SCRISOAREA UNUI FERMIER pentru MINISTRUL PETRE DAEA: ”DUPĂ 10 IUNIE, MOR PE BANII MEI!”
Roxana Dobre -
Strigăt de ajutor! Apel disperat lansat de către un fermier către ministrul agriculturii, Petre Daea. Emeric Kolbaszer, fermierul din comuna Ciuperceni, județul Satu Mare, a avut parte de o nouă nedreptate din partea autorităților locale care vor să îl lase fără o investiție de 300.000 din cauza unui teren închiriat despre care Primăria spune că îi aparține.
Povestea lui Emeric Kolbaszer a impresionat și înfuriat în aceeași măsură opinia publică care a citit despre necazul acestuia pe Agrointeligența-www.agrointel.ro. Mai marii de la București și chiar de la Bruxelles au sărit în ajutorul cultivatorului dar șiretenia autorităților locale a reușit să îl păcălească chiar și pe ministrul agriculturii Petre Daea.
Așa cum Agrointeligența-www.agrointel.ro a anunțat, șeful de la agricultură s-a interesat de situația lui Emeric Kolbaszer dar acesta a fost asigurat că dreptatea nu este de partea fermierului pentru că în cazul terenului este vorba despre un ”fals”. Acum cultivatorul de Goji spune că ”moare pe banii lui” iar odată cu distrugerea plantației de goji cu suprafața cea mai mare din Europa sunt falimentați și cultivatorii din zona județului dar se pierde și primul soi românesc obținut cu ajutorul cercetătorilor din Cluj-Napoca.
În consecință, cultivatorul a decis să facă un apel public la ministrul agriculturii, prin intermendiul unei scrisori deschise transmisă atât la cabinetul șefului de la agricultură, dar și prim intermediul Agrointeligența-www.agrointel.ro în care fermierul spune fără menajamente adevărul și dezvăluie o realitate dură de care se lovesc fermierii în comunele și satele din România.
Vă prezentăm integral scrisoarea-apel a lui Emeric Kolbaszer așa cum am primit-o de la cultivator:
Stimate domnule ministru Daea,
Am ales aceasta formă, să mă adresez domniei voastre, scrisoarea deschisă, deoarece nu numai eu sunt afectat de această tragicomedie a autorităţilor locale, ci un întreg grup de producători, cu care v-aţi întâlnit anul trecut la plantaţie.
V-am cunoscut ca şi un om de onoare, mai mult agricultor decât politician şi sunt ferm convins că urmare a memoriului şi în urma convorbirii telefonice, avută cu domnul consultant, aţi sunat la autorităţile locale judeţene, care v-au spus, ca şi mie de altfel, verdictul şefului comisiei juridice a prefecturii, că s-a produs un FALS cu acel teren. Repet acel ”verdict” nu a fost dat de o instanţa competentă, ci de domnul Dorle Cosmin, şeful comisiei juridice a Instituţiei Prefecturii Satu Mare, pe motiv ca nu s-a validat punerea in posesie a bisericii la Comisia de Reimproprietărire Judeţeană. La prima audienţă, ce am solicitat-o domnului prefect Darius Filip, a dat sarcina domnului jurist Dorle Cosmin, să se deplaseze la Agris să vadă ce acte de posesie sunt la primărie şi spre suprinderea mea, a spus că nu au găsit nici procesul –verbal de punere în posesie nr. 46 din 29. 04 2011, emis de Comisia comunei Agris pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, baza legală pe care am încheiat contractul de locaţiune cu biserica, deci se pare ca este un caz de DNA. Eu am crezut că domnul jurist, cot la cot cu distinsa doamnă primar, vor scotoci arhivele, mai ceva ca şi cavalerii templieri în catacombele Templului din Ierusalim. Căutând Sfântul Graal, dar n-a fost să fie, au rămas în frumosul birou drapelat al doamnei primar, hotărând ca fostul primar, secretar şi comisia au comis un fals prin reîmproprietărirea bisericii române.
Ce reformă agrară? Ce Ferninad I ? Ce România Mare?Distinsa doamnă primar ”şarjează” mai ceva ca si coreligienii săi, dragonii suedezi, în razboiul de 30 de ani dusă impotriva ”papistaşilor”catolici. Săracul Iuliu Hossu se învârte în mormânt, dacă ar vedea unde a ajuns biserica sa iubită, să ajungă la cheremul slujbaşilor statului, la crearea căreia şi-a adus aportul, acum 100 de ani.
La a 2-a audiență, domnul prefect a dat dispoziţie să se întrunească comisia juridică şi să se prezinte toate părţile implicate în data de 05.03.2018, fostul primar, actualul primar şi secretar, reprezentanţii bisericii, a cadastrului şi eu cu avocata ca şi chiriaş, pentru a găsi o soluţie problemei. La aceasta şedinţă, unde fiecare şi-a expus punctele de vedere şi documentele pe care le deţine, s-a concluzionat că cele două părţi conflictuale, respectiv primăria Agriş şi Biserica Româna Greco Catolică Unită cu Roma, să se adreseze instanţei, pentru a lămuri proprietatea, căci eu nu pot plăti chirie primăriei deoarece din 2013, terenul plantaţiei figurează ca şi păşune, deci lucrurile răman aşa până se pronunţă instanţa, căci de 7 ani figurez în evidenţa APIA cu acest teren.
