ZON – cooperativa olandeză unde FERMIERII FAC PROFIT FĂRĂ BĂTĂI DE CAP!

Pe piața legumelor din Uniunea Europeană, Olanda face legea. Este țara unde vezi la tot pasul ce înseamnă să construiești având la bază tradiția comerțului, iar când vorbim despre sectorul agricol, istoria recentă a fermierilor olandezi se împletește cu cea a cooperativelor pe care le-au înființat la începutul secolului XX și care acum au devenit veritabile instrumente de colectare a banilor. Și a profitului. Și mai toate cooperativele olandeze poartă însemnul regal, o recunoaștere a importanței lor la cel mai înalt nivel.

În Olanda, un fermier nu are nevoie să știe și să vândă. Cooperativa din care face parte îl ajută să ia cele mai bune decizii comerciale și producătorului îi rămâne doar să apese pe o tastă ca să își valorifice producția la prețul pe care îl consideră potrivit. Este traseul condensat în câteva cuvinte al modului în care funcționează asocierea producătorilor olandezi, așa cum am avut ocazia să o descoperim în cadrul unei vizite de studiu efectuate la începutul acestei luni în Belgia și Olanda, la invitația Direcția Generală DG AGRI. Agricultură și Dezvoltare rurală, prin departamentul său pentru presă și comunicare externă.

Royal ZON este numele cooperativei pe care am vizitat-o în Olanda. Astăzi numărând 220 de membri și 300 de hectare de spații protejate (majoritatea sere), forma de asociere a sărbătorit în 2015 un secol de activitate. Nimic însă din ce înseamnă ZON nu este vechi sau depășit. Dimpotrivă. De la sediul demn de o multinațională, la flota de tiruri ultimul model și până la linia de sortare și ambalare, la ZON se respiră un capitalism modern.

În proporție de 80-90%, exportăm producția în Germania. Ceea ce vedeți aici, adică parcul fresh, spațiile logistice se întind pe o suprafață de 130 de hectare unde activează 40 de companii. ZON numără 1.500 de angajați, iar în vârfurile de recoltare, se ajunge la 3.000 de persoane. Putem spune că noi am creat aici un magnet pentru sectorul agricol de legume-fructe și nu numai”, ne-a explicat Ari Franken, Directorul Financiar al ZON.

De precizat că doar pe partea de valorificare a producției, deci nu în procesul de producție efectiv, sunt implicați 125 de angajați permanenți care țin relația cu cumpărătorii, fac marketingul, contabilitatea și rezolvă restul problemelor care le-ar mânca foarte mult timp fermierilor care nu vor să vândă prin asociere.

Principala cultură din cadrul cooperativei ZON este tomata, iar în Olanda, dacă ești cultivator de roșii, rămâi fidel acestora toată viața. ”Sunt rare situațiile în care un fermier schimbă radical culturile din ferma sa. Se schimbă însă varietățile, soiurile și hibrizii. Este decizia individuală a fiecărui producător ce alege să cultive, noi putem doar să îi facem recomandări cu privire la cererea din piață”, ne-a mai spus Ari Franken.

Sala de licitații a fost modernizată în 2014

Întrebarea vine firesc: cum se vinde prin cooperativă? La ZON funcționează CEASUL (sau cum ni s-a spus denumirea integrală în engleză – The Auction Clock, trad. Ceasul de licitație). Este locul unde oferta fermierilor se întâlnește cu cererea pieței. Zilnic, într-un spațiu modernizat în 2014, fermierii prezenți într-o sală sau conectați la ce se întâmplă prin intermediul telefoanelor sau al calculatoarelor, participă la o licitație pentru vânzarea directă a produselor agricole. Când se ajunge la prețul dorit indicat pe tabelele electronice, fermierul poate lua pe loc decizia de a vinde. Mai departe este sarcina cooperativei de a prelua producția, de a o sorta, ambala și transporta la destinație.

