• ABONARE
  • Contact
  • Publicitate
  • Anunțuri
  • Audiență
  • Rețele sociale
  • Informații
  • Ştiri
  • Subvenții APIA
  • Vegetal
  • Zootehnie
  • Bursă cereale
  • Agribusiness
  • ARHIVA
  • CĂUTARE
  • Succesiune: moștenitori, termene, acte necesare, costuri

    agrointeligenta.ro -

    Succesiune – acte necesare, costuri și tot ce trebuie să știe și să facă moștenitorii. Cum se face o succesiune, cine sunt moșternitorii de drept la o succesiune, ce taxe trebuie plătite și cine poate fi exclus de la succesiune, vă spunem în acest articol.

    Succesiunea sau moștenirea, cum i se mai spune acestui termen juridic, reprezintă procedura legală, încheiată la notar, pentru stabilirea moștenitorilor unei persoane decedate. În cadrul succesiunii se stabilesc și cotele din moștenire ce revin fiecărui urmaș/moștenitor, bunurile mobile și imobile care se împart la moștenire.

    ”Moştenirea se cuvine, în ordinea şi după regulile stabilite în prezentul titlu, soţului supravieţuitor şi rudelor defunctului, şi anume descendenţilor, ascendenţilor şi colateralilor acestuia, după caz”, se arată în Codul civil, la art 963.

    Conform Codului Civil, moştenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în fiinţă. Moştenirea unei persoane se deschide în momentul decesului acesteia.

    Pentru a putea moşteni, o persoană trebuie să aibă calitatea cerută de lege sau să fi fost desemnată de către defunct prin testament.

    Termen legal pentru o succesiune

    Succesiunea se poate dezbate oricând; legea nu impune o limită de timp. Însă, Codul fiscal prevede un termen de maxim 2 ani în care moștenitorii o pot face fără a plăti și impozit către stat. Acest lucru nu înseamnă că succesiunea este gratuită, ci că se vor achita doar costurile notariale.

    Codul civil prevede că: ”Dreptul de opţiune succesorală se exercită în termen de un an de la data deschiderii moştenirii”.

    Termenul de opţiune curge:

    Există două tipuri de moștenire: legală, prin succesiune, sau testamentară, când bunurile se împarte moștenitorilor conform unui testament.

    Citiți și: Cum se încheie un contract de arendă. Sfatul avocatului pentru arendașii și proprietarii de terenuri agricole

    Succesiunea sau moștenirea legală este reglementată în Codul Civil și este o procedură legală ce se aplică numai dacă defunctul nu a avut testament sau dacă testamentul nu îndeplinește condițiile de legalitate.

    Bunurile se împart moștenitorilor legali conform prevederilor Codului Civil

    Succesiune – cine pot fi moștenitorii

    La succesiune, beneficiarii moștenirii pot fi soțul supraviețuitor, copiii și nepoții, părinții, bunicii sau străbunicii. Astfel, la succesiune se iau în calcul orice rude până la gradul al patrulea de rudenie.

    Există patru clase de moștenitori la o succesiune, iar în funcție de aceste clase, ei vor fi luați în calcul la moștenire.

    Rudele defunctului vin la moştenire în următoarea ordine:
    a) clasa întâi: descendenţii;
    b) clasa a doua: ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi;
    c) clasa a treia: ascendenţii ordinari;
    d) clasa a patra: colateralii ordinari.

    Prima clasă de beneficiari ai succesiunii sunt descendenții direcți, adică copiii și nepoții, chiar strănepoții dacă există. La moștenire intră și copiii naturali, și cei adoptați.

    Cea de-a doua clasă de beneficiari la succesiune sunt ascendenții privilegiați, adică părinții defunctului, și colateralii privilegiați, reprezentanți de frați și surori, împreună cu copiii lor sau nepoții lor.

    A treia clasă de beneficiari ai succesiunii sunt ascendenții ordinari, care sunt bunicii și străbunicii de pe linie maternă și maternă.
    A patra clasă la succesiune sunt colateralii ordinari, reprezentați de rudele până la gradul al patrulea, adică veri primari, frații și surorile bunicilor, unchii și mătușile celui decedat.

    Descendenţii şi ascendenţii au vocaţie la moştenire indiferent de gradul de rudenie cu defunctul, iar colateralii numai până la gradul al patrulea inclusiv.

    ”Dacă în urma dezmoştenirii rudele defunctului din clasa cea mai apropiată nu pot culege întreaga moştenire, atunci partea rămasă se atribuie rudelor din clasa subsecventă care îndeplinesc condiţiile pentru a moşteni”, se arată în Codul Civil.

    Înăuntrul fiecărei clase, rudele de gradul cel mai apropiat cu defunctul înlătură de la moştenire rudele de grad mai îndepărtat, cu excepţia cazurilor pentru care legea dispune altfel.

    Mai simplu spus: în situația în care nu există testament, pentru ca cineva din clasa a IV-a să primească moștenire, atunci este necesar ca toți cei din clasele superioare de rudenie să renunțe la moștenire sau să nu existe.

    Între rudele din aceeaşi clasă şi de acelaşi grad, moştenirea se împarte în mod egal, dacă legea nu prevede altfel. Astfel, persoanele din aceeași clasă au drepturi egale la moștenire. Fiecare dintre clase va împărți, însă, moștenirea cu soțul supraviețuitor, în condiții care diferă de la caz la caz.

    Soțul supraviețuitor are dreptul un sfert din moștenire dacă această este împărțită cu descendenții, adică fiii sau fiicele cuplului. Dacă împarte moștenirea cu ascendenții privilegiați și colateralii privilegiați, atunci va primi o treime din avere.

    Dacă soțul supraviețuitor împarte averea doar cu ascendenții sau colateralii privilegiați, atunci primește de jumătate din avere. Drepturile soțului supraviețuitor cresc pe măsură ce se ajunge la clasele inferioare.

    Dacă averea este împărțită numai cu colateralii sau privilegiații ordinari, adică fie numai cu bunicii, fie numai cu rudele de gradul al patrulea, atunci soțul supraviețuitor va primi trei sferturi din moștenire.

    Soțul moștenitor poate primi întreagă avere dacă părinții defunctului nu mai trăiesc, iar cuplul nu are copii și nu există un testament care să prevadă altceva.

    Soțul supraviețuitor poate participa la succesiune chiar dacă se află într-un proces de divorț întrucât cei doi sunt considerați căsătoriți până există acte definitive care să ateste divorțul.

    Conform Codului civil, concubinii nu au drept de moștenire, pentru că nu sunt rude cu defunctul. Ei pot beneficia de moștenire doar în baza unui testament.

    Succesiune – acte necesare

    Succesiunea se face la notar în baza mai multor acte. În primul rând, este vorba despre actele care atestă gradele de rudenie cu defunctul, iar apoi este vorba despre actele ce atestă bunurile ce fac obiectul moștenirii.

    Succesiunea se încheie la un birou notarial în prezența a doi martori. Participarea la succesiune de face în baza unui certificat de moștenitor, iar la finalul procedurii, se eliberează moștenitorilor certificat de calitate de moștenitor.

    Actele minime pentru succesiune sunt:

    Ce se întâmplă cu averea dacă nu sunt moștenitori și nici testament

    În lipsa moştenitorilor legali sau testamentari, patrimoniul defunctului se transmite comunei, oraşului sau, după caz, municipiului în a cărui rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii moştenirii.

    De reținut că succesiunea prevede transferul către moștenitori nu doar a bunurilor imobile și mobile, ci și a obligațiilor defunctului: impozite, taxe, datorii.

    Citiți și: Mai e valabil un contract de arendă după moartea proprietarului de teren? Iată ce spune avocatul!

    Dacă succesiunea nu pate fi încheiată la notar din cauza neînțelegerilor, procedura moștenirii se mută în instanță.

    Succesiune – taxe la notar pentru moștenitori

    Cât costă o succesiune. Prețuri, taxe notar

    Prețul unei succesiuni nu este fix. El depinde dimensiunea moștenirii, de taxele notariale ale respectivului birou notarial. Ce este cert este că cu cât moștenirea este mai mare, cu atât și costul succesiunii va fi mai ridicat.

    Taxa pentru succesiune este compusă din:

    Onorariul notarial se plătește întotdeauna și se calculează în funcție de valoarea bunurilor pe care le avea defunctul în momentul decesului și în acord cu Grila Notarilor.

    Conform unor informații publice, costurile pentru a obține un certificat de moștenitor pornesc de la 300 de lei, iar pentru procedura de succesiune, costul la notar începe de la 500 de lei.

    Taxa de succesiune și eliberarea certificatului de moștenitor se calculează la valoarea bunurilor moștenite astfel:

    Taxa pentru cartea funciară se achita doar dacă defunctul avea imobile în proprietate și acestea sunt intabulate în cartea funciară. Nivelul acestei taxe este de obicei de câteva sute de lei.

    Impozitul la stat pentru succesiune este de 1% din valoarea imobilelor defunctului și se plătește numai dacă succesorii nu au dezbătut succesiunea în primii doi ani de la deces. În perioada de până la doi ani de la deces, statul oferă o scutire de la plata acestui impozit.

    Dacă succesiunea se dezbate în instanță, taxele vor fi calculate în funcție de durata procesului, a numărului de moștenitori și a altor proceduri juridice.

    Pierderea dreptului la moștenire și renunțarea la moștenire

    Persoanele nu sunt obligate să accepte succesiunea. Există și situații în care unii moștenitori renunță la acest drept, să accepte succesiunea. În termen de șase luni de la deschiderea succesiunii, o persoană alege să renunțe la moștenire și va pierde automat dreptul la aceasta. Renunțarea la moștenire se face în baza unui act la notar.

    Instanța judecătorească poate prelungi acest termen, cu cel mult șase luni, dar nu mai mult. Doar în cazul în care moștenitorul a fost împiedicat să își folosească acest drept sau din alte motive întemeiate se poate prelungi termenul și peste cele 6 luni. Nu este nevoie ca moștenitorul să renunțe la succesiune, ci este suficient ca din momentul în care a luat la cunoștință de deschiderea acesteia, să nu adopte nici o poziție timp de un an.

    De asemenea, se pierde calitatea de moștenitor dacă există un testament care precizează explicit dezmoștenirea unei rude sau dacă documentul prevede împărțirea averii integral către o altă persoană (moștenitor unic) sau averea se împarte conform prevederilor testamentare.

    Cine nu are drept la moștenire

    Conform articolului 958 din Codul Civil cu privire la Nedemnitatea de drept, este de drept nedemnă de a moşteni:
    a) persoana condamnată penal pentru săvârşirea unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe cel care lasă moştenirea;
    b) persoana condamnată penal pentru săvârşirea, înainte de deschiderea moştenirii, a unei infracţiuni cu intenţia de a-l ucide pe un alt succesibil care, dacă moştenirea ar fi fost deschisă la data săvârşirii faptei, ar fi înlăturat sau ar fi restrâns vocaţia la moştenire a făptuitorului.

    În cazul în care condamnarea pentru faptele de condamnare este împiedicată prin decesul autorului faptei, prin amnistie sau prin prescripţia răspunderii penale, nedemnitatea operează dacă acele fapte au fost constatate printr-o hotărâre judecătorească civilă definitivă.

    Nedemnitatea de drept poate fi constatată oricând, la cererea oricărei persoane interesate sau din oficiu de către instanţa de judecată ori de către notarul public, pe baza hotărârii judecătoreşti din care rezultă nedemnitatea.

    Există și nedemnitate judiciară, stabilită prin articolul 959 din Codul civil care precizează că poate fi declarată nedemnă de a moşteni:
    a) persoana condamnată penal pentru săvârşirea, cu intenţie, împotriva celui care lasă moştenirea a unor fapte grave de violenţă, fizică sau morală, ori, după caz, a unor fapte care au avut ca urmare moartea victimei. Dacă hotărârea de condamnare pentru fapte se pronunţă ulterior datei deschiderii moştenirii, termenul de un an se calculează de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
    b) persoana care, cu rea-credinţă, a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat testamentul defunctului;
    c) persoana care, prin doi sau violenţă, l-a împiedicat pe cel care lasă moştenirea să întocmească, să modifice sau să revoce testamentul.

    Sub sancţiunea decăderii, orice succesibil poate cere instanţei judecătoreşti să declare nedemnitatea în termen de un an de la data deschiderii moştenirii. Introducerea acţiunii constituie un act de acceptare tacită a moştenirii de către succesibilul reclamant. definitivă. În acest caz, termenul de un an curge de la apariţia cauzei de împiedicare a condamnării, dacă aceasta a intervenit după deschiderea moştenirii.


    Te-ar mai putea interesa

    Cadastru gratuit 2024. Lista cu cele 498 de comune unde se fac lucrări gratuite de cadastrare Preț hectar pășune. Cât costă un hectar de pășune în funcție de județ Cărți funciare eliberate gratuit pentru locuitorii din sute de comune

    Ultimele știri

    Când începe plata pentru ANT pentru bovine APIA: Crescătorii de animale primesc ANTZ ovine/caprine – 4,95 euro pe cap de animal Comisia Europeană îi invită pe fermieri să reclame practicile comerciale neloiale