Nicolae Șerban, Grup Șerban: ”Trebuie gândit un management al resursei de apă pentru tot anul sau multianual”
Roxana Dobre -
Problema privind gestionarea apei îi preocupă și pe fermieri, pe lângă îngrijorările autorităților care caută permanent soluții de economisire a acesteia. Nicolae Șerban, fondator și CEO Grup Șerban Holding din județul Bacău, a dezvăluit în cadrul emisiunii AgroStrategia de pe TVR 1, o coproducție TVR și Agrointeligența, care este în viziunea sa soluția pentru rezolvarea problemelor legate de lipsa apei, urmând și exemplele din alte țări, cum ar fi America sau Israel unde sunt utilizate strategii bine gândite pentru stocarea și reutilizarea apei din alte surse decât râuri sau fluvii.
Nicolae Șerban este de părere că strategia privind irigațiile trebuie bine pusă la punct astfel încât rezervele de apă să fie disponibile și în perioadele secetoase când râurile scad, sau chiar fluviul Dunărea. O soluție ar fi construcția de rezervoare în zona montană unde să fie acumulată apa scursă de pe versanți, zonele înalte, care se pierde.
”Am văzut anul acesta un fenomen care este de luat în calcul și ar trebui să fie introdus în noua strategie – lipsa sursei de apă, inclusiv în Dunăre, nu mai vorbim de celelalte râuri mici, în perioada de maximă nevoie de apă pentru plante. Pentru a evita această problemă trebuie gândit un management al resursei de apă pentru tot anul sau multianual. Asta înseamnă construcția de rezervoare în zona montană și unde este posibil, ca să avem acumulată suficientă apă pe care să o utilizăm atunci când trebuie. Toată cantitatea de apă păstrată în zonele înalte ale României care nu sunt agricole, să fie utilizată pentru producța de energie electrică hidro și ulterior să fie deversată către sistemele de irigații, să o poată folosi. Dacă continuăm așa cu încălzirea globală și nu vom avea apă naturală în râurile mari din România și în Dunăre, putem să construim 3 milioane de hectare dar să nu avem apă, să le udăm atunci când trebuie”, a declarat Nicolae Șerban.
Antreprenorul a precizat că lunile iulie și august sunt cele în care culturile au nevoie de o cantitate mare de apă pentru a face față arșiței. ”În iulie și-n august – spui doar 4 litri trebuie să asiguri – tot înseamnă că în fiecare zi pe un hectar trebuie să dai 40 de metri cubi – 40.000 de litri înseamnă. Dacă trebuie să dai 40 de metri cubi la 3 milioane de hectare, avem în calcul câtă apă trebuie în fiecare zi, împarți la 24 de ore și trebuie să vezi care este debitul pe care trebuie să-l absoarbă sistemul tău. Dacă nu ai raționamente matematice în spate și crezi că făcând 3 milioane de hectare tu poți să sugi apă dintr-un sistem hidrologic natural, care este și el la maximum de mic – adică este la nivelul cel mai mic și în Dunăre și în râuri – îți vei da seama că ai investit o avere de bani, dar nu ai apa necesară fix atunci când îți trebuie”, a punctat fermierul în cadrul emisiunii AgroStrategia.
Fermierii trebuie să fie parteneri de investiții cu statul
Nicolae Șerban a completat că strategia privind irigațiile trebuie să implice toți actorii importanți de la fermieri la statul român și producătorii de energie.
”Părerea mea strategică este că trebuie administrată o super-strategie să știm unde păstrăm apa din sezonul cu precipitații și cum utilizăm deștept respectiva apă și cum dăm valoare apei. Iar vizavi de investițiile care trebuiesc făcute într-un asemenea sistem care poate genera energie electrică și respectiv producția agricolă, dacă ne așteptăm să le facă doar statul român, cred că ar trebui să ajungem la 800 de miliarde PIB și statul român chiar să poată să recupereze 40% din acest PIB la buget și în fiecare an să pună câte 2-3% din respectivul buget pe investiții în sistemul acesta”, mai este de părere fermierul băcăuan.
