Cum se cultivă castravetele amar: semănat, îngrijire, recoltare
Violina Gorcinschi -
Cultivarea castravetelui amar, denumit științific Momordica charantia nu este complicată, însă prezintă câteva particularități. Cum se cultivă castravetele amar, de ce condiții are nevoie pentru a crește și cum se îngrijește pentru a obține recolte bogate aflați din acest articol.
- Castravetele amar – origine;
- Castravetele amar – beneficii;
- Castravetele amar – condiții de cultivare;
- Castravetele amar. Semănat și creșterea răsadurilor;
- Plantarea castravetelui amar;
- Îngrijirea culturii de castravete amar;
- Fertilizarea culturii de castravete amar;
- Copilierea castravetelui amar;
- Sistem de susținere pentru castravetele amar;
- Castravetele amar – tratamente recomandate;
- Când se recoltează castravetele amar.
Castravetele amar – origine
Castravetele amar sau Momordica charantia face parte din familia Cucurbitaceae, fiind cultivat peste tot în lume datorită calităților terapeutice pe care le are. Această plantă este originară din regiunile tropicale din India și Asia de Sud-Est, deosebindu-se de alte Cucurbitaceae prin tulpinile lungi și subțiri care pot ajunge la dimensiuni de peste 2 metri, precum și prin frunzele mai mari, de culoare verde deschis. Fructul are o formă alungită, iar la maturitate unele soiuri își schimbă culoarea din verde în galben-portocaliu, iar semințele sunt bune și ele pentru consum.
Castravetele amar – beneficii
La ce se folosește castravetele amar. Această plantă este folosită în tratarea problemelor digestive, a rănilor, a infecţiilor respiratorii şi a tusei cronice. Principala utilizare a castravetelui amar este consumul terapeutic de către bolnavii de diabet.
Castravetele amar se poate consuma în stare proaspătă, în salate, sau conservat. Se prepară dulceață sau se usucă și se consumă deshidratat, chiar sub formă de pudră.
Castravetele amar – condiții de cultivare
Castravetele amar are nevoie de condiții de cultivare pe care le găsește și în România. Momordica se dezvoltă bine într-un mediu cu temperaturi de 20-23 de grade Celsius, dar rezistă și tolerează temperaturi de până la 38 de grade Celsius. Cultura este în pericol, însă, dacă temperatura scade sub 3-4 grade Celsius.
Solul cel mai bun pentru cultivarea castravetelui amar ar trebui să aibă un pH de 6-6,5, dar cultura crește bine și într-un pământ cu pH între 4 și 8. Momordica iubețte un sol argilo-nisipos, bine drenat, cu o expunere bună la soare. În plus, trebuie să se țină cont de faptul că această cultură trebuie să fie ferită de vânt, în special în timpul primăverilor reci, și că are nevoie de mai mult spațiu.
Cultura de castravete amar are nevoie de un sistem de susținere pentru a se putea dezvolta și a avea producție bună. Ca suport, se poate folosi o plasă de sârmă sau un suport pe spalier.
Castravetele amar are un consum ridicat de apă, așa că este nevoie și de instalarea unui sistem de irigare prin picurare, asigurând culturii o cantitate suficientă de apă. De obicei, solul trebuie să fie menținut constant ușor umed.
Primele fructe tinere apar într-un interval de 1-3 luni, iar fructele mature au nevoie de mai mult timp pentru dezvoltare, aproape 4 luni.
Castravetele amar. Semănat și creșterea răsadurilor
Cel mai bine îi merge unei culturi de castravete amar obținută din răsaduri. Semănatul castravetelui amar este prima etapă de cultivare și se face primăvara, în paralel cu pregătirea terenului ca pentru orice altă cultură de legume (săpat, mărunțit, fertilizare). Pentru o cultură mai bogată, ca lucrare premergătoare de toamnă, solul se fertilizează cu gunoi de grajd.
Semințele de castravete amar au o coajă destul de densă, însă au un procent foarte mare de germinare. Nu au nevoie de pregătire preliminară specială, cu excepția înmuierii într-o soluție slabă de mangan, cu o zi înainte de plantare. Semințele nu trebuie să germineze în apă, altfel vor putrezi.
Se recomandă plantarea semințelor de Momordica charantia la o adâncime de 1,5 cm, în ghivece de turbă de până la 10 cm în diametru, umplute cu un amestec de sol fertil. Imediat după însămânțare, solul trebuie udat cu apă caldă, după care irigarea se oprește pentru 2-3 zile.
