Rasa de oi Lacaune: caracteristici, producție lapte, îngrijire

Violina Gorcinschi - 10 aprilie 2024 10:55

Rasa de oi Lacaune este considerată de mulți ca fiind oaia cu cel mai bun lapte. Rasa de oi Lacaune este a doua cea mai productivă din lume în ceea ce privește producția de lapte. Deși nu vine în cantități la fel de mari ca cel al oilor Friza, laptele oilor Lacaune este mai bogat în proteine și grăsimi, motiv pentru care este preferat în producția de brânzeturi, având exclusivitate în fabricarea brânzei Roquefort. Rasa este populară în special în Franța, dar este crescută cu succes și în România, unde s-a adaptat ușor la condițiile climatice și geografice.

• Rasa de oi Lacaune: origine;
• Rasa de oi Lacaune: caracteristici;
• Rasa de oi Lacaune: număr de miei;
• Rasa de oi Lacaune: producție de lapte;
• Rasa de oi Lacaune: boli și tratamente;
• Oi Lacaune: îngrijire;
• Rasa de oi Lacaune: hrănire;
• Oi Lacaune: prețuri.

Oile din rasa Lacaune sunt rezultatul unui proces lung de îmbunătățire genetică, ca, în final, să se numere printre preferatele francezilor, care le folosesc pentru producerea alimentelor care îi fac faimoși în lume: brânzeturile. Atât calitativ, cât și cantitativ, laptele acestei rase este obținut printr-o îngrijire corespunzătoare, deși Lacaune este rezistentă și nepretențioasă la condițiile de trai și hrană.

Rasa de oi Lacaune: origine

Lacaune este cea mai răspândită rasă de oi de lapte din Franța, cu o populație de aproximativ 800.000 de exemplare. Rasa este folosită predominant pentru producția de brânză Roquefort, în Franța. Strămoșii oilor Lacaune, conduse de păstori, în turme, au ajuns pentru prima dată în această regiune a Franței în urmă cu 4.000-6.000 de ani. Pe vremea aceea, pământul era aspru și pustiu, dar ovinele au reușit să se adapteze bine.

Citește și: Oile din rasa Lacaune, alegerea lui Gigi Becali pentru stâna din Pipera

La mijlocul secolului al XIX-lea, crescătorii au început îmbunătățirea genetică cu alte rase locale pentru a produce o rasă robustă de oi care producea lapte bogat și carne bună. Așa s-a ajuns la crearea rasei originale Lacaune, cu dublu scop. Lacaune a fost folosită pentru lapte în Franța de mult timp, dar mulsul nu a fost trăsătura dominantă a rasei până de curând.

La sfârşitul anilor 1960, producţia medie de lapte per oaie era de numai aproximativ 70 de litri pe an în perioada de muls (excluzând cantitatea consumată de miei). În mod surprinzător, până la sfârșitul anilor 1990, producția de lapte a crescut de patru ori, la 280 de litri pe an. Astăzi, oile Lacaune se numără printre cele mai productive rase de lapte din lume. Acesta a fost rezultatul unui program de reproducere riguros și la scară largă, organizat de o agenție guvernamentală franceză și a inclus inseminarea artificială a milioane de oi de-a lungul anilor. Fermierii au depus multe eforturi, ajutați și de stat care au constat, printre altele, în înregistrarea performanței descendenților (de lapte) și acumularea de cunoștințe legate de managementul și nutriția animalelor pentru a crește producția de lapte de oaie.

Combinația dintre aceste demersuri și alți factori a dus la o îmbunătățire anuală de 6,3% a producției de lapte Lacaune, în peste 30 de ani.

Rasa de oi Lacaune: caracteristici

Caracteristicile rasei de oi Lacaune fac ca aceste ovine să fie ușor de recunoscut. Animalele au dimensiuni medii, corp robust, musculos, cu o înălțime la greabăn de 70-80 de cm. Spatele este drept, cu umeri largi, iar pieptul adâncit. De regulă, femelele ajunse la maturitate cântăresc în jur de 65-70 de kg, în timp ce masculii pot atinge greutatea de 80-100 de kg.

Ca aspect, oile Lacaune sunt acoperite de un strat dublu, fin, de lână albă, ce este eliminat în timpul lunilor de vară. Cu excepția capului, a membrelor, abdomenului, a părții laterale și a gâtului, corpul ovinelor este acoperit de lână, adaptându-se ușor și la condiții de temperatură mai ridicate. Capul este subțire, alungit, fără coarne la masculi sau femele. Botul este ușor rotunjit, iar urechile sunt lungi, drepte, poziționate orizontal.

Picioarele oilor Lacaune sunt drepte, cu ongloane mai mici, cu ajutorul cărora se pot deplasa mai bine în zonele stâncoase. Ugerul bine conturat, cu mameloane mici, face ca mulsul să poată fi făcut și mecanizat.