Cooperativa a investit în design modern pentru ambalarea produselor agricole
Calibrarea ardeilor se face cu o linie specială, complet automatizată
Morcovii sunt și ei ambalați pe o linie specială

Circa 70% din fermierii membri își vând producția prin acest sistem care asigură transparență totală. De doi ani am reușit ca pe lângă intermediari și retaileri să aduce la masa cu comenzi și aeroporturile. Ceasul funcționează tot timpul anului și pentru că, iarna, producția de legume din Olanda este deficitară, avem un parteneriat cu cooperative de producători din Almeria, Spania, când vindem și produsele lor, mai ales roșii și castraveți. Sigur că la început au fost discuții legate de această colaborare, dar în final fermierii noștri din Olanda au înțeles că în acele două luni de iarnă, prezența tomatelor din Spania nu reprezintă o concurență”, a vorbit directorul financiar al ZON despre modul în care activitatea de vânzare este eficientizată la maxim.

Fermierul Royal ZON este, în general, un producător mic sau mediu de legume din Olanda. Cel mai mare fermier membru furnizează, însă 10% din totalul volumelor din cooperativă. Circa 48% dintre legumicultori se axează pe cultura de roșii unde producția totală a asocierii ajunge la 80 de milioane de kilograme pe an. O regulă pe care, însă, trebuie să o respecte toți fermierii – mici sau mari, este cea legată de calitate. În ZON, standardul minim cerut este cel de certificare Global GAP, o recunoaștere preferată și acceptată de cei 200 de clienți care cumpără în mod regulat legumele și fructele produse în cooperație.

Ferma de roșii a familiei van Leeuwen

Pentru a vedea cum funcționează circuitul comercial de la ZON, vizita de studiu a inclus și o oprire la o fermă de roșii din cooperativă. Westburg –  o afacere de familie fondată în 1979, este condusă astăzi de frații Bas și Ton van Leeuwen. Cei doi au preluat exploatația de la părinții Aad și Annie van Leeuwen care încă se mai implică în procesul de producție coordonat de cei doi tineri.

În Grubbenvorst, la ferma familiei van Leeuwen am avut ocazia nu doar să vedem ”la treabă” cele mai moderne tehnologii de producere a roșiilor, dar și să observăm pasul următor la care au trecut  legumicultorii performanți din Vestul Europei: investiția în propria linie de sortare și ambalare a producției.

Westburg este printre puținii producători de roșii cherry de culoare galbenă din Olanda

Ce este aparte la ferma de roșii a familiei din Grubbenvorst nu este că se cultivă numai roșii, ci că se produc îndeosebi roșii galbene (foarte apreciate și bine vândute), roșii cherry și roșii prunișoare – varietățile solicitate în prezent pe piață și la care ambalarea în cutii și pahare de plastic are un aport important la comercializare.

Ferma olandeză are propria linie de sortare și ambalare a roșiilor

În total, potrivit site-ului ZON, Bas și Ton van Leeuwen produc roșii în sere pe o suprafață de 14 hectare, cu un randament de 32 de kilograme de tomate pe metru pătrat.

Tânărul fermier a explicat cum se face altoirea roșiilor cherry pe care le cultivă în sere

În cadrul vizitei, Bas van Leeuwen ne-a explicat că performanța este atinsă mulțumită hibrizilor foarte buni de tomate pe care îi folosesc, optându-se pentru plante gata altoite la un preț ce pornește de la 2,5 euro firul.

Producția de tomate din ferma olandezilor se întinde din luna februarie până în noiembrie, iar luna ianuarie este dedicată unei igienizări complete a spațiilor protejate.