Irigațiile din America și Israel – două modele de urmat și pentru statul român
Antreprenorul Nicolae Șerban crede că statul român poate lua cu ușurință exemple de la țări unde irigațiile sunt bine puse la punct și funcționează ca la carte. Totul vine cu un avantaj: pe lângă faptul că învățăm de la alții, putem corecta și ce a mers prost la ei, astfel încât rezultatul final să fie cu adevărat o super-strategie.
”Avantajul învățatului este că poți să faci o copie a respectivului sistem evitând greșelile pe care respectivii deja le-au făcut. Sistemul de irigații di California este început înaintea celui de-al Doilea Război Mondial. Principiile pe care el a fost construit sunt foarte sănătoase. Fermierii din respectiva zonă la început s-au temut de reglementările care urmau să fie până când a fost construit primul sistem. Discuția în sistemul din America este încă ”nimic nu este de gratis!” Adică tot ce înseamnă acumulări de apă a fost făcut de statul american prin divizia de geniu a armatei ca și a administrări, iar apa începe să fie vândută din efectivele rezervoare către Hidroelectrica să spunem așa, adică cei care produc energie electrică la valoarea de amortizare în 40 de ani – investiții cu toate dobânzile și respectiv întreținerea infrastructurii respective. Ăsta este primul pas de apă vândută! Către cei care produc energie electrică! Iar cei care produc energie electrică au obligația să ducă prin conducte către canalele și micile rezervoare pentru sistemele de irigații, apa pe care ei o produc, iar sistemul de distribuție a apei către fermieri, bineînțeles costă și acela bani. Bineînțeles că și respectivul sistem trebuie amortizat, trebuie întreținut, trebuie pus presiune, trebuie închise, deschise baraje și așa mai departe, pompate ape de la un nivel la altul – putem vorbi câteva ore despre sistemul din Central Valley California care e foarte deștept și care are și el un cost pe mia de metri cubi și care trebuie – respectivul cost recuperat de la utilizatorul final de apă”, a dezvăluit fermierul.
Conform acestuia, în SUA se practică o taxă pe apă pentru a susține sistemele de irigații, care suportă costul de amortizare al sistemului plus administrarea lui.
”Când au fost organizate sistemele, au fost organizate referendumuri în respectivele zone, iar oamenii au votat majoritar sau nu că sunt de acord ca terenurile din respectivul sistem să fie purtătoare de o taxă care să acopere funcționarea sistemului, indiferent că udă sau nu. Și atunci există o taxă pe apă în America, în România poate fi pe hectar – care este costul de amortizare al sistemului plus administrarea lui, iar apa are o altă valoare, care este în funcție de cât de mult este pompată și cât costă energia pentru pomparea respectivei ape și cât folosește fiecare fermier din apă. Nu se utilizează apă – este an extraordinar nu a plouat, nu e de plătit decât taxa de întreținere a sistemului! Astfel toți banii se recuperează în 40 de ani, se plătesc dobânzi, iar bugetul național nu este afectat până la urmă! Pentru că este un business”, a explicat CEO Grup Șerban.
În România, Nicolae Șerban consideră că un astfel de sistem pe model american poate fi construit prin Hidroelectrica. ”Până la urmă Hidroelectrica ar avea de vândut energie electrică produsă din apă și apă către fermieri și apă către orașele României și ar putea să preia bineînțeles în asemenea sistem și apa epurată din orașele României. Apa din orașele României este deversată în emisari, în tot felul de râuri mai mari sau mai mici. De ce nu ar putea fi recuperată apa epurată și să fie utilizată ca în Israel în irigație? Este foarte bine să o utilizăm în irigație. Deci să administrăm apa aia! Deci să o trecem prin stații – deja au pompe, au conducte. Conductele care duc spre emisari pot fi dirijate spre bazine de acumulare și de acolo combate spre conducte în avalul orașelor sau în jurul orașelor ca să avem în jurul orașelor dezvoltate super-irigații din apă uzată epurat. Funcționează nemaipomenit în Israel. Noi de ce nu am putea să facem treaba asta? Eu nu cred că suntem cu nimic mai slabi decât cei din Israel sau din Central Valley California sau de oriunde pe planeta asta unde statul este deștept. Trebuie să mergem să învățăm cum sunt făcute acolo!”, a conchis antreprenorul.
AgroStrategia. Invitat: Nicolae Șerban, Fondator & CEO Grup Șerban
