdan Pârvu.
După greutate ouăle se clasifică astfel: XL – foarte mari: 73 g şi peste; L – mari: de la 63 g până la 73 g; M – medii: de la 53 g până la 63 g; S – mici: sub 53 g. Ouăle din categoria A trebuie să să aibă coaja şi membrana normale, curate şi intacte; camera de aer să nu depăşească 6 mm în înălţime, să fie imobilă, iar pentru ouăle cu menţiunea „extra” aceasta să nu depăşească 4 mm; albuşul oului trebuie să fie transparent, limpede, de o consistenţă gelatinoasă şi lipsit de corpuri străine de orice natură; gălbenuşul oului trebuie să fie vizibil la examinare doar sub forma unei umbre, fără contur aparent, să nu se distanţeze vizibil de poziţia centrală în cazul rotirii oului, să fie lipsit de corpuri străine de orice natură; embrionul să se afle într-un stadiu de dezvoltare imperceptibil; să fie lipsite de mirosuri străine.
Sistem gândit pentru afacere de familie
Ouăle de păsări crescute în sistemul agriculturii ecologice seinscripţionează cu cifra „0”; codul „1” se aplică pentru găini crescute în aer liber; „2” pentru păsări crescute la sol şi „3” pentru păsăricrescute în sistem industrial tip baterie.
Ferma de găini ouătoare în sistem free range este gândită în principal pentru afaceri de familie, iar regulamentele sunt astfel elaborate pentru a nu putea fi dezvoltate la sistem industrial, spun specialiştii.
„O fermă de găini ouătoare în sistem free range cu 2.500-3.000 de găini este o afacere de nişă. Este pentru fermieri mici şi mijlocii. Este astfel gândită încât să poţi utiliza resursele proprii dintr-o gospodărie de2-4 hectare. O astfel de afacere dă plus valoare pentru gospodărie. Practic, o astfel de afacere ajută la păstrarea unor tradiţii locale şi ceea ce este important, asigură un loc de muncă permanent pentru fermier. Pe scurt, e o afacere de familie. Ca să dau un exemplu despre eficienţă, o fermă de 2.500 de găini crescute în sistemul free range asigură zilnic un profit netde 150 lei. Câţi oameni din ţară obţin zilnic un astfel de profit? Este deci o afacere bună cât timp gestionezi cheltuielile cu grijă”, a declarat dr. Ing. Leonard Stafie, preşedintele Asociaţiei Profesionale a Crescătorilor de Păsări de Carne şi Ouă din Judeţul Iaşi , care a elaborat şi un ghid practic de creştere pentru puii de carne şi găini ouătoare.
Maximum 2.500 de găini la hectar
Sistemele de creştere la sol cu acces în padoc sunt sisteme de producţie moderne, deoarece combină avantajele sistemului de adăpost cu microclimat controlat cu efectul pozitiv al şederii în aer liber.
Din punct de vedere tehnologic, sistemul permite accesul în aer liber, astfel încât, în conformitate cu legislaţia europeană şi românească găinile au acces continuu la spaţii exterioare în timpul zilei, cu excepţia cazurilor în care se aplică restricţii temporare impuse de autoritatea sanitar-veterinară, iar spaţiile în aer liber sunt în cea mai mare parte acoperite cu vegetaţie şi nu sunt folosite în alte scopuri, excepţie făcând livezile, terenurile împădurite şi păşunile pentru animale.
Densitatea în spaţiile exterioare nu poate depăşi niciodată 2.500 de găini pe hectar (1 găină pe 4 metri pătraţi). În condiţiile în care pentru fiecare găină sunt disponibili cel puţin 10 metri pătraţi şi se practică o rotaţie, găinile având acces liber în întreg spaţiul pe durata de viaţă a efectivului, fiecare îngrăditură trebuie să asigure cel puţin 2,5 metri pătraţi pe cap de găină.
Atenţionarea specialiştilor pentru fermieri
Raza padocurilor nu trebuie să depăşească 140 metri faţă de cea mai apropiată trapă de intrare şi ieşire; cu toate acestea. Prin utilizarea acestei metode se reduce apariţia unor boli tehnologice cum ar fi ciupirea penelor. Printre dezavantaje se numără creşterea consumului de furaj pe ou şi scăderea procentajului de ouat. Modul de echipare al halelor de producţie, utilajele tehnologice cât şi condiţiile de microclimat sunt asigurate de sisteme complet automatizate. Reţetele furajare trebuie să întrunească cerinţele nutriţionale recomandate de producătorii de hibrizi de găini ouătoare.
Preşedintele Asociaţiei Profesionale a Crescătorilor de Păsări de Carne şi Ouă din Judeţul Iaşi spune că pentru respectarea conditiilor privind sistemul de creştere la sol cu acces liber în padoc avem nevoie de o suprafaţa de 4 metri pătraţi pe cap de găină în padoc, iar o densitate în hala de creştere de aproximativ 3,2 găini pe metru pătraţi.
Astfel, de exemplu, pentru o capacitatea de 2.500 de găini ouătoare, vom avea nevoie de un adăpost cu o suprafaţa de aproximativ 840 metri pătraţi si un padoc cu o suprafaţa de aproximativ 10.000 metri pătraţi. Din punct de vedere functional ferma va ocupa o suprafaţa de aproximativ 11.000 metri pătraţi.
Leonard Stafie atenţionează că un astfel de sistem nu poate poate face concurenţă unui sistem industrial, iar diferenţa dintre câştig şi pierdere este foarte mică pentru cei neatenţi.
„O cantitate în plus de 10-20 grame de furaj pentru obţinerea unui ou face diferenţa între căştig şi pierdere. Corect, pentru obţinerea unui ou se folosesc 120-130 grame de furaj, iar dacă ajungi la 150-160 grame de furaj pe ou ai o problemă în gestionarea afacerii.Din acest motiv implicarea permanentă a fermierului este obligatorie”, a precizat dr. ing. Leonard Stafie.
