Cultivarea prazului: soiuri, semănat, îngrijirea culturii și recoltare

Violina Gorcinschi - 16 februarie 2023 13:55

Cultivarea prazului (Allium porrum). Tehnologia de cultură a prazului trebuie să respecte principalele verigi tehnologice: producerea răsadurilor de praz, plantarea prazului, fertilizarea, udarea și tratamentele la praz, recoltarea. Foarte importantă este alegerea celui mai bun soi de praz, adaptat condițiilor din țara noastră.

• Cultura de praz – caracteristici;
• Cum se cultivă prazul;
• Semănatul semințelor de praz pentru răsaduri;
• Îngrijirea răsadului de praz;
• Plantarea prazului în pământ deschis;
• Pregătirea solului pentru praz;
• Cum să cultivi praz în aer liber;
• Plantarea prazului înainte de iarnă;
• Îngrijirea culturii de praz;
• Udarea prazului;
• Fertilizarea prazului;
• Dăunătorii şi bolile prazului;
• Recoltarea şi depozitarea prazului;
• Tipuri şi soiuri de praz.

Prazul este una dintre acele culturi care nu trebuie să lipsească din grădină, datorită gustului excelent și a valorii sale nutritive. Deși nu este foarte pretențioasă, această plantă are nevoie de anumite proceduri, pentru a crește sănătos și a da un randament bun. Acest articol prezintă informații necesare despre cultivarea prazului

Cultura de praz – caracteristici

Prazul este o plantă bienală, atingând o înălțime de la patruzeci de centimetri până la un metru. În primul an de viață, prazul formează un sistem radicular puternic, un bulb alb fals cu un diametru de 2 până la 8 cm și o lungime de 10-12 cm, transformându-se într-o tulpină falsă și un număr mare de frunze verzi sau verde-albăstrui în formă de evantai.

În al doilea an, în iunie-iulie, planta dezvoltă un peduncul de până la 2 m înălțime cu flori roz sau albe formând o inflorescenţă în formă de umbrelă, iar în august sau septembrie, semințele se coc şi rămân viabile timp de doi ani.

Cum se cultivă prazul

Prazul este o cultură rezistentă la frig, care necesită umiditate. În regiunile centrale și nordice, este cultivat în răsaduri, iar în sud este semănat direct în pământ. În România, zona recunoscută pentru cultura de praz este Oltenia, dar prazul poate fi cultivat cu succes pe tot teritoriul României.

Semănatul semințelor de praz pentru răsaduri

Semințele de praz germinează la temperaturi de pornesc de la 3-4 grade, iar perioada de germinație este de circa o lună.

Perioada de vegetație a culturii este de la 150 la 200 de zile, iar pentru a accelera procesul de creștere, prazul este cultivat în răsaduri.

Dacă decideți să semănaţi planta pentru răsaduri, trebuie să faceţi acest lucru la sfârșitul lunii februarie sau la începutul lunii martie.

Semănatul în solar se face la mijlocul lunii aprilie, iar dacă veți crește planntele sub peliculă, atunci trebuie să semănaţi seminţe de praz la sfârșitul lunii aprilie.

Pentru semănat, veți avea nevoie de recipiente cu o adâncime de cel puțin 10-12 cm, deoarece prazul are rădăcini lungi. Vasele trebuie dezinfectate prin spălare într-o soluție puternică de permanganat de potasiu, iar seminţele trebuie păstrate într-un termos cu apă caldă (40-45 °C) timp de câteva ore, apoi imediat puse în apă rece și uscate. Umpleți recipientele cu pământ. Udați bine solul, apoi semănați semințele de praz, acoperiţi-le cu un strat de nisip gros de 5 mm, acoperiți cu o folie și păstraţi la o temperatură de 22-25 °C până la germinare.

Citiți și: Secretele unei ferme bio: Cum cultivă conopidă, praz și fenicul o familie din Belgia

Îngrijirea răsadului de praz

În fiecare zi, răsadurile de praz trebuie aerisite, iar pentru ca solul să fie ușor umed tot timpul este udat cu un pulverizator.

Primii lăstari apar după 10 zile și, de îndată ce se întâmplă acest lucru, capacul trebuie îndepărtat de pe culturi, iar acestea sunt expuse la lumină difuză strălucitoare. Temperatura este coborâtă, în timpul zilei, la 18-20°C, iar noaptea, la 12- 14 °C. Rădăcinile plantelor ar trebui să fie ținute la cald, iar pentru a asigura acest lucru, puneţi o foaie de gips-carton sau spumă sub recipientul cu culturi.

