Adrian Panaite: „Războiul economic se poartă în ograda cu orătănii”
agrointeligenta.ro -
Nu este chip să stăm liniştiţi! Cineva trebuie să ne pună pe jar! Nu este rost să ne ridicăm pe picioarele noastre! Totdeauna se găsesc destui pentru a ne pune în genunchi! Acest lucru este resimţit de noi în mai multe privinţe. Nicăieri nu bate însă parcă într-atât la ochi ca în scandalurile alimentate periodic – dar niciodată susţinute de evidenţe şi de fapte – care privesc industria zootehnică şi de procesare a cărnii din România.
Ultimul episod cu puii care ar fi fost infestaţi cu salmonella – cu o undă de şoc trimisă către întreg sectorul – ne aminteşte că suntem în mijlocul unor războaie economice (poate şi psihologice). Nu este răgaz ca societăţile din domeniul zootehnic să pună piatră pe piatră pentru a se dezvolta că numaidecât toate bolile pământului par a se abate asupra animalelor din fermele româneşti, cel puţin mediatic.
Acum sunt puii cu salmonella; cu nişte ani în urmă alte orătănii cică aveau gripă aviară; curcanii ar fi îndopaţi cu antibiotice; laptele numaidecât trebuie să aibă aflatoxină; porcii nu pot fi altfel decât cu pestă; iar vacile sunt bune, doar că a lor carne este… de cal. Câte bube rele în lumea asta a animalelor, toate năpastă pe industria zootehnică românească! Ce coincidenţe nenorocite!
Psihozele mediatice susţinute pe plan intern şi campaniile de defăimare a producţiei noastre peste hotare s-au ţinut lanţ în anii de când suntem în Uniunea Europeană şi nu ştim puse în mişcare de ce, dar se reiau periodic având aceeaşi putere deşi totdeauna nu s-a confirmat nimic, iar de multe ori am aflat că era vorba de făcături de-a dreptul.
Singura concluzie pe care o putem trage este că România este victimă într-un război economic, laolaltă cu producătorii de aici, cu angajaţii lor, cu lanţurile pe care le antrenează. De ce autorităţile permit periodic asemenea înscenări, de ce cooperăm cu toţii mediatic la isterii care niciodată nu sunt validate de realitate, îmi trece peste puterea de explicaţie.
Dacă, prin absurd, mâine bombardiere şi avioane de vântătoare ale unui stat străin ar trece pe deasupra României lăsând nişte bombe asupra unor oraşe ale ţării, nu am nicio îndoială că antiaeriana Armatei Române ar deschide focul. Cum se face însă că aceste campanii distructive, aceste bombardamente asupra combinatelor de porc şi pasăre, sunt lăsate a se desfăşura în voie de autorităţi?! Pentru ce mărim bugetele serviciilor de informaţii atât timp cât acestea lasă ca România să fie teatrul unor asemenea atacuri care au consecinţe devastatoare din punct de vedere economic?!
(…)
Nu ştiu cum guvernanţii din fruntea statului român pot permite ca reprezentanţii săi – fie ei procurori (acoperiţi sau nu) – să înceapă fără nicio bază asemenea făcături mediatice îndreptate împotriva unor companii româneşti, a industriei zoootehnice în general. Răspunderile ar trebui găsite imediat, ca şi mijloacele pentru a contracara aceste atentate care au devenit obişnuinţă în economia românească.
Încă o observaţie. Atunci când am intrat în Uniunea Europeană, când am ales să ne aliniem la reglementări comune, să cotizăm la bugetul uniunii şi să ne deschidem graniţele lăsând jos barierele importurilor, am făcut-o de bună credinţă. Ştiam că economia românească nu este cea mai competitivă şi că va fi greu să facem faţă eficienţei din vest. În domeniul agriculturii eram conştienţi că va fi o concurenţă grea cu produsele agricole occidentale beneficiare ale unor subvenţii consistente. Pe de altă parte, aveam încredere că potenţialul nostru agricol şi un efort de eficientizare a companiilor româneşti sub presiunea competiţiei intracomunitare ne vor fi permis cândva să scoatem capul la suprafaţă şi să atacăm la rândul nostru pieţele ofertante ale Uniunii.
Observăm, însă, că toate eforturile sectorului privat în această direcţie sunt atacate murdar într-o luptă care oricum poate fi considerată una a economiei de piaţă, după cum numai aliaţi sau parteneri nu pot fi cei care ne „îmbolnăvesc” periodic animalele. Exporturile de produse agro-alimentare ale României trebuie să îşi găsească o justă cale în ţările europene, valorificând resursa naturală a pământului roditor. Pentru aceasta trebuie însă ca autorităţile să pună piciorul în prag şi să nu mai lase în voie contagiunea „bolilor” mediatice care învăluie industria zootehnică românească, o crimă premeditată contra economiei naţionale.