Ovinele din rasa Lacaune au o rezistență mare la condiții climatice și medii dificile, fiind potrivite și pentru terenurile muntoase, stâncoase, unde deplasarea este dificilă. Pot face față atât temperaturilor scăzute, cât și mediilor foarte călduroase, făcând rasa flexibilă la o varietate mare de condiții de trai. În mod particular, este de preferat climatul mediteraneean, cu veri călduroase și ierni blânde. De asemenea, chiar și mieii prezintă o toleranță crescută la boli și se bucură de o vigoare și o sănătate trainică.

Temperamentul oilor Lacaune este unul docil în comparație cu alte rase, dar îndrăzneț, fiind ușor de gestionat la pășunat. Acest lucru prezintă un mare avantaj, în special pentru crescătorii cu ferme mici sau pentru gospodării. În medie, oile Lacaune pot trăi și până la 25 de ani.

Rasa de oi Lacaune: număr de miei

Lacaune este o rasă de oi pentru lapte, dar este apreciată și pentru calitatea mieilor. Oile au o rată bună a fertilității, de până la 95%, dar și a prolificității, de 159%. Femelele ajung la maturitate sexuală destul de devreme, pe la 7-10 luni, însă pot făta doar o dată pe an sau de trei ori în doi ani. De regulă, reproducerea are loc prin inseminare artificială, ceea ce le permite crescătorilor să aleagă cel mai bun material seminal pentru a menține performanțe maxime de producție a laptelui în cadrul rasei. Perioada de gestație la oile Lacaune este de 145 de zile.

După fătare, mieii Lacaune care au, de obicei, patru kilograme, sunt alăptați timp de cinci săptămâni, perioadă în care iau circa 15 kilograme în greutate, și apoi sunt înțărcați pentru ca laptele de oaie să poată fi folosit, în mare parte, pentru producerea brânzei. Mieii obținuți care nu sunt folosiți ca înlocuitori pentru efectivul de lapte sunt trimiși pe piață. Mieii crescuți pentru carne se hrănesc cu laptele mamei, cu suplimente de grosiere și cereale până când ating greutatea de 35-38 de kg. Sacrificarea are loc între 90 și 110 zile. Datorită perioadei de fătare (noiembrie-ianuarie), mieii Lacaune sunt de obicei primii care ies pe piață în fiecare an.

Berbecii Lacaune sunt folosiți, pe lângă reproducerea în turmă, și pentru încrucișări cu alte rase.

Rasa de oi Lacaune: producție de lapte

Cel mai mare atu al rasei Lacaune este producția de lapte, fiind pe locul doi în lume în ceea ce privește randamentul. O oaie din rasa Lacaune poate produce, într-o perioadă de 174 de zile de lactație, 340 de litri de lapte. S-au raportat și producții mai mari, de 400-600 de litri, în funcție de durata perioadei de lactație. Chiar dacă produce mai puțin decât Friza, laptele de la Lacaune este superior din punct de vedere calitativ, având un conținut de grăsimi de 6,5-8% și 6,81% proteină.

Procentul ridicat de grăsime al laptelui de la ovinele Lacaune îl face potrivit pentru mai multe tipuri de brânză, principala utilizare a oilor Lacaune fiind pentru producerea brânzei Roquefort, unul dintre cele mai faimoase feluri de brânză din lume. Brânza este cu mucegai, semi-moale și are de obicei o textură cremoasă și sfărâmicioasă, produsă din lapte nepasteurizat, prezentând o aromă și gust specific. Datorită faptului că producția de brânză Roquefort este foarte strict reglementată, doar laptele de la oile Lacaune, crescute în condițiile unei zone specifice din Franța, poate fi folosit în rețete.

Evoluția rasei Lacaune s-a concentrat mai mult pe producția de lapte, cu toate că există o linie pentru carne, unde se încearcă îmbunătățirea genetică a rasei din acest punct de vedere. De regulă, randamentele la tăiere sunt mici la această rasă franceză, iar, în comparație cu ovinele crescute în acest scop, calitatea cărnii Lacaune este mai scăzută. Acesta este unul dintre puținele dezavantaje ale rasei.

Pe de altă parte, această rasă nu se folosește pentru obținerea lânii. Lâna acestor oi are un volum semnificativ mai mic decât al altor rase. Producția de lână a acestei rase de ovine este de 1,5 kg la femele și de 2,5 kg la masculi. Oile sunt tunse doar o dată pe an.

Rasa de oi Lacaune: boli și tratamente

Ovinele Lacaune, în comparație cu alte rase de lapte, sunt mult mai rezistente la boli. Rasa este mai puțin predispusă la diverse patologii, însă încrucișarea pentru vigoare este totuși recomandată pentru a reduce riscul de îmbolnăvire a mieilor.

Citește și: Brillenschaf – rasa de ovine de carne care fată câte doi miei de două ori pe an

În general, boala care provoacă cele mai multe probleme în efectivele de oi ale acestei rase este mastita. Mastita este o boală a ugerului, ce apare la ovine la o lună și jumătate după alăptare. Această afecțiune poate produce fermierilor prejudicii destul de mari ce constau în diminuarea producției de lapte, carne și lână. Dacă tratamentul nu este inițiat la timp, mastita poate duce la decesul mieilor și al femelelor. Pentru a diagnostica cu exactitate, este necesară o examinare clinică a glandelor mamare ale uterului și un studiu de laborator al laptelui.

