Ceapa de tuns – cultivare. La ce se folosește
Violina Gorcinschi -
Ceapa de tuns sau ceapa de primăvară – cum se plantează, se îngrijește și când se recoltează cultura. Sfaturi despre plantarea și îngrijirea răsadurilor de ceapă de tuns, dar și condițiile ideale pentru ceapa de tuns, le aflați din acest articol.
- Ceapa de tuns. Condiții de cultivare;
- Ceapa de tuns. Când și cum se plantează;
- Ceapa de tuns. Îngrijirea culturii;
- Ceapa de tuns. Recoltare.
Ceapa de tuns (Allium schoenoprasum) sau ceapa de primăvară este o plantă perenă, cu gust similar frunzelor de ceapă verde. Din această plantă se pot consuma doar frunzele, prin tăierea de la colet, deoarece bulbii sunt mai mici și nu sunt comestibili. Ceapa de tuns este un condiment foarte popular în Asia, însă este folosit și în țara noastră, în special la salate. Se poate înmulți ușor, prin separarea bulbilor formați în pământ, în jurul bulbilor principali.
Ceapa de tuns. Condiții de cultivare
Ceapa de tuns se numără printre culturile nepretențioase față de căldură, preferând temperaturi de 10-21°C. Temperatura minimă tolerată de plante este de 2°C, iar cea maximă, de 34°C. De asemenea, poate rezista la perioadele de îngheț, odată plantate în grădină.
Perioada cu lumină trebuie să se încadreze la mai mult de 14 ore pe zi, fiind o specie care preferă locurile iluminate sau semiumbroase, dar care să nu usuce plantele.
În schimb, ceapa de tuns înființată prin răsaduri are pretenții mai mari față de umiditatea din pământ, preferând solurile reavene. În acest caz, irigarea prin aspersie este absolut necesară, în special în perioadele de secetă. Udările trebuie efectuate cu atenție, pentru a evita excesul de umiditate din sol care favorizează apariția bolilor la nivelul părții subterane.
Cultura de ceapă de tuns trebuie înființată în soluri ușoare, fertile (bogate în materie organică), bine drenate, afânate, cu un pH situat între 6 și 6,7.
Fertilizarea la ceapa de tuns înființată prin răsad se efectuează toamna, prin încorporarea odată cu mobilizarea adâncă cu gunoi de grajd semifermentat, într-o cantitate de 20-30 tone/ha. Pe măsură ce crește, ceapa ridică solul din jurul său.
Culturile premergătoare cepei de tuns sunt cartoful, tomatele, ardeii, vinetele, castraveții, pepenii, dovleceii, varza, conopida, mazărea, fasolea etc, recomandându-se rotația culturilor la patru ani.
Ceapa de tuns. Când și cum se plantează
Ceapa de tuns se cultivă cel mai bine prin răsaduri, însă cultura poate fi înființată și direct, în grădină sau câmp. Înființarea culturii este relativ ușoară.
Semințele se sădesc la sfârșitul iernii, în răsădnițe, tăvițe alveolare sau ghivece sau în luna martie, după ultimele înghețuri, în grădină, pe straturi Ceapa de tuns se poate păstra și în apartamente sau spații protejate (sere, solarii) pentru a beneficia de frunzele sale pe toată perioada anului.
Ceapa de tuns se seamănă la o adâncime de 1 cm adâncime, cu 0,5 cm distanță între semințe. Temperatura optimă de germinare a semințelor este de 15-25 grade Celsius, condiții în care plantele răsar în 1-3 săptămâni. Semințele de ceapă de tuns nu trebuie să aibă o vechime mai mare de 3 ani de la recoltare. Până la dezvoltarea răsadurilor, plăntuțele au nevoie de umiditate suficientă, de lumină și de temperaturi optime.
Fertilizarea de bază se face utilizând îngrășăminte granulate, la 1-2 zile înainte de plantat, încorporându-le în sol la 10-12 cm.
După 50-60 de zile de la răsărire, răsadurile de ceapă se plantează în grădină, la o distanță de 15-20 cm între plante și 30 de cm între rânduri, la o adâncime de 2 cm.
Ceapa de tuns. Îngrijirea culturii
Ceapa de tuns nu e pretențioasă la îngrijire. Se recomandă irigarea prin aspersie, în funcție de zona amplasării culturii și cantitatea de precipitații, dar și mulcirea adâncă pentru menținerea umidității în sol și controlul buruienilor, conform plantwhatwhen.com. În caz contrar, se efectuează prasile regulate, pentru combaterea buruienilor și spargerea cu grijă a crustei printre rânduri, la două săptămâni de la plantare.
Pentru erbicidare, se poate folosi Cerlit™ Super, de la Corteva Agriscience, aplicat la stadiul de 2-6 frunze. La ceapă, se administrează în doză de 0,30 litri/ha, cu timp de pauză de 90 de zile.
Cultura se hrănește în mod regulat, adăugând compost în jurul plantelor, pe măsură ce cresc, pentru a le oferi o sursă bună de nutrienți.
Pentru o recoltă bogată de ceapă de tuns este necesară aplicarea tratamentelor împotriva bolilor și dăunătorilor. Bolile specifice culturii sunt: mana, alternarioza, rugina cepei, tăciunele cepei, viroze, putregaiul umed-moale al bulbului, putregaiul cenușiu, fuzarioza, putregaiul roz al rădăcinilor.
Pentru combaterea bolilor fungice la ceapa de tuns, se poate utiliza Folpan 80 WDG, de la Adama, într-o doză de 1,5 kg/ha, 15 grame diluate în 10 litri de apă, cu timp de pauză de 14 zile.
Dăunătorii specifici culturii sunt musca cepei, musca plăntuțelor, tripsul comun, gărgărița cepei, nematodul tulpinilor și bulbilor, păianjenul bulbilor, păduchele verde al cepei.
Ceapa de tuns. Recoltare
Intervalul până la recoltare este de 8-12 săptămâni. Plantele pot fi recoltate atunci când sunt mici, după necesitate. Se recomandă plantarea în loturi, pentru a obține o aprovizionare continuă.
Recoltarea frunzelor se face aproximativ odată cu apariția primelor flori (la 2-3 luni de la înființarea culturii). Se vor recolta frunze la o distanță de două luni (de îndată ce au ajuns la circa 30 cm) în intervalul mai-septembrie. Producția de ceapă de tuns poate depăși 5 tone la hectar.
