Care-i mai rentabilă, cultivarea zmeurei sau a capsunilor? Un începător și un veteran își povestesc experiența
agrointeligenta.ro -
Cu un singur hectar se poate trăi decent în România, dar e nevoie de bani, studiu și multă muncă.
Este profitabilă creşterea zmeurii sau a căpșunelor? Ca în orice afacere, răspunsul corect este „depinde pe cine întrebi”. Începătorii, care abia au depășit efortul de învățare și au dat de profit, sunt tentați să subevalueze încasările, de teama competiției care ar putea să le strice piața. Pe măsură ce învață meserie, totul li se pare mai ușor iar unii ajung să-și vândă experiența și materialul săditor. Caz în care, sunt tentați să supraestimeze afacerea, ca să vândă mai bine. Adevărul poate fi oriunde iar pentru proaspătul investitor este bine să știe cum se poziționează față de ce-i spune unul sau altul.
Agrointel a discutat cu doi horticultori care au ambele culturi: unul matur – fost cercetător cu doctorat în căpșune și mulți ani în afacere, altul tânăr și care și-a riscat toți banii ca să înceapă o plantație de zmeură. Estimările lor sunt destul de apropiate, ceea ce face treaba mai ușoară pentru oricine vrea să intre în această afacere.
Poate fi însă complicată alegerea primei culturi. Căpșunele au o piață mai mare, dar și mai aglomerată. Zmeura poate aduce profituri mai bune, dar cu riscuri pe măsură.
Doctorul în căpșuni
Investiția medie este de 10.000 de euro la hectar, bani care se recuperează din primul sau al doilea an de producţie şi mai rămâne şi ceva profit. Condițiile esențiale sunt ca plantele să fie îngrijite corespunzător și să aibă noroc de vreme bună.
“Cu un hectar din ambele culturi se poate trăi decent în România”, spune Nelu Orlaie (foto), inginer, care are în spate 12 ani de cercetare în genetica căpşunilor şi arbuştilor fructiferi la Staţiunea de Cercetare şi Producţie Pomicolă din Cluj şi un doctorat în genetica căpşunilor la Universitatea de Ştiinţe Agricole din Cluj.
În 2001, a renunţat la carieră şi la apartament şi s-a mutat la ţară, în satul Hida din judeţul Sălaj, împreună cu soţia şi cei şapte copii. ”Ce aveam atunci? Ce ştiam despre piaţă şi cum se cultivă căpşunele”, spune doctorul în căpşuni. Şi-a cumpărat o casă cu 87 de ari de pământ, din care şase i-a cultivat cu căpşuni, “pe care i-am udat cu cana şi borcanul”.
Apoi, pentru că nu găsea plante de calitate, a decis să îşi înfiinţeze propria pepinieră, iar azi deţine o fermă de circa 10 hectare de pământ, utilaje diverse şi una dintre cele mai mari pepiniere din ţară de căpşuni, zmeur şi coacăz negru, pentru că “piaţa ne-a împins înainte”, susţine dr. ing. Orlaie, proprietarul pepinierelor Hida, din Sălaj. Acum are 10 copii şi se descurcă foarte bine numai din agricultură.
“În România se vor face bani frumoşi din căpşune încă opt – zece ani, le-am zis celor din familie când am plecat din Cluj. Nu mi-am dat seama atunci că vor fi mai mulţi ani”, povesteşte doctorul în căpşuni. El a explicat că dacă la începutul anilor 90 producţia în ţară era de cinci – şase mii de tone, în 2013 vor fi probabil circa 22.000 tone. Chiar şi aşa, sub media europeană de consum, de 2,5 kilograme pe locuitor.
“Mai spuneam că atunci când piaţa românească va fi plină de căpşune, viitorul va fi mulţi ani al fructelor mici (coacăze, afine, zmeură), în România şi în toată lumea, pentru că tendinţa este ