De ce sunt amare cireșele. Soluții pentru cireșe mari și dulci
Violina Gorcinschi -
De ce sunt amare cireșele și ce putem face pentru a avea cireșe mai mari și mai dulci. Recomandări pentru o producție mai ridicată și mai calitativă în livada de cireș.
Există mai multe cauze pentru care producția pomilor de cireș nu se ridică la nivelul așteptărilor din punct de vedere calitativ. Dacă îți cumperi o casă la țară sau teren cu pomi care deja fructifică, atunci e și mai greu să îți dai seama de motivul pentru care nu ai parte de fructe mari și dulci. Noi îți prezentăm câteva posibile cauze pentru amăreala cireșelor și ce poți face pentru a îndrepta situația recoltelor viitoare.
Obținerea producției de cireșe necesită răbdare și poate fi un proces anevoios, mai ales dacă apar probleme ale căror cauze nu pot fi depistate. Cireșii sunt pomi fructiferi sensibili la temperaturi scăzute, la secetă, la dăunători, dar și la deficitele din sol, iar pentru obținerea fructelor de calitate e nevoie de și mai multă atenție și efort. Iată ce poți face dacă cireșele tale sunt amare.
Amăreala cireșelor apare dacă pomul e sălbatic sau crește în sol nisipos
Amăreala cireșelor poate apărea când cireșul se sălbăticește sau solul în care crește este unul nisipos. Dacă nu cunoși istoricul unui pom de la plantare și descoperi că acesta face cireșe amare, atunci acest lucru poate fi cauzat de faptul că pomul a fost cultivat dintr-un sâmbure și a rămas nealtoit.
La cireșii sălbăticiți, fructele au o culoare mai închisă și sunt mai mici decât cele obișnuite. Gustul cireșelelor sălbatice este amar-acrișor, astfel că aceste fructe sunt greu de consumat și nu pot fi folosite nici măcar pentru compoturi.
Un cireș care s-a sălbăticit nu trebuie tăiat dacă este sănătos și puternic. În schimb, folosește pomul ca portaltoi – se altoiește cu o crenguță dintr-unul sau mai multe soiuri de cireș productiv. După un an sau doi, vei obține cireșe mari și dulci.
Dacă cireșul e mai mult arbust decât pom, cu o înălțime de 1,5 m, tulpini flexibile roșii-maronii, frunze înguste de culoare gri și fructe amare, probabil este dintre acelea crescute în soluri nisipoase.
Dacă cireșul a crescut într-un sol nisipos, el este un pom nepretențios, capabil să crească și să dea roade în mod activ chiar și pe soluri sărace. Există chiar și un soi special de cireș care se poate cultiva pe soluri mai nisipoate. Rezistența ridicată la îngheț și randamentul excelent în orice vreme fac din acest soi de cireș o opțiune foarte bună pentru cultivarea în zone cu climat rece. Această cultură are un singur dezavantaj – fructele au un gust amar și acru și sunt rareori consumate proaspete, dar din fructele cireșelor de nisip se obțin compoturi și gemuri excelente. Această plantă s-a dovedit, de asemenea, excelentă ca stoc pentru alte culturi de sâmburoase – prune, caise și piersici sunt altoite pe răsadurile de cireș Bessey, în urma cărora este posibil să se obțină hibrizi productivi și rezistenți la boli și condiții vitrege.
De ce sunt amare cireșele. Polenizarea este una slabă
Pentru a face fructe de bună calitate, cireșii au nevoie de prezența, în livadă, a unui număr de pomi polenizatori din soiuri cu perioade de înflorire similare. În caz contrar, cireșele pot fi mici și amare. Dacă suprafața este mică, plantează cel puțin un cireș în apropiere. Polenizarea îmbunătățește gustul fructelor de cireș.
Dacă cireșul este autofertil, acesta poate fi și motivul pentru care fructele au un gust amar sau acru. Multe soiuri vechi autofertile au această caracteristică. Această problemă poate fi rezolvată și ea prin compania altor soiuri de cireș.
Pentru a îmbunătăți polenizarea cireșilor (și, prin urmare, gustul fructelor), albinele și alte insecte polenizatoare sunt foarte utile. Acestea pot fi atrase în livadă cu doar o lingură de miere sau zahăr. Dizolvă lingura de miere sau 10-20 g de zahăr într-un litru de apă și pulverizează pomii înfloriți.
Cireșele sunt amare dacă e secetă și pomii au puțină umiditate
Problemele legate de gustul fructelor nu sunt cauzate doar de soi sau de polenizare. Și îngrijirea necorespunzătoare poate să facă cireșele acre sau amare, în ciuda calității soiului. În acest caz, vorbim despre lipsa udării pomilor în perioadele de vreme caldă și uscată.