Protejați răsadurile de lumina directă a soarelui și de curenți. Dacă răsadurile de praz au încolțit prea gros, trebuie să le subțiați. Răsadurile vor fi irigate cu apă calduță. Când răsadurile cresc și devin mai puternice, acestea sunt hrănite cu o soluție de 20 g de azotat de amoniu, aceeași cantitate de clorură de potasiu și 40 g de superfosfat într-o găleată cu apă la 1 metru pătrat de culturi.

Plantarea prazului în pământ deschis

Din primele zile până la mijlocul lunii mai, la vârsta de 50-60 de zile, răsadurile de praz se plantează în grădină. În prealabil, acestea trebuie udate abundent, iar în procesul de transplantare, frunzele și rădăcinile răsadurilor sunt tăiate cu o treime.

Plantarea prazului în pământ trebuie făcută după-amiaza târziu sau într-o zi înnorată.

Pregătirea solului pentru praz

Prazul are nevoie de un sol mediu, bine drenat și afânat. Este de preferat un sol neutru, se pretează un sol luto-nisipos sau din zona de luncă.

Pentru plantarea răsadurilor de praz se alege un loc deschis și luminos pentru cultură, departe de copaci și de arbuștii care vor bloca lumina.

Pregătirea terenului pentru plantarea prazului în toamnă: pentru fiecaremetru pătrat se adaugă câteva linguri de Nitrophoska, o linguriță de uree și o găleată de compost sau humus care apoi se încorporează în sol prin săpare. Primăvara trebuie să împrăștiați compost și humus peste teren cu o rată de 3 kg pe m². Îngrășământul va cădea în sol la plantarea răsadurilor și udarea ulterioară. Apoi, puteți planta praz.

Prazul crește bine după culturi precum mazăre, fasole, soia și alte leguminoase, gunoi verde, varză albă, roșii și cartofi timpurii, dar prazul nu trebuie să fie plantat în zonele în care a crescut orice tip de ceapă în ultimii trei ani.

Cum să cultivi praz în aer liber

În a șasea sau a șaptea săptămână de la apariția răsadurilor, răsadurile încep să se întărească. Acestea trebuie scoate pentru scurt timp în aer liber în timpul zilei, crescând treptat durata procedurii. Răsadurile pregătite pentru aer liber vor fi gata pentru transplantare.

Zona pregătită pentru praz se nivelează și pe ea se fac șanțuri cu adâncimea de 10-15 cm la o distanţă de 20-30 cm unul de celălalt. Pământul scos din brazde este fixat astfel încât să nu se prăbușească în brazdă. Plantarea prazului se efectuează în șanțuri la o distanță de 10-25 cm între răsaduri – în funcţie de soi. Înainte de plantare, rădăcinile răsadurilor trebuie scurtate la 4 cm și
scufundate într-un piure, constând în părți egale de lut, bălegar de vacă și apă.

Răsadurile sunt săpate ușor în brazdă, fără a le umple complet și udate abundent, astfel încât să nu rămână aer în jurul rădăcinilor.

Plantarea prazului înainte de iarnă

Prazul este adesea cultivat prin însămânţare direct în pământ înainte de iarnă. Solul este pregătit în avans, acesta se afânează și se fertilizează vara, iar în noiembrie semințele sunt așezate la fiecare 8-12 cm în caneluri situate la o distanță de 20 cm unele de altele. Urmăriţi cu atenţie prognoza meteo: dacă este prea cald, prazul va avea timp să încolțească și va avea șanse foarte mici de supraviețuire când va veni frigul.

Recoltele pentru iarnă sunt mulcite cu turbă și humus, apoi acoperite cu zăpadă – cu cât este mai multă, cu atât mai bine: zăpada se va topi mult timp, și va încolți după ce trec înghețurile.

Îngrijirea culturii de praz

Pentru îngrijire, este necesar să se efectueze udarea regulată, plivitul și slăbirea solului în rânduri. În ceea ce privește aerisirea solului din jurul plantelor, aceasta trebuie făcută cel puţin o dată la două săptămâni. De îndată ce tulpina de ceapă atinge grosimea unui creion în diametru, începeți să adăugați treptat pământul scos din ele în timpul plantării în brazde în timpul procedurii de afânare.