Toate părţile au respectat asta, în afara doamnei primar și domnului secretar comunal, care în această zi după-masă au convocat şedinţa consiliului local și au hotărât prin HCL nr. 17 din 05. 03. 2018 să închirieze terenul plantaţiei ca şi păşune, nu localnicilor, care nu-şi permit să plătească chiria fixată de primărie, ci prin atribuire directă, fără licitaţie, unui proprietar de oi din judeţ.
Neştiinţă, incompetenţă, rea credinţă, sau altceva?
După ce am primit somaţia să părăsesc terenul în 30 de zile și după ce am văzut ”scrisoarea pierdută” nu a lui Caragiale, ci Procesul-verbal de punere în posesie, în galeria foto a interviului de pe Transilvania TV, a trebuit să mă implic în acest ”război” care nu este al meu şi a trebuit să scotocesc eu în arhive, istoricul acestui teren.
Nu a trebuit să mă duc la Ierusalim, nici in biroul drapelat al primăriei, ci doar la evidenţele primăriei Botiz, comună de care a aparţinut Ciuperceni până în anul 2005.
Potrivit documentelor cadastrale austro-ungare, în anul 1901 se înfiinţează compensoratul pe raza localităţii Ciuperceni în suprafaţă de 57 ha, recunoscut de noua autoritate statală, ce funcţioneză până în anii colectivizării când intră în gestiunea CAP Botiz, folosită ca şi păşune comunală. După inundaţiile din 1970 se amenajează un canal de colectare, ce desparte terenul plantaţiei şi începând din 1973, în evidenţele Consiliului Popular Botiz, figurează acest teren ca şi arabil, preluat în acte şi de nou înfiinţata comuna Agriş, până în anul 2013, la 2 ani după ce am făcut un teren arabil cat. I din ea prin defrişare şi lucrări terasiere , când apare ca şi paăşune în acte în urma Ordinului Prefectului, dar dupa câte ştiu o lege nu se poate aplica retro cu 2 ani.
Neştiinţă, incompetenţă? Neatenţie? Mai mult ca sigur
Din toate astea ce v-am expus, vă daţi seama ca aţi fost informat greşit de autorităţile judeţene, chiar şi domnul prefect a fost dus în eroare de cercetarea superficială a situaţiei terenului de către cei cărora le-a dat această sarcină.
Stabilirea dreptului de proprietate asupra acestui teren va hotărî instanța, căreia s-a adresat biserica pentru a-şi apăra dreptul asupra terenului şi a-şi respecta clauza din contractul de locaţiune, semnată cu noi, de a ne apăra de terţi.
Mă adresez domniei voastre ca şi Alexandru Macedon calului său Bucifal în bătălia de la Hydaspes, faceţi vă rog un ultim efort să mă ajutaţi căci pâna în 10 iunie a. c. se mai pot face modificări la APIA, poate cuvântul domniei voastre va avea tot atâta greutate ca şi semnătura agentului agricol sau al primăritei, mai ales că aţi vazut cu proprii ochi că plantația există, să pot depune şi eu un proiect. Fără proiect, mor pe banii mei, căci utilajele costă enorm de mult, fără ele nu se poate face agricultură bio, fără o uzină de procesare cu care aş ajuta şi pe cei ce cultivă căpşuni în zonă, nu putem să prelucrăm fructele grupului de producători. Dacă eu intru in faliment, atunci grupul de producători sunt atraşi în aceiaşi situaţie, căci pierd preluarea producţiei. Nu în ultimul rând, prin crearea şi înscrierea noului soi de goji, cu ajutorul și conlucrarea cercetătorilor clujeni, am adus renume ţării, fiind cea mai mare ”putere” în uniune , am respectat întocmai ce a spus JF Kennedy . . . ”ce poţi să faci tu pentru ţară” , acum ţara trebuie să ne ajute pe noi, până nu e târziu, căci mai sunt câteva zile.
Speranţa moare ultima dată, DUM SPIRO SPERO, spuneau fraţii de la Rîm, sper să ne înţelegeţi şi să ne ajutaţi, să se termine această ”sărbătoare la care nimeni nu a zâmbit, , vorba poetului, sărbatoare la care doar primăriţa de bucurie a rânjit, cu deosebit respect”.
Emeric Kolbaszer şi grupul de producători Gojiland
Citiți povestea cultivatorului aici: A INVESTIT 300.000 DE EURO, acum statul îl pune SĂ-ȘI DESFIINȚEZE PLANTAȚIA DE GOJI!
