Ştiri agricole

Codași la accesarea fondurilor europene, fruntași la rambursări

Sunt 4 (patru) tipuri de așa-zise nereguli reținute de AFIR în sarcina beneficiarilor și care se sancționează cu recuperarea sprijinului financiar acordat: nerealizarea unor indicatori economico-financiari estimați în planul de afaceri, conflictul de interese, crearea artificială a condițiilor de accesare și grupul de firme care depășește dimensiunea microîntreprinderii la data semnării contractului. În toate aceste spețe, AFIR. greșește și poate fi învinsă în instanță.

În acest prim text voi arăta că nerealizarea indicatorilor financiari în cei 5 ani de monitorizare ai unui proiect implementat pe una din măsurile SAPARD ori PNDR 2007-2013 sau nemenținerea numărului de UDE pentru 3 ani după implementare nu sunt motive pentru retragerea eligibilității proiectelor și că AFIR greșește.

Metodologia unicat în Europa a A.F.I.R. de refacere a eligibilității unui proiect în raport cu ghidul de finanțare este un motiv ca AFIR să-și piardă acreditarea fiindcă recunoaște că nu a fost capabilă să aprecieze corect cererea de finanțare, la data depunerii și este, de asemenea, o încălcare grosolană a principiului perenității operațiunilor Comisiei Europene.
Cum s-a ajuns aici, cine sunt responsabilii și care sunt consecințele:

1. Conceptul de viabilitatea economico-financiară a fermei a fost greșit transpus în legislația națională.

Articolul 24 din Regulamentul (CE) 1698/2005, pct.1, lit. a spune că planul de afaceri e conform dacă „demonstrează, cu dovezi, că exploatația poate deveni viabilă din punct de vedere economic, ținând seama, după caz, de alte surse de venit suplimentare ale gospodăriei agricole;”

Apoi, e obligația experților AFIR. să aprecieze dacă un plan de afaceri are șanse să se îndeplinească prin analizarea lui la data depunerii, nu prin verificări ex-post.
Legislația națională formulează pretenții mult mai mari – potențialul beneficiar trebuie să garanteze că va realiza un profit anual de minim de 5% din valoarea investiției, să aibă o dimensiune a exploatației agricole în toți anii de monitorizare cu minim 4 UDE mai mare ca la data aplicării pentru finanțare iar verificările se fac ex-post ca răspunderea să fie mutată de la experții agenției la beneficiari.

AFIR. nu procedează doar imoral mutând răspunderea de pe experți pe fermierii beneficiari, dar arată și o înțelegere precară a noțiunii de „profit” precum și a scopului unui plan de afaceri: mai întâi, profitul nu este un indicator solid al viabilității economico – financiare a unei afaceri. Firme cu profit pot intra în insolvență fiindcă insolvența este starea cauzată de un flux de trezorerie negativ, nu de profitabilitatea afacerii. Apoi, profitul este, în mare parte, o opinie. Doi contabili diferiți pot determina două valori diferite ale profitului pentru aceeași activitate.

Profitul nu e randamentul capitalului, ci rezultatul incert al asumării incertitudinii”, explică Ludwig von Mises, fondatorul școlii austriece de economie în lucrarea sa „Profituri și pierderi”. Probabil că pentru AFIR. ghicirea gradului de dezvoltare economică pentru o exploatație agricolă pare o problemă mult mai ușor de rezolvat decât îi părea reputatului economist iar țăranii români au abilități de prognoză ce le depășesc pe ale marilor economiști ai lumii dar și pe ale instituțiilor specializate.

Ce le pune la dispoziție AFIR. țăranilor români ca să realizeze prognoze infailibile pe 5 ani? Tabele excel cu macrocomenzi și „Studiul pentru determinarea zonelor cu potențial, a zonelor geografice și a marjelor brute standard unitare pentru proiectele din cadrul Măsurii 3.1 „Investiții în exploatații agricole” din Programul SAPARD elaborat de ASAS-ICPA și ICDEA în 2004”.
Deci, pe ipotezele dintr-un studiu efectuat în anii 2001-2003, țăranii români trebuie să facă prognoze pentru anii 2009-2014, 2010-2015…2013-2018 și să nimerească profiturile viitoare mai bine decât, să zicem, Institutul Național de Statistică, că tot e membru acest institut în Comitetul de Monitorizare a PNDR.