Cert este că, pentru dezvoltarea și fructificarea deplină, cireșul are nevoie de multă umiditate, pe care, în condiții meteorologice favorabile, o primește din precipitații. În perioadele secetoase, apa din sol e folosită de plantă pentru supraviețuire – frunzele și ramurile consumă tot, lăsând fructele fără hidratarea necesară. Dacă în acest moment nu uzi pomul regulat, e oarecum de așteptat că o să ai fructe mici și amare.
Încearcă să uzi regulat pomii de cireș, însă fără prea mare exces de zel deoarece excesul de apă nu e nici el bun pentru cultură. Fructele pot crăpa de la umiditatea prea ridicată.
Când trebuie udați cireșii. Pomii de cireș trebuie udațși când stratul superior al solului se usucă vizibil. Se recomandă minim patru udări pe sezon:
- Imediat după înflorire;
- În perioada de vegetație activă;
- Când încep să se coacă fructele;
- La începutul lunii septembrie – este necesar să se satureze solul cu umiditate înainte de iernare.
Pentru udarea pomilor tineri de până la cinci ani, se utilizează 2-3 găleți de apă, iar cei adulți vor avea nevoie de 5-6 găleți. Încearcă să uzi astfel încât pământul să fie saturat cu umiditate până la o adâncime de jumătate de metru și, pentru a păstra umiditatea, mulcește și zona din apropierea trunchiului cu un strat de iarbă tăiată, compost sau rumeguș de 5-7 cm grosime.
Cireșele sunt amare dacă pomul nu este fertilizat
Un factor la fel de important care afectează calitatea și cantitatea fructelor oricărei culturi este o bună nutriție, iar cireșul nu face excepție. Cele mai delicioase și suculente cireșe sunt date de pomii care cresc pe un sol bogat, care este saturat în timp util cu substanțe organice și complexe de îngrășăminte minerale.
Fertilizarea pomilor tineri de cireș începe din al doilea an de viață. Pentru cireșii de la doi până la patru ani primăvara, îngrășămintele aplicate la rădăcini și foliare trebuie să conțină neapărat azot. Înainte de înflorire, pomii pot fi stropiți cu o soluție de uree (20 g la 10 litri de apă) sau azotat de amoniu (15-20 g pe 1 m2 de cercul trunchiului) care poate fi aplicat sub rădăcină. Vara nu e nevoie de fertilizant deoarece pomii tineri de această vârstă nu dau încă roade. Toamna, în septembrie-octombrie, merită adăugat sub rădăcină superfosfat (40-50 g pe 1 mp) și sulfat de potasiu (25 g pe 1 mp).
Pentru cireșii care au mai mult de 4 ani, prima hrănire de primăvară se efectuează la fel ca la cei tineri, apoi se adaugă nutriție suplimentară.
În timpul înfloririi, cireșii sunt hrăniți cu materie organică: 5 litri de soluție de lumânărică și 10 pahare de cenușă de lemn sunt diluate în 50 de litri de apă, pomii sunt udați cu soluția rezultată la o rată de 20 de litri pentru cireșii de 4-7 ani și 30-50 litri pentru cei mai în vârstă.
Două săptămâni mai târziu, se efectuează un alt tratament cu îngrășământ la rădăcină, cu o compoziție de potasiu-fosfor: se iau 1,5 linguri pentru 10 litri de apă superfosfat și 1 lingură sulfat de potasiu – soluția rezultată este suficientă pentru a face 1 mp din cercul trunchiului.
Pe la începutul verii, se aplică îngrășăminte pe bază de azot, fosfor și potasiu, iar în august, după recoltare, pomii sunt stropiți cu o soluție de superfosfat (25 g la 10 l).
Fertilizarea de toamnă se efectuează în septembrie sau octombrie – în cercul trunchiului se adaugă superfosfat (300 g), precum și sulfat de potasiu (120 g), care poate fi înlocuit cu cenușă de lemn (1 cană la 10 litri de apă).
Ce poți face cu cireșele amare
Dacă ai obținut o recoltă de cireșe amare, poți ameliora situația celor de anii următori, însă trebuie să faci ceva cu cireșele din acest an. Nu arunca fructele proaspete. În schimb, fă dulceață, gem sau compot din ele. Pentru a le neutraliza gustul amar, adaugă mult zahăr și suc de lămâie și portocale. O alegere și mai bună e dacă combini cireșele și cu alte fructe dulci, cum ar fi zmeura.