2 Comentarii la ZON – cooperativa olandeză unde FERMIERII FAC PROFIT FĂRĂ BĂTĂI DE CAP!

  1. Buna ziua,
    Cateva precizari ar fi bine venite.
    1. Notiunea de cooperativa sau asociatie sau GAL sau cum or mai vrea „penalii” sa o numeasca conduce automat in mintea oricarui fermier roman sau din vreo alta tara fost-comunista, la sinonimul „CAP’ de care se fuge ca de dracu’! Deci toate aceste exemple sunt bune doar ca exemple scolastice, in niciun caz de pus in practica la ora actuala.
    2. Orice asociatie de acest gen functioneaza pe baza de comision, deci fiecare fermier plateste un comision + taxa de membru. Pana aici insa nimic nu este anormal (din contra) este chiar logic din p/v/ economic. Insa ce te faci (doar traim in Romania si asta ne ocupa tot timpul!) cand o asemenea asociatie devine tentanta pentru „ghidusii” mai mari sau mai micidin partea celor care sunt (atentie) ANGAJATI de catre membrii asociatiei sa se ocupe de valorificarea si comercializarea produselor lor. Revenim in conexiune cu pct. 1 – ref. CAP (si in perioada comunista se faceau tot felul de afaceri mai mici sau mai mari, in functie de conexiunile existente!
    3. Aspectul cu „pretul de piata” este in vigoare inca de pe timpul „Pietii Comune”, adica pe baza unor asa numite „piete de referinta” existente in fiecare tara vest-ruopeana, zilnic in functie de raportul cerere / oferta, se stabileau preturile zilnice + preturile pentru livrari la max. 1 saptamana. Si Romania exporta la greu produsele agricole in tari ca Germania, Austria sau Tarile Scandinave, pe aceasta schema si procedura. Deci cei care au lucrat in domeniu, stiu si cunosc f. bine acest sistem! O singura problema este actuala: aceste persoane care cunosc f bine mecanismul ori sunt prea in etate ori au decedat, deci nu mai exista surse profesioniste de pregatire ale fermierilor. Si inca un aspect: functionarea unei asemenea burse (ca de fapt asta este!!) presupune organizare ireprosabila deoarece vanzarile sunt numai dimineata (undeva pe la 5.00 a.m.) si dureaza cca. 30 minute, cu preturi de deschidere si de inchidere. Poate si asta ar fi trebuit specific in articol.
    4. Costul investitional.
    Ca vorbim de sere sau de solarii, oricum o punem, investitia este una f. importanta. Sera este sera iar solarul este solar (nu doar 2 tarusi de lemn peste care intinzi o folie PE!!- cu asa ceva nu vei scoate niciodata productie de calitate si la momentul de piata propice). Cei care razlet au mai facut ceva-ceva, sunt inca departe de ceeace se numeste „agricultura competitiva” si stau „atarnache” la mila apia, dragneni, grindeni si alti psdisti, urland si tipand ca supermarketurile nu stiu ce fac, ca mai stiu eu ce importator aduce rosii din polonia, ouagadougou sau ciuciunghenia cand fermierul roman din cuca-macaii nu poate sa-si vanda bruma de productie de calitate „merge s-asa” si pentru care primesc si subventie super-a-ntaia de vaca desosata!!

    • Domnule Gabriel.
      Cu permisiunea domniei voastre as completa la ceea ce a-ti spus :
      1. Marfa in bursa se pregateste si se prezinta de seara pina la ora 3 ( trei ) dimineata cind incepe licitatia si dureaza maxim o ora.
      Grossmark-urile din europa isi incep programul la ora 2 ( doua ) dimineata.
      Marfa proaspata , cind se deschid magazinele este pe raft.
      2.Pina in anul 1989 sau exportat legume si fructe dar si alte produse agricole in tarile occidentale , la preturi sub cele din bursa .
      3 Dupa 1989 sau exportat citiva ani legume fructe in occident, la preturi sensibil egale cu cele din bursa , dar pe masura ce unii fermieri au vazut ca a inceput sa miste treaba au avut pretentii de preturi mai mari ,dar calitatea marfii mai joasa, si atunci sa stopat si sa pierdut piata europeana pentru legume fructe proaspete.
      4.De dimineata pina seara se pling producatorii ca nu vine nimeni sa le ia marfa , si ca se importa.
      5.De ce , nu vrem sa creem bursa de legume fructe , sa autoregleze piata , si sa ne aliniem programului european ?

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată


*