Făinarea la măr. Semnele atacului, combatere
Violina Gorcinschi -
Făinarea la măr – boală fungică la meri. Făinarea la măr este des întâlnită în livezi, în special în anii care au condiții favorabile de dezvoltare pentru agentul patogen. Aflați din acest articol cum arată, cum se manifestă și cum se combate făinarea la măr.
- Făinarea la măr. Caracteristici;
- Făinarea la măr. Factorii care favorizează apariția și răspândirea bolii;
- Făinarea la măr. Semnele atacului;
- Făinarea la măr. Prevenire și combatere.
Făinarea la măr sau Podosphaera leucotricha este o boală păguboasă pentru pomicultori, activă pe întreaga perioadă de vegetație. Prezența bolii afectează semnificativ producțiile din livezi atât calitativ, cât și cantitativ. În România, făinarea este prezentă în zonele uscate și călduroase, în special la speciile de măr sensibile la această boală. Ciuperca patogenă determină încetinirea creșterii lăstarilor, scăderea producției și slăbirea pomilor.
Citiți și: Făinarea la măr – sfaturile specialiștilor
Făinarea la măr. Caracteristici
Făinarea la măr este cauzată de prezența agentului patogen Podosphaera leucotricha, o ciupercă parazită care compromite atât recoltele, cât și sănătatea pomilor. Ciuperca este răspândită la toate livezile de măr și produce pagube mari în rândul soiurilor sensibile.
Boala a fost descoperită inițial în SUA, în 1877, iar apoi s-a extins pe toate celelalte continente. Soiul Jonathan de mere este cel mai sensibil la făinare. În țara noastră, în urma plantării soiurilor vulnerabile și a administrării în exces a îngrășămintelor cu azot, de-a lungul timpului a crescut frecvența și intensitatea atacului.
Ciuperca iernează sub forma de miceliu de rezistență în solzii care acoperă mugurii și pe lăstari. Miceliul se fixează ulterior pe organele verzi ale pomilor, respectiv pe frunze și flori, prin intermediul apresoriilor. Conidiile se dezvoltă pe micelii primăvara devreme, au formă cilindrică, sunt incolore și unicelulare.
Făinarea la măr. Factorii care favorizează apariția și răspândirea bolii
Făinarea la măr se manifestă pe întreaga perioadă de vegetație, însă intensitatea atacului crește la finalul lunii mai-începutul lunii iunie. Aceasta apare la începutul dezmuguritului și are o perioadă de incubație scurtă, de cel mult cinci zile.
Apariția făinării la măr este favorizată de temperatura și umiditatea ridicate. Sporii germinează la temperaturi cuprinse între 20 și 22 grade Celsius, dezvoltându-se optim la o umiditate de peste 80%. Acest agent patogen preferă mediile calde și uscate. În aceste zone se înregistrează pierderile cele mai mari la livezile de măr. Pe de altă parte, ploile au un efect inhibator asupra ciupercii.
Răspândirea bolii se realizează prin conidiile care apar la suprafața organelor atacate și sunt purtate de vânt către restul pomilor din livadă.
Extinderea atacului în livezi este favorizat de tehnologiile de cultură moderne în sistem intensiv și superintensiv, fertilizărilor cu azot, irigărilor, cultivările de soiuri sensibile împreună cu cele de rezistență mijlocie care, treptat, se sensibilizează la atacul ciupercii.
Făinarea la măr. Semnele atacului
Atacul ciupercii se manifestă pe părțile tinere ale plantei, cu precădere frunzele noi, apărute de 3-6 zile, conform syngenta.md. Făinarea afectează mugurii, frunzele, inflorescențele, lăstarii și fructele. Mugurii infectați au o toleranță scăzută la înghețurile de peste iarnă. În general, dezvoltarea tuturor organelor este încetinită.
Frunzele tinere capătă textura unei pâsle albicioase, care acoperă ambele părți ale acestora. În urma atacului, frunzele se îndoaie ușor spre partea superioară, își pierd elasticitatea și se usucă timpuriu. Lăstarii tineri sunt afectați în mod similar, fiind acoperiți de o pâslă albisioasă prăfoasă. Spre toamnă, lăstarii afectați devin maronii, iar vârfurile se îndoaie în formă de cârlig.
