Mâncarea şi băuturile conduc în topul mărcilor înregistate, dar şi la litigii
agrointeligenta.ro
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Mâncarea şi băuturile reprezintă sectoarele cu cele mai multe mărci înregistrate la OSIM, dar şi cu cele mai multe litigii determinate de contrafacerea brandurilor originale.
În topul mărcilor mai intră încălţămintea şi industria farma.
Înregistrarea unei mărci durează circa un an, iar reînnoirea mărcii trebuie făcută după aproximativ zece ani. Există, însă, destule companii, care nu-şi reînnoiesc mărcile, spune Nicolae Mureşan, expert în cadrul cabinetului de avocatură Andra Muşatescu Law &Industrial Property Offices. Mulţi jucători din piaţă, în special companii locale din industria de panificaţie, nici măcar nu sunt interesate de acest aspect, susţine Mureşan.
Multinaţionalele, în schimb, sunt foarte atente când vine vorba de acest subiect.
Ieşirea pe pieţele externe este unul dintre motivele pentru care producătorii români de alimente au început să fie cu mult mai atenţi vis-a-vis de mărci. Mulţi au început să-şi înregistreze mărcile nu doar la nivel local, ci şi internaţional sau regional.
În cazul în care aceeaşi marcă există deja pe o piaţă străină se ajunge la negocieri, declară Mureşan, care spune că firma pe care o reprezintă a avut un astfel de caz. Pentru că erau produse diferite pe piaţa laptelui, fiecare companie (n.red. – au fost forme din trei ţări) a negociat pentru un anumit produs, povesteşte expertul.
Numărul total al cererilor de înregistrare de marcă şi de reînnoire de marcă s-a ridicat, în 2011, la 19.735, faţă de 12.033 în 2010.
Cereri scăzute şi la brevetele pentru soiuri de plante
Dacă o marcă poate fi înregistrată în circa un an, la brevete procedurile durează câţiva ani. Și cheltuielile sunt mai mari (circa 7.000 lei, în timp ce la mărci variayă între 1.500 şi 4.000 lei), deoarece verificarea este foarte strictă, iar cercetarea se face inclusiv la nivel internaţional.
Situaţia dificilă prin care trece cercetarea agricolă românească – foarte multe institute au dispărut – şi-a pus amprenta şi asupra numărului de brevete înregistrate. În 2011, de exemplu, s-a inregistrat un număr de 15 cereri de protecţie a plantelor la OSIM, dintre care opt aparţin unor solicitanţi români şi şapte unor străini.
Tot în acest an au fost publicate în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală – Secţiunea Soiuri de Plante, datele bibliografice privitoare la 15 cereri de soiuri, 34 de hotărâri de acordare a brevetului pentru soi şi 3 hotărâri de respingere.
Începând cu data de 1 iulie 2011, protecţia soiurilor de plante a fost preluată de Institutul de Stat pentru Testarea şi Inregistrarea Soiurilor, în conformitate cu art. 38 din Legea nr. 226/2002, republicată.
Soiul protejat este acel soi cultivat care indeplineşte condiţiile de noutate, distinctivitate, omogenitate şi stabilitate, necesare acordării protecţiei prin brevet pentru soi, de către OSIM.
Soiul pentru care se solicită protecţie trebuie să poarte o denumire generică pentru a putea fi identificat cu uşurinţă pe piaţă, denumire ce va fi folosită după acordarea brevetului atât pe teritoriul României cât şi a altor state membre ale Uniunii Internationale pentru Protecţia Soiurilor Noi de Plante (UPOV) şi UE. Este considerat soi şi hibridul cu formele parentale.
