Provocare lansată de fermierul Dan Felea: Ce soluție viabilă avem dacă o fermă este atinsă de COVID-19?
Daniel Befu -
Antreprenorul turdean Dan Felea manageriază grupul Dachim, înființat în 1999, focusat pe comerțul cu inputuri agricole, stocare pentru terți, cultura mare și producția de ulei bio și conventional, presat la rece. Felea deține și o rețea de magazine de desfacere en detail, respectiv ”Magazinul Fitosanitar”, ”Farmacia Veterinară” și ”Magazinul de comercializare a uleiurilor din producția proprie”. Solicitat de Agrointeligența-AGROINTEL.RO să precizeze care este cea mai mare provocare cu care se confruntă în prezent, Dan Felea a dat curs propunerii noastre, cu deschidere și responsabilitate.
Echipa lui Dan Felea numără aproximativ 60 de angajați, o fracție dintre aceștia fiind alocați ”fermei vegetale Dachim” de aproximativ 2.000 ha. Specificul terenurilor din arealul în care lucrează terenuri este unul dificil, fiind o zonă colinară din podișul Transilvaniei, cee ace necesită o grijă specială și un efort suplimentar în timp și costuri pentru a face solul să scoată ce-I mai bun din el. Peste asta se suprapun capriciile vremii, care uneori îi pun probleme ca oricărui fermier, uneori făcând imposibilă aplicarea de tratamente sau efectuarea de lucrări în optim, ceea ce are impact direct asupra producțiilor și profitabilității.
Cum gestionăm riscul de infectare
De la izbucnirea crizei COVID-19, Dan Felea s-a adaptat, introducând o serie de măsuri draconice în companie, de la dezinfectări, introducerea de măști și alte echipamente de protecție, până la reducerea la minim a interacțiunilor între angajați și între angajați și clienți pe partea de distribuție de inputuri. În cazul fermei vegetale, a luat de asemenea o serie de măsuri ca activitatea profesională să fie expusă cât mai puțin riscurilor de infectare. Însă cu toate acestea, pe producător îl macină în ultima vreme o serie de temeri privitoare la viitorul activităților într-o fermă vegetală mare, în cazul apariției infectării unui membru al staff-ului cu COVID-19.
Dan Felea are cuvântul
Problematica punctată de producător nu e una particulară, focusată pe ferma proprie, ci una generală, ce vizează nevoia existenței unui mecanism de protejare a fermelor mari de impactul potențial devastator, al întreruperii activității în fermele mari, urmare a depistării unor cazuri de coronavirus: ”Problema e că atunci când mă gândesc la eventualitatea apariției unui potential caz de infestare a unui angajat în fermă, eu nu am soluții în clipa de față. E numai un scenariu la care mă gândesc. Nu găsesc nici o soluție. Ce vrea eu sa fac este să pun problema în dezbatere publică. Noi, în cadrul Dachim, am acționat preventiv în 2 planuri. Pe partea de distribuție am limitat vizitele directorilor de vânzări și a reprezentanților de vânzări în ferme. Marea majoritate își cunosc foarte bine clienții și pot rezolva totul telefonic.
”Dezinfectăm utilajele, vorbim doar la telefon, fiecare merge cu mașina personală”
Rămâne partea de logistică, adică șoferii care duc marfa fie că sunt cu camion sau că sunt cu mașini mai mici. Acolo iar am luat o serie de măsuri de siguranță care ne-au fost recomandate și de autorități. Încercăm să gestionăm bine problema. Dezinfectăm mașinile, iar șoferii poartă echipament. Marfa vine pe paleți în cutii colective. Băieții sunt cu mănuși, încercăm să ne protejăm cât putem. Sper să nu se întâmple nimic, să putem livra. Inputuri avem, marfa este, ne-am aprovizionat. Pe partea de contabilitate, lucrăm și de acasă. Doar fetele de la logistică sunt un pic mai expuse, dar luăm măsuri de precauție. Noi avem 65 de angajați, dispersați în mai multe puncte de lucru. Pe partea de fermă încercăm să dezinfectăm utilajele, operatorii schimbă mai puțin utilajele între ei. Nu mai facem ședințe. Decât la telefon. Nici în mașini nu mai merg împreună. Nu mai folosim microbuzul, fiecare vine cu mașina personală. Pe fermă însă, dacă îmi apare o îmbolnăvire, nu am soluții.
Sub presiune
Am terminat de anul trecut cu arăturile și pregătirea terenului, când am dat și îngrășământul, dar anul ăsta au fost foarte puține zile în care am putut lucra, din cauza vremii nefavorabile. Doar de o săptămână și jumătate am început semănatul de sfeclă. Anul ăsta vom pune vreo 100 ha de sfecla. Am făcut și o parte din tratamente și erbicitari la grâu și rapiță. Lucrurile merg bine. Dar uite că în ultimele zile a venit o ploaie și ne-a oprit. Mâine încercăm din nou.
Dar suntem sub presiune, ferma fiind totuși mare pentru zona în care ne aflăm noi, de 2000 ha cu sole răsfirate în 4 localități. Asta e o problemă. Nu e o fermă grupată în camp, sau izolată de comunități. Și atunci ne gândim, și eu și alții cum să facem dacă cumva unul din angajați contractează COVID-19. Trebuie să oprim toată ferma timp de 2 saptamani? Trebuie să o oprim mai mult timp? Atunci când mai semănăm? Apoi trebuie să întreținem culturile. Ok. Suntem obligați să sistăm totul și să stăm și așteptăm, dar nu e sigur că după 2 săptămâni o să mai putem să recuperam ce am pierdut. E o problemă. E foarte greu să cuantifici impactul.
Întrebări peste întrebări
Un anumit nivel al șocurilor îl putem absorbi. De pildă anul trecut am avut o perioadă de 2-3 săptămâni în care doar a plouat și chiar dacă am avut recolte mai mici, le-am dus la capăt. N-aș vrea să se fiu înțeles greșit când punctez această problemă. Eu nu mă refer la Dachim în sine. În agricultură toți știm că pierdem bani uneori, iar alteori câștigăm, dar eu aș dori ca lumea să conștientize că apariția unui caz de COVID-19 într-o fermă este o problemă majoră la care trebuie să se vină cu o soluție. Dacă o astfel de îmbolnăvire se întâmplă la o singură fermă, asta e. Ghinion.
Dar dacă se întâmplă la 500 de ferme chestia asta? Dacă se întâmplă la ferme mari, organizate profesionist? Că până la urma, fermele mari țin majoritatea producției în țara asta. Trebuie găsit un răspuns privitor la procedura optimă de urmat, dacă apare un caz de COVID-19. Ce o să facem? Închidem tot, chiar dacă nu prea există legături între partea logistică și partea de fermă? Iar chiar dacă vom fi lăsați să lucrăm, cu cine lucrăm?
Că dacă, într-un scenariu ipotetic, aș avea mai multe cazuri de îmbolnăviri simultane în rândul operatorilor de utilaje, nu o să pot găsi alții. Tractoriști cu care să-i substituim nu se găsesc pe piața muncii nici în vremuri normale, din cauza deficitului de forță de muncă, cu atât mai mult pe timp de criză. În plus, fiecare dintre tractoriștii noștri știe amplasamentul solelor, specificul solelor, cum să ajungă acolo. La fel, ce se întâmplă însă în scenariul în care mi se blochează inginerii? Am lansat în spațiul public toate aceste probleme care mă frământă, cu speranța că o să se poată identifica o soluție viabilă, poate dinspre autorități, dinspre noi, fermierii, sau poate unindu-ne forțele cu toții”.