Așadar, nerealizarea unor indicatori economico-financiari estimați nu trebuie sancționată fiindcă e aberant din punct de vedere economic. Monitorizarea indicatorilor economico-financiari se valorifică statistic pentru o mai bună programare a viitoarelor exerciții financiare.

2. Cine sunt responsabilii?

În principal, autoritatea de management e responsabilă pentru această practică greșită. Dar, pentru redefinirea criteriilor de selecție și pentru calitatea implementării programului, norma comunitară a prevăzut necesitatea unui comitet de monitorizare. Nu mai puțin de 37 de instituții au trimis „specialiști” în acest comitet de monitorizare. Ministerele cu atribuții în zona economiei, agențiile care derulează fonduri structurale, asociații profesionale, asociații ale producătorilor agricoli, nelipsitele asociații de protecție a mediului și altele nu au sesizat aberația prin care țăranilor români li se generează obligația de a ghici viitorul sub sancțiunea pierderii tuturor banilor accesați. Dar putem fi convinși că întâlnirile de lucru au fost fructuoase, bine organizate, într-un cadru propice lucrului și că s-au dezbătut chestiuni importante.

3. Consecințe

Primele consecințe sunt legate de evaluarea incorectă a impactului măsurilor. Fermierii au învățat repede că trebuie să raporteze succes, deci profit. Astfel, prin artificii contabile banale (de exemplu, supraevaluarea stocurilor la inventarul anual) fermierii raportează realizarea indicatorilor economico-financiari prognozați în planul de afaceri.

În aceste condiții, AFIR. nu are de unde să știe care sunt tipurile de proiecte care generează bunăstare, care sunt dificultățile oamenilor, ce piedici birocratice trebuie îndepărtate.
– Afaceri ruinate, vieți distruse. Oameni de bună-credință dar care abia își țin pe linia de plutire afacerile sunt falimentați în urma controalelor prin care li se cere rambursarea în întregime a finanțării. În general nu știu să se apere în instanțe, află cu stupoare că au încălcat zeci de articole cu conținut ambiguu din contract.

Actele administrative ale agenției se bucură de prezumția de legalitate. Așadar, fermierul se află într-o poziție procesuală inferioară. Lupta e grea și costă.

Sunt puține soluții favorabile beneficiarilor dar acest lucru nu înseamnă că totul e pierdut. La Curtea de Apel Galați sunt contestații câștigate pe toate măsurile. Și la curțile de apel din Craiova și București sunt câteva hotărâri favorabile beneficiarilor.

Sancțiunile aberante nu-i afectează doar pe beneficiari. Afectează România. Sumele notificate ca debit se rambursează la bugetul Uniunii Europene. Aceste sume nu se mai recuperează de la beneficiari, de cele mai multe ori după astfel de sancțiuni, aceștia fiind ruinați și fără posibilitatea de plăti debitele. Așadar, suportăm de la buget incompetența AFIR. Nu e de ajuns că suntem codași la accesari, suntem și fruntași la restituiri.

Alimentăm bugetul Uniunii Europene dar alimentăm și prejudecățile legate de incorectitudinea fermierilor români.

În timpul ăsta, AFIR cheltuie sume imense cu promovarea noilor măsuri. Nu, merci!

Notă: Textul îi aparține domnului Florin Drăgan, un cititor Agrointeligența care ne-a trimis integral această opinie spre publicare. 



 


Pe Instagram-ul Agrointeligența găsiți imaginile momentului din agricultură!

CLICK AICI pentru a instala GRATUIT aplicația Agrointeligența pentru telefoane Android și iPhone!


Abonați-vă GRATUIT la Agrointeligența - www.agrointel.ro!