Udarea prazului

Umiditatea este baza creșterii prazului, dar în primele trei zile după plantarea răsadurilor în grădină, plantele nu pot fi udate. Ulterior, irigarea se efectuează aproximativ o dată la cinci zile, folosind între 10 și 15 litri de apă (care nu trebuie să fie rece) pentru fiecare metru pătrat.

Fertilizarea prazului

În timpul sezonului, prazul este fertilizat de 3-4 ori. La trei săptămâni după plantarea răsadurilor în sol deschis, este necesar să îl udați cu o soluție de 20 g de azotat de amoniu și 15 g de sare de potasiu în 10 litri de apă – această cantitate vă va fi suficientă pentru 4 m2 de cultură.

De asemenea, prazul răspunde bine la dressingul organic – o soluție de lumânărică (1:10) sau excremente de păsări (1:20). Înainte de fiecare deal, stropiți cenușă de lemn sub tulpinile de praz, în proporţie de 1 pahar de îngrăşământ pe 1 m2 de teren.

Dăunătorii şi bolile prazului

Dintre bolile prazului, mozaicul este cel mai periculos – o boală virală purtată de afide. Puteți identifica mozaicul după petele galbene longitudinale de pe frunzele plantei.

Prazul suferă și de boli fungice, de mucegai și rugină. Peronosporoza, sau mucegaiul pufos, se manifestă prin pete ovale cu creștere rapidă pe frunzele de praz, iar plantele afectate devin necomestibile.

Rugina este, de asemenea, o boală fungică. Poate fi recunoscută după petele galbene strălucitoare ale sporilor fungici care apar pe frunzele de ceapă. Pe măsură ce pernițele se maturizează, se întunecă, apoi se înnegresc, iar frunzele afectate se usucă.

Principalul dăunător al prazului este musca de ceapă, care poate provoca daune ireparabile culturii. Musca cepei poate fi văzută deja la mijlocul lunii mai – în acest moment depune ouă în sol şi pe frunze, iar după câteva zile vor apărea larve care se hrănesc cu partea centrală a plante, ceea ce o face să putrezească și se ofilește.

Pentru a proteja cultura de muştele cepei, presărarea locului cu cenușă de lemn este utilizată în proporţie de un pahar de cenușă pe m2 de cultură. În loc de cenușă, se poate folosi praf de tutun sau un amestec de praf de tutun și cenușă. Tratarea solului și a plantelor cu piper măcinat respinge musca (o linguriţă de piper pe m2 de parcelă). Indiferent cu ce tratați prazul, după procesare, asiguraţi-vă că slăbiți solul la o adâncime de 2-3 cm.

Un instrument precum infuzia de tutun s-a dovedit bun în lupta împotriva dăunătorilor. Aceasta se prepară astfel: la 10 litri de apă fierbinte se adaugă o lingură de săpun lichid și 200 g de tutun, se păstrează câteva ore, apoi infuzia se filtrează și se pulverizează pe plante.

Pentru a îndepărta musca de ceapă de la praz, puteți planta ţelină între rândurile sale.

Agenții cauzatori ai bolilor fungice sunt distruși prin tratarea plantelor şi a solului cu o soluție de fungicid sau oxiclorură de cupru. Din păcate, bolile virale, precum mozaicul, sunt incurabile, astfel încât lupta împotriva lor se realizează numai prin metode agrotehnice:

• respectarea rotației culturilor;
• combaterea buruienilor și dăunătorilor;
• utilizarea semințelor dezinfectate pentru însămânțare;
• îndepărtarea imediată a plantelor afectate din grădină;
• cultivarea soiurilor rezistente de praz.

Recoltarea şi depozitarea prazului

Prazul trebuie recoltat înainte ca temperatura din grădină să scadă la -5 °C deoarece planta tolerează doar înghețurile de până la -7 °C. Prazul este săpat cu o lopată si lăsat pentru scurt timp pe marginea brazdei sa se usuce. Apoi, plantele sunt curățate de pământ. Încercând să nu se intre între frunze, rădăcinile de ceapă sunt tăiate puțin și puse la depozitare. Nu tăiați frunzele! – acest lucru va duce la ofilirea rapidă a plantelor.

Prazul este depozitat în diferite moduri. De exemplu, într-un beci la o temperatură de la -1 la +1 °C și o umiditate a aerului de aproximativ 85%. Un strat de nisip de râu umed de aproximativ 5 cm grosime este turnat în partea de jos a cutiei, tulpinile de praz sunt aşezate vertical pe acesta și nisipul este turnat din nou între ele. În acest fel, prazul este păstrat până la șase luni.

