Minunata lume nouă: Războiul pe care agricultorii vor trebui să îl poarte pentru a-și salva fermele!
Vlad Macovei -
Trimiterea la Comisia Europeană a Planului Național Strategic al Germaniei, despre care Agrointeligența-AGROINTEL.RO a scris AICI, marchează începutul unui veritabil război rece între cele două moduri în care este privită producerea de hrană pe viitor, la nivel european. Război care va deveni “fierbinte”, începând cu 2027. Iar pentru fermierii români, mai mari sau mici, din fiecare sector și din fiecare regiune a țării, mizele vor fi pe viață sau pe moarte.
Tabăra care acum este pe val, și care este susținută de o parte consistentă a societății europene, vrea ca jocul agroalimentar al Europei să se poarte între făina de gândaci, carnea în eprubetă și agricultura ecologică practicată de niște fermieri “de muzeu”. Majoritatea terenurilor care sunt acum agricole trebuie redate aproape complet, naturii sălbatice. Ca și la electronice, hrana “clasică” poate fi produsă lejer și în lumea a treia, fără prea multe bătăi de cap. Am simplificat la maxim lucrurile, dar așa stă treaba, în linii mari. O mare parte a cetățenilor europeni așa își văd mâncarea pe viitor. Este o realitate și această realitate a fost construită și pe fondul scăderii numărului de fermieri la nivel european, majoritatea țărilor dezvoltate din UE au doar 3-4% din totalul populației ocupată în agricultură. Fermierii și interesele lor nu prea contează în logica numerelor mari.
A doua tabără este a celor care vor să păstreze o componentă importantă a actualului model de agricultură, fie că vorbim de cea intensivă, fie că vorbim de cea extensivă. Un model care presupune utilizarea grâului pentru a face pâine, a animalelor domestice pentru a produce lapte și carne, a găinilor pentru a face ouă, fructelor și legumelor pentru a fi mâncate proaspete sau la conservă, și așa mai departe. Care se leagă de respectarea unor tradiții și a unui mod de a împinge lucrurile în față făcut mai cu prudență și foarte pragmatic. Și aici am simplificat lucrurile dar consider că am fost eficient în a descrie cele două tabere și cele două modele, acesta a fost scopul. Atenție, cele două tabere nu îi reprezintă în mod absolut pe „progresiști” versus „conservatori”, din modelul politic. Sunt destule cazuri de inversare, dar în linii mari putem spune că majoritatea progresiștilor susțin, mai intens sau mai lejer, primul model iar conservatorii, pe cel de-al doilea. Cu atât mai puțin este vorba de un clivaj între vestul și estul Europei. În Franța, Italia, Spania, chiar și în Germania, adepții modelului tradițional (asta neînsemnând învechit, cred eu) vor opune o rezistență fantastică.
Agricultura și industria alimentară în UE, indiferent de deznodământul acestei confruntări, pentru că va fi o confruntare, nu vă amăgiți altfel, vor fi construite pentru a fi cât mai aproape de natură. Cu un impact ecologic cât mai redus, cu produse chimice cât mai prietenoase cu mediul, cu păstrarea biodiversității, cu o componentă de producție ecologică majoritară peste 20-30 de ani în toate statele, cu energie cât mai “verde” la bază, pe bază de inovație, digitalizare și eficiență. Și este foarte bine că se va întâmpla așa. Problema este dacă aceste tendințe, inevitabile, le vom utiliza, pentru sectorul agroalimentar național și pentru antreprenorii din acest domeniu, drept medicament sau ca otravă. O chestiune de dozare și de soluție de implementare.
Pentru majoritatea fermierilor români, victoria în acest război nu înseamnă înfrângerea completă a celeilalte tabere. Nu este posibil din cauză că o parte semnificativă din obiectivele “verzi” sunt corecte, justificate și rezonabile. Ce trebuie anihilat în acest război sunt extremele. Prin urmare, un armistițiu, dacă va fi obținut, cu concesii de ambele părți va fi soluția corectă pentru viitorul României, a satului românesc, pentru ca copiii și nepoții noștri să trăiască într-o lume normală la cap în care modernitatea și tradiția să coexiste, în tensiune, dar fără ca ca prima să o anihileze pe cea de-a doua. Dacă războiul va fi pierdut acest lucru va însemna: anihilare, pe termen lung, pentru majoritatea fermierilor români, fie mici sau fie mari. Eu cred însă că în această confruntare, care 100% va veni, un armistițiu este posibil de atins însă doar dacă fermierii români vor lupta.
Cum ne pregătim de acest război? În primul rând oprind confruntarea, pentru că există o confruntare în România, să nu ne ascundem după deget, dintre fermierii mari și cei mici. Victoria poate veni doar dacă există o alianță între modele intensiv și extensiv ale agriculturii și industriei alimentare. Fără cei mici, cei mari, oricât de bogați și influenți sunt, vor fi cuceriți bucată cu bucată, pe prețuri subunitare, pentru că va veni tăvălugul peste ei, și tăvălugul se bazează pe numere mari. Ori cei mari sunt puțini și vor pierde inevitabil lupta, indiferent cât de puternici se simt acum. Iar pentru asta, cei mari trebuie să accepte că mici trebuie sprijiniți, chiar și acolo unde logica eficienței la sânge pare că nu se regăsește. Cei mici trebuie să înțeleagă că fără fermele mari, comerciale, vor fi spulberați printr-o singură încruntare mai intensă, și asta va însemna faliment, sărăcie, pribegie. Nu mai putem însă accepta, pe termen, ca o fermă de 10 hectare să facă cultură mare fără să aibă și animale sau să treacă la alte culturi vegetale, altele decât cerealele. Iar pentru asta, cei mici trebuie să accepte că agricultura, chiar și cea de semi-subzistență, înseamnă fiscalizare, asociere și profitabilitate. Aici nu e vorba de o poveste de iubire, ci de o abordare pragmatică, empatică și rezonabilă. Asta am început noi să facem la Asociația Forța Fermierilor. Suntem la început, mai avem multe de făcut, dar fără această alianță războiul ce va veni va fi un dezastru pentru fiecare fermier în parte.
Al doilea lucru care trebuie făcut este adoptarea unei strategii naționale pentru echilibrarea balanței comerciale cu produse agroalimentare a României. Până în 2027 este obligatoriu să ajungem la deficit zero. Aceasta va însemna că producătorii agroalimentari români vor recuceri piața internă. În momentul în care vom realiza asta, altfel vom putea duce lupta, de pe alte poziții, și pacea va putea fi negociată eficient. Al treilea lucru este să avem în toate partidele politice cât mai mulți fermieri și producători alimentari, câți mai mulți experți în aceste sectoare, la vârf și la butoane. Al patrulea lucru este să avem asociații de fermieri puternice, animate de patriotism, și care nu îi învrăjbesc pe cei mici cu cei mari, care nu urmăresc interese de grup mic și foarte mic, indiferent câți bani sunt la mijloc. Mai sunt și alte puncte de atins, dar dacă pornim cu aceasta patru, le atingem sigur și pe celelalte.
Țara aceasta va avea un viitor dacă vom fi un jucător de top în securitatea alimentară a Europei. Este în puterea noastră, în interesul nostru și este obligația noastră pentru generațiile viitoare de români. Grupul Agrointeligența și Asociația Forța Fermierilor vor lupta de partea dumneavoastră, în această încleștare!