Mastitele pot avea cauze infecțioase sau neinfecțioase. Mastita infecțioasă este rezultatul pătrunderii microorganismelor (stafilococi, streptococi), în organism prin canalul mamelonului, fiind facilitată de așternuturi murdare, nerespectarea măsurilor de igienă la muls, apa murdară etc. Cea neinfecțioasă este cauzată de leziuni ale ugerului, mameloane crăpate, hipotermie, factori chimici.

În general, mastitele se pot identifica prin următoarele simptome:

– lipsa poftei de mâncare;
– temperatura ridicată a corpului;
– puls crescut;
– lapte apos, albăstrui sau gălbui;
– mobilitate mai scăzută.

Inspecția oilor începe cu o evaluare a stării generale: se măsoară pulsul, temperatura corpului și se evaluează respirația. Pentru a face un diagnostic, ugerul este palpat cu atenție. În timpul unei examinări vizuale, se evaluează aspectul ugerului, forma, culoarea pielii și prezența bolilor pielii și se detectează urme de deteriorare sau vătămare.

Medicul veterinar poate recomanda diverse tratamente, cum ar fi injecțiile intramusculare sau unguente, iar între timp, mastita latentă se poate gestiona acasă, prin următoarele modalități:

• Se aplică frunze de varză și morcov ras pe zona afectată a ugerului. Legumele ameliorează durerea, calmează umflarea și elimină inflamațiile;
• Se folosesc comprese cu vodcă pentru combaterea abceselor;
• Pe fisuri, se aplică sfeclă rasă amestecată cu miere sfecla rasă amestecată cu miere. Amestecul se păstrează la rece, iar tratamentul este continuat pentru 14-20 se zile.
• Se aplică unguent pentru tratamentul leziunilor, inflamație purulentă, edem. Se adaugă gălbenele uscate în grăsime topită și se aplică pe zonele afectate.

Oi Lacaune: îngrijire

Oile din rasa Lacaune nu sunt foarte pretențioase, fiind rezistente la cele mai dificile condiții. Cu toate acestea, pentru a asigura o o productivitate ridicată, este necesară îngrijirea corespunzătoare a animalelor.

În timpul iernii, când temperaturile de afară sunt scăzute, efectivul de oi este ținut și hrănit în saivan. Dacă, în timpul zilei, temperaturile sunt normale, nu există precipitații abundente și nu bate vântul, oile pot fi lăsate afară pentru plimbări scurte.

În schimb, în sezonul cald, oile sunt duse la pășunat, iar în timpul nopții sunt ținute în adăpost. Așa cum s-a menționat mai sus, Lacaune se adaptează bine la diferitele tipuri de relief, cum ar fi cel specific zonei montane, cel stâncos sau cu pietriș, datorită ongloanelor care oferă versatilitate din acest punct de vedere.

Este recomandat ca mieii și femelele care alăptează să fie ținute în boxe, iar dacă este necesar, acestea se pot încălzi suplimentar. De asemenea, este foarte important ca încăperile să fie curățate și aerisite periodic. În adăposturi, se amenajează așternuturi uscate și curate, compuse, de regulă, din paie, care se schimbă regulat.

În ceea ce privește mulsul, trebuie respectate măsurile de igienă, iar locul trebuie să corespundă dimensiunilor animalului. Podeaua trebuie să fie ușor înclinată. În acest fel, capul ovinelor vor fi mai sus decât membrele în timpul mulsului, având un efect calmant asupra acestora. Înainte de muls, recipientele și mâinile (dacă mulsul se face manual) trebuie spălate și dezinfectate. Ugerul se spală cu apă caldă, iar primele jeturi de lapte sunt verificate pentru a stabili calitatea acestuia. După fătare, oile se mulg de până la 5 ori pe zi.

Rasa de oi Lacaune: hrănire

Exemplarele din rasa Lacaune, în special cele crescute în regim intensiv, au nevoie de o alimentație echilibrată, bogată în elemente nutritive, micro și macroelemente, vitamine etc. În procesul de preparare a rațiilor se ia în considerare starea în care se află animalele și hrana disponibilă în unitatea agricolă.

Oile Lacaune se hrănesc, în principal, cu iarbă, la pășunat sau cu fân de calitate, siloz etc. Se pot administra concentrate și furaje combinate pentru a asigura necesarul de proteine. Pentru a menține organismul animalelor în cea mai bună stare, li se dau și suplimente de vitamine și minerale.

Rasa Lacaune prezintă un indice înalt de conversie a furajelor. Hrana se administrează în 2-3 tainuri, în funcție de sezon.

Oi Lacaune: prețuri

Prețul ovinelor poate varia, în funcție de sex, vârstă, starea animalului etc. Crescătorii cer între 1.400 și 1.800 de lei pentru femele, iar berbecii se pot vinde și cu 2.000 de lei.

Tineretul se poate găsi cu aproximativ 900 de lei.