Țările din afara UE își protejează pământurile: Până și-n Congo sunt restricții pentru străini
Vlad Macovei -
Fenomenul de ”land-grabbing”, adică de acaparare a terenurilor agricole, este prezent în toată lumea, în special în țările cu o economie mai puțin dezvoltată și, deci, prețuti accesibile pentru investitorii din afară. Asia și Africa sunt continentele cele mai ”lovite” de fenomen, dar multe țări au ales să își adapteze legislația și să restricționeze accesul străinilor pe piața funciară.
Agrointeligența vă prezintă câteva de astfel de reglementări așa cum au fost ele incluse într-un studiu redactat de experți oficiali acum câteva luni, la cererea decidenților politici. Documentul a fost obținut în exclusivitate de Agrointeligența, iar datele sale referitoare la statele UE au făcut subiectului unui alt articol.
Argentina – se aplică o politică de plafonare şi limitare. Prin legea din anul 2011 s-a plafonat la 15% vânzarea terenurile agricole către străini, iar într-o companie, care nu poate avea mai mult de 100 ha, străinii nu pot deţine mai mult de 30% din suprafaţă. Legea prevede de asemenea că străinii nu pot deţine terenuri agricole în zone de securitate naţională, la frontiere, în zone care au resurse de apă permanente. Legea prevede că achizionarea de terenuri rurale nu poate fi considerată investiţie pentru ca pamântul este resursa naturală neregenerabilă a ţării.
Australia – tranzacţiile importante peste 244 milioane dolari australieni, (cam 190 mil euro) au nevoie de aprobarea Foreign Investment Review Board. Sunt dezbateri pentru instituirea unui moratoriu asupra vanzarilor de terenuri agricole către cetăţeni străini. În octombrie 2012 s-a deschis, la fel ca în SUA, Argentina, un registru public al proprietăţilor străine asupra terenurilor agricole.
Republica Benin (stat în vestul Africii) – se plafonează suprafaţa agricolă vândută şi se practică închirierea pe termen lung până la 50 ani, cu un plafon de 1000 ha pe persoană fizică sau juridică. Codul funciar prevede condiţii de utilizare a terenurilor în scop agricol, protejarea lor şi promovarea dezvoltării rurale, asigurarea securităţii alimentare, protecţiei mediului, echilibrului ecologic.
Bolivia – străinii nu pot achiziţiona suprafeţe de la stat ci doar de la privaţi, cu condiţia de a avea drept de rezidenţă în ţară.
Brazilia – în anul 2010, Procurorul general a emis o reinterpretare a legii din 1971 care a limitat vânzarea terenurilor agricole către străini sub 5000 ha sau 25% din terenurile unei municipalităţi, o întreprindere să aibă cel mult 50% capital străin. Schimbările au intrat în dezbaterea Parlamentului şi nu au fost aplicate nici până în prezent. Guvernul a publicat un set de directive cadru prin care obliga străinii să declare, înainte ce suprafaţă de teren doresc să cumpere, o serie de date cu scopul de a actualiza registrele naţionale . Se prevăd limitări de cumpărare în aproprierea frontierelor, până la 50 km distanţă în interiorul frontierelor, existând de asemenea zone interzise cumpărării, pe motive de securitate naţională.
Columbia – sunt în dezbatere diferite modalităţi de plafonare, chiar încercări de modificare a Constituţiei prin care să se limiteze suprafeţele agricole ce pot fi deţinute de străini la o unitate familială. Conform prevederilor, terenurile agricole vor fi considerate proprietate de stat care nu poate fi înstrăinătă către cetăţenii străini. Guvernul a pledat pentru elaborarea unei legi noi, decât pentru o modificare a Constituţiei. La sfârşitul lunii decembrie 2012, a fost votată în una din Camere limitarea cumpărării terenurilor agricole de către străini la 15% din zona rurală a unei municipalităţi, iar finalizarea măsurilor va avea loc probabil în iunie 2013.
Republica Democratică Congo – în iunie 2012 a fost elaborat un nou Cod funciar prin care doar cetăţenii congolezi sau întreprinderile deţinute majoritar de rezidenţi congolezi pot deţine terenuri agricole. Aplicarea acestor măsuri a fost contestată de investitorii străini, iar statul va prelua probabil suprafeţele agricole rămase, cu scopul de a le putea vinde.
Ecuador – guvernul studiază în prezent un proiect de lege funciară care ar limita transferul de terenuri agricole strainilor la 300 ha.
Noua Zeelandă – orice cumpărare a unor terenuri agricole care depăşesc 5 ha sau au o valoare de peste 63 mil euro de către un investitor străin, trebuie să obţină autorizarea Overseas Investment Office. Pentru a obţine acest aviz, investitorii străini trebuie să respecte anumite condiţii, printre care să facă dovada unor experienţe anterioare pertinente, a unei bune conduite şi în ceea ce priveşte acţiunea în interesul ţării. În prezent au fost vândute 10% din terenurile agricole ale ţării, mai ales chinezilor, statelor din Golf, existând vii dezbateri despre necesitatea luării unor măsuri suplimentare de limitare.
Paraguay – legea funciară din 1940 interzicea deţinerea terenurilor agricole de către straini, iar în anul 1960, regimul dictatorial al lui Alberto Stroessner a permis un puternic aflux al capitalului străin în agricultură, aflux care a culminat în perioada 2006-2010. În anul 2005, Parlamentul a limitat suprafeţele deţinute de străini la 50 km de frontieră, dar decizia nu a fost respectată riguros. În octombrie 2011, administraţia preşedintelui Fernando Lugo a dat un decret care a pus în aplicare mai strict această lege, deşi străinii deţineau deja 25-30% din suprafaţa agricolă a ţării. La presiunea lobby-ului agro-alimentar, nu s-au luat măsuri asemănătoare celor din Brazilia sau Argentina.
Peru – în anul 2012 au fost examinate două proiecte de lege care se refereau la limitarea concentrării proprietăţii private de către străini, mai ales de către firma uruguyană Parfen. Limitarea nu prevede drept criteriu naţionalitatea, dar ca şi în Brazilia se prevede distanţa limită de 50 km până la graniţă.
Rwanda – are o nouă lege funciară menită a limita la maximum 49 ani închirierea terenurilor agricole de către străini şi vor fi puse unele condiţiii de utilizarea a lor.
Tanzania – este plafonată suprafaţa deţinută de străini la 50 acri, dar plafonul nu prea este respectat. În anul 2012, Parlamentul a cerut guvernului suspendarea atribuţiilor acestuia în ceea ce priveşte proprietarii funciari străini. Din ianuarie 2013, au fost impuse plafoane de concesionare pe termen lung, atât străinilor cât şi cetăţenilor tanzanieni (pentru zahar 10000 ha, pentru orez- 5000 ha). Centrul de Investitii va publica liniile directoare de funcţionare, atribuţiile Băncii funciare (Tanzania Land Bank).
Uruguay – Coaliţia la guvernare a propus limitarea cumpărării terenurilor agricole. Partidul socialist a propus un proiect de lege de interzicere a cumpărării terenurilor agricole de către străini.