Puteți depozita prazul într-o cutie cu nisip umed pe balcon. Dacă cutia este bine acoperită, atunci prazul va rezista cu ușurință înghețurilor de până la -7 °C.

Pentru a păstra prazul la frigider, alegeți plante de cea mai bună calitate, tăiați-le rădăcinile şi frunzele și răciţi-le la 0 °C, apoi întindeţi rapid 6-8 tulpini în pungi de plastic perforate și păstrați-le la -5 °C timp de 4-5 luni.

Prazul se păstrează și sub formă mărunțită: frunzele și tulpinile de ceapă spălate, uscate și tocate se pun într-un strat de până la 5 cm în pungi de plastic și se păstrează la congelator.

Tipuri şi soiuri de praz

Producțiile de praz ale soiurilor timpurii, care durează de la 130 până la 150 de zile pentru a se coace, cântăresc de la 200 la 350 g și ating 3 cm în diametru. Frunzele soiurilor timpurii coapte sunt înguste, verzi, rar şi la un unghi ascuțit situate pe un tulpina falsă, iar spre sfârșitul lunii iulie devin aspre.

Un soi popular de praz timpuriu este Columbus. Acesta este considerat ca fiind unul dintre cele mai bune soiuri de maturare timpurie din selecția olandeză, cu un gust excelent. La vârsta adultă, planta ajunge la o înălțime de numai 70-80 cm și formează un picior de 20 cm înălţime, 6 cm în diametru, cântărind 400 g.

Soiurile de mijloc de sezon de praz nu sunt la fel de productive ca cele timpurii, dar sunt superioare ca și calitate. Aceste soiuri au nevoie de 150 până la 180 de zile pentru a se maturiza. Plantele de mijloc de sezon au frunze albastru-verzui de până la 7 cm lățime și o tulpină care cântărește până la 200 g şi până la 25 cm înălțime. La nivel internațional, cele mai bune soiuri de praz din acest grup sunt:

• Jolant – rezistent la boli fungice, o varietate fructuoasă, cu o tulpină de până la 35 cm înălțime, un bulb slab şi frunze înguste, canelate, dispuse vertical, de culoare verde închis, cu o tentă antocianică
• Camus este o varietate rezistentă la boli fungice, de înălțime medie, cu frunze verzi concave, cu un strat uşor de ceară, un bulb slab și o tulpină albită de până la 20 cm înălțime și până la 2,5 cm în diametru;
• Tango este un soi foarte productiv, rezistent la îngheț, cu frunze aproape verticale, un bulb slab, o tulpină de până la 12 cm înălțime, aproximativ 5 cm în diametru și cântărind până la 250 g;
• Bastion este un soi cu randament mare rezistent la pete, cu o tulpină de până la 30 cm înălţime şi cântărind până la 220 g.

Soiurile târzii de praz se coc pentru o lungă perioadă de timp – mai mult de 180 de zile. Productivitatea lor este aceeași cu cea a soiurilor de mijloc de sezon, dar sunt depozitate mai mult timp. Frunzele cepei târzii sunt largi, de culoare albastru-verde, adesea cu un strat de ceară. Sunt amplasate foarte dens pe o tulpină falsă și se îndepărtează de ea aproape în unghi drept, ceea ce face ca plantele să pară ghemuite. Picioarele lor sunt dense, groase și scurte. Soiurile târzii populare de praz sunt:

•  Elefant – este o varietate ceză de praz cu rezistentă la îngheț și secetă, cu gust înţepător, cu o tulpină de până la 25 cm lungime și cu o greutate de aproximativ 200 g, frunze albastru-verzui cu un strat de ceară puternic;
• Bandit este o varietate de praz obținută de crescătorii olandezi, cu o tulpină scurtă, îngroşată, cu un gust excelent. Soiul este, de asemenea, rezistent la frig;
• Autumn giant este o altă varietate de praz din selecție olandeză, care formează o tulpină mare, de până la 40 cm înălţime şi până la 8 cm în diametru. Principalul avantaj al soiului de praz Autumn este calitatea sa excelentă de păstrare;
• Asgeos este un soi de praz rezistent la iarnă, cu frunze largi de culoare verde-albăstrui închis, un bulb blând şi o tulpină de până la 20 cm înălțime, dar cântărind până la 350 g;