Egiptenii dau pe grâul românesc mai mult decât pe cel american sau franţuzesc. Iată de ce
agrointeligenta.ro
Anul acesta, grâul românesc este atât de bun încât reuşeşte să se bată de la egal la egal cu marfa livrată de marile puteri agricole.
Egiptul a devenit un cumpărător obişnuit pentru grâul românesc, achiziţionat chiar la un preţ mai mare faţă de cel provenit din Franţa sau SUA. În urmă cu câteva zile, Egiptul a achiziţionat circa 400 de mii de tone de grâu: 60 de mii din România, 60 de mii din Franţa şi 280 de mii din SUA. Preţul obţinut pentru grâul românesc (362.4$/T FOB) este ceva mai bun decât cel primit de francezi (359.9$/T FOB) sau americani (între 335.9$/T şi 351.5$/T FOB).
FOB (Free on Board) este preţul fără transport, astfel că România are din start un avantaj competitiv dat de apropierea geografică faţă de Egipt. Odată inclus transportul, preţurile CIF (Cost, Insurance and Freight) ajung foarte apropiate, într-o marjă de 1-2 dolari, în funcţie de termenul precis de livrare.
Asta înseamnă că grâul provenit din România este considerat, din start, că se ridică la toate standardele de calitate. Cum se explică această situaţie, în condiţiile în care cumpărătorii locali acuză de ani de zile „calitatea slabă” a grâului autohton?
Aurel Popescu, preşedintele Patronatului Român din Industria de Morărit şi Panificaţie (ROMPAN), spunea în timpul recoltei că producţia din acest an, deşi mică, este de o calitate „fără precedent”. Acum, el adaugă că diferenţele de preţ apar pentru că este vorba de “o luptă între coloşi, mai precis între cotele de profit ale acestora”.
Problema este, însă, că se reduc stocurile interne, iar în primăvară n-ar fi exclus să ajungem din exportatori de grâu o ţară importatoare, avertizează însă Popescu: cine a păstrat grâul, va da lovitura la primăvară pe plan local.
Recolta de grâu a României a fost anul acesta de 4,8 milioane de tone, în scădere faţă de cele 7,1 milioane de tone de anul trecut. În schimb, preţurile au crescut până acum cu 25-30%, astfel că scăderile de încasări ale fermierilor au fost limitate. În vară, exista cerere „pentru orice cantitate de cereale” din partea traderilor locali: Cargill, Alfred Toepfer, Glencore, Bunge, Ameropa sau Agricover.
Sfârşitul de an ar putea aduce şi alte contracte. Israel, de exemplu, a lansat o licitaţie pentru achiziţia a 35.000 tone de grâu şi 115.000 tone de porumb, iar Bangladesh pentru 50.000 tone de grâu. Cerere mare pe piaţă este şi la porumb. Brazilia, de exemplu a vândut în noiembrie 3,9 milioane de tone (record istoric), iar în octombrie – 3,6 milioane de tone.
