Porumbul ”fără vlagă” cultivat la Fundulea: Folosit în cercetare, boabele sale se vând cu 67 de euro BUCATA
Daniel Befu -
Dacă printr-un accident al sorții ar nimeri în toiul verii în câmpul experimental de porumb haploid al Procera Genetics de la Fundulea, outsiderii l-ar cataloga cel mai neinspirat proiect de cercetare „ever”. Plante mai pipernicite, cu știuleți mai urâți și mai știrbi de boabe, și acelea mici și pline de pete închise la culoare, nu cred că ați văzut decât pe vreun sol sărăturat, în cel mai secetos dintre ani, sau în urma atacului agresiv al unei boli.
Culmea e că rezultatul acesta straniu Stelian Fuia, proprietarul Procera, îl obține cu irigare și aplicare de îngrășăminte în cantitate optimă și cu ajutorul unui cercetător coordonator adus special pentru asta din Republica Moldova, pe nume Valeriu Rotarenco. Ca să înviorăm un pic atmosfera, precizăm totuși că un singur bob de porumb din acest sortiment valorează aproximativ 67 de euro și, uimitor, la prețul ăsta are și câțiva mușterii.
Managerul Procera ne deslușește misterul: „E o varietate de plantă originară din Rusia și ea stă la baza programului nostru de haploinducţie la porumb. Acest porumb a fost intens studiat în perioada sovietică, deoarece e deținătorul unor proprietăţi unice ce scurtează perioada de obţinere a unui hibrid nou sau soi nou de la 8 ani la jumătate, adică 3-4 ani”.
Nemții n-au putut pune mâna pe boabele lui Fuia
Randamentul oferit de această varietate de porumb inductor de haploidie este cu 4-5% mai mare decât al concurenței, motiv pentru care, deși piața este extrem de nișată la nivel mondial, clienții nu au întârziat să apară. Astfel, porumbul “rahitic” din Fundulea a fost achiziționat de Iowa State University, de un institut de cercetare din Thailanda și de companii care fac cercetare privată din Argentina, China, SUA, Chile, Franța și recent de două companii din Serbia. Porumbul, care costă 45.000 euro kilogramul, se comercializează la “număr de boabe”. Cum un bob cântărește aproximativ 1,4-1,5 grame și clienții comandă loturi de minim 300 de semințe, înseamnă că orice comandă onorată, aduce în conturile Procera minim 20.000 euro, bani proveniți din valorificarea rodului cercetării, însă firmele din Chile și SUA au vrut două tipuri de inductori, fiind dispuse să plătească fiecare câte 30.000 euro pentru asta.
A trimis concurenței…mălai
Fiindcă cercetarea înseamnă și o concurență acerbă, uneori companiile trebuie să recurgă la trucuri, unele haioase, ca să-și protejeze descoperirile de competitor: “Acum avem o testare a inductorului nostru la Hohenheim University din Germania, care vor să facă o cercetare globală a tuturor inductorilor, să vadă care e mai bun, printr-o serie de teste genetice. Problema e că nemții de la Hohenheim au și ei niște inductori și la rândul lor ei licențiază inductori către diverse companii, deci la urma urmei ei ne sunt concurenți pe piață. Noi le-am spus că nu le dăm porumb, ci am agreat până la urmă să le dăm boabe sfărâmate, ca să le folosească la testele lor comparative de laborator, fiindcă mălaiul nu l-ar putea planta, ca să obțină din el inductori”, zâmbește afaceristul.
Articolul a fost publicat în cadrul unui reportaj amplu, în ediția de decembrie a revistei Agrointeligența