Cea mai bună perioadă pentru plantarea semințelor de castravete amar este primăvara, la sfârșitul lunii martie. Răsadurile apar în 10-15 zile, la o temperatură ambientală de cel puțin 20°C. Solul cu răsaduri trebuie menținut într-o stare moderat de umedă și caldă, iar plantele trebuie protejate de curenți și de schimbările bruște de temperatură. De două ori pe lună, se recomandă fertilizarea solului, alternând îngrășămintele organice cu cele minerale.
Când răsadurile de castravete amar ajung la o înălțime de 25 de cm, se transplantează într-un ghiveci mai mare.
Plantarea castravetelui amar
Plantarea în câmp deschis a răsadurilor de castravete amar se face la jumătatea lunii mai, când temperatura constantă atinge 15 grade Celsius, cu tot cu pământul din recipientul pentru răsaduri deoarece expunerea rădăcinilor ar putea avea un efect negativ asupra plantei, având un sistem radicular destul de slab dezvoltat. Astfel, solul care se spală în urma irigațiilor trebuie înlocuit cu altul.
Cultura de castravete amar crește bine în solarii, sere și în grădină. Culturile premergătoare potrivite sunt cartofii, leguminoasele și tomatele.
Pentru a fi gata de plantare, răsadurile trebuie să aibă circa 20 de zile de la răsărire și nu mai puțin de cinci frunze adevărate crescute.
Distanța ideală de plantare a răsadurilor de castravete amar este de aproximativ jumătate de metru între plante și de 1,5 metri între rânduri.
Îngrijirea culturii de castravete amar
Îngrijirea castravetelui amar nu pun probleme dacă cultura se înființează în condiții optime și are sistemul de irigare funcționale. Sunt indicate udările abundente (10 litri/plantă), seara, o dată la două zile. În perioadele cu temperaturi foarte ridicate, castraveții trebuie udați în fiecare zi, cu apă la temperatura camerei.
Mulcirea castravetelui amar ajută la menținerea umidității solului, dar dacă se observă că rădăcinile au crescut deasupra solului, acestea trebuie acoperite cu pământ.
Fertilizarea culturii de castravete amar
Fertilizarea castravetelui amarc este și ea importantă în îngrijirea culturii. Din iunie până în toamnă, se efectuează 4-5 fertilizări, atât cu produse organice, cât și cu cele minerale. Cultura răspunde bine la gunoiul de grajd și infuziilor de gunoi de grajd, precum și la aportul de îngrășăminte complexe (azot-potasiu-fosfor).
Copilierea castravetelui amar
Pentru a obține o recoltă bună de castraveți amari, se recomandă evitarea îngroșării coroanei plantei. Până la o înălțime de 50 cm, este necesară copilirea prin îndepărtarea tuturor lăstarilor laterali. De obicei, până la trei tulpini principale sunt lăsate pe plantă. Lăstarii de peste 50-70 cm sunt îndepărtați după ce se leagă primul fruct.
Sistem de susținere pentru castravetele amar
Castravetele amar are nevoie de un sistem de susținere pentru o creștere și o fructificare normală. De obicei, suportul este realizat sub forma unui spalier vertical, care asigură în mod adecvat plantei acces la lumina soarelui.
Pentru ca planta să dea roade, este necesară polenizarea florilor. Când este cultivată în aer liber, polenizarea are loc cu ajutorul insectelor polenizatoare. În schimb, în spații protejate, polenizarea trebuie efectuată manual, apelându-se, în același timp, la metode de atragere a polenizatorilor în sere și solarii.
Castravetele amar – tratamente recomandate
Ca membru al familiei Cucurbitaceae, castravetele amar are aceleași boli și dăunători ca celelalte plante: făinare, bacterioză, putregai alb, afide etc. Acestei culturi i se aplică aceleași tratamente pentru boli și dăunători precum castraveților.
Când se recoltează castravetele amar
Conform informațiilor prezentate pe botanchika.ru, fructele de Momordica charantia se recoltează la 8-10 zile după apariție, pentru că, mai târziu, le dispare gustul amar. Deoarece recoltarea frecventă a roadelor stimulează fructificarea, se recomandă culesul regulat al castraveților. Dacă prea multe fructe se coc pe plantă în același timp, cultura este slăbită.