O parte dintre mugurii florali evoluează până în faza de răsfirare a inflorescenței, după care se usucă și cad. Florile afectate de făinare au petale deformate care își pierd culoarea alb-roz, devenind complet albe. Tocmai atacurile care afectează florile duc la pierderi mari de producție.
Citește și: Livada Digitală: Tăieri și tratamente pe baza cunoștințelor pomicultorilor cu experiență
Atacul la fructe apare în situații excepționale, în care atacul este foarte puternic, manifestându-se prin stagnarea în dezvoltare și căderea merelor. Fructele prezintă crăpături neregulate, de adâncime variabilă.
Făinarea la măr. Prevenire și combatere
Prevenirea făinării la măr începe cu alegerea soiurilor rezistente la Podosphaera leucotricha. Fiecare dintre acestea se comportă diferit în cazul unui atac, potrivit usab-tm.ro:
- Soiuri rezistente la făinare: Frumos de Voinești, Auriu de Bistrița, Prima, Starkrimson, Starking delicious, Sofran de vară, Redspur, Delicious, Fuji, Gala etc.
- Soiuri puțin sensibile sau slab atacate de făinare: Golden delicious, Goldenspur, Mutsu, Florina, Yellow Spur, Idagold, Priam, Red Melba, Generos, Parmain d’or etc.
- Soiuri mijlociu rezistente sau mijlociu sensibile la făinare: Antonovka, Fuji, Granny Smith, Jonagold, Priscilla, Red June etc. La americani soiul Granny Smith este încadrat la foarte sensibile la făinare.
- Soiuri foarte sensibile: Jonathan, Aromat de vară, Ionared, Roșu de Cluj, Idared, Milton, Rubra Precoce etc.
Printre măsurile de combatere a făinării la măr se numără și cele chimice. În perioada de repaus vegetativ, pomilor le este recomandată administrarea de zeamă bordeleză în concentrație de 3%. De la dezmugurit până în august inclusiv, în livezi se realizează tratamente cu fungicide de contact și sistemice. De regulă, produsele utilizate la efectuarea tratamentelor în livezile de măr au spectru larg de acțiune, în care intră și făinarea.
Citește și: Zeama bordeleză – preparare și utilizare. Când și cum se aplică la pomi și legume
Pot fi utilizate în combatere următoarele fungicide: ciflufenamid, ciprodinilul, difenoconazol, flutriafol, miclobutanil, meptildinocap, penconazol, pentiopirad, sulf, tebuconazol, tiofanat – metil, piraclostrobin și boscalid, izopirazam și difenoconazol, fluopiram și tebuconazol, și alte substanțe omologate.
În livezile crescute în sistem superintensiv, fungicidele sunt aproape întotdeauna utilizate pentru combaterea făinării, precum și a altor boli ale mărului. De regulă, tratamentele sunt administrate la intervale de 7 până la 10 zile, funcție de condițiile climatice ale anului. Este bine de știut că, la soiurile sensibile, numărul de tratamente poate ajunge la 18, de la desprimăvărare și până în luna august. Se recomandă alternarea fungicidelor pentru a nu apărea fenomenul de rezistență.
O importanță majoră pentru controlul făinării la mor sunt tratamentele de dinainte și de după înflorit, atunci când boala este cea mai periculoasă. Dacă tratamentele sunt făcute la timp, sursa de inocul viitoare este mult diminuată.
Pe lângă măsurile chimice, există și operațiuni de ordin biologic care ajută la prevenirea făinării. În agricultura bio, se folosesc biofungicide pe bază de: Bacillus subtilis (tulpina QST 713), Bacillus pumilis (tulpina QST 2808), Streptomyces lydicus WYEC 108, Bacillus amyloliquefaciens (tulpina D 4747), ulei de NEEM, potassium bicarbonat, sulf, ulei de parafină. Toate preparatele enumerate se aplică doar preventiv, la desprimăvărare. De obicei, e nevoie de două sau trei tratamente pentru o bună protecție împotriva făinării.
Este foarte importantă și aplicarea unor măsuri de profilaxie pentru făinare. Se recomandă tăierea inflorescențelor și lăstarilor infectați în anul precedent și îngroparea lor. În livezile mari, acest lucru e dificil de făcut pentru că necesită multă muncă și resurse. Îngrășămintele chimice se aplică în cantități echilibrate, evitând excesul de azot.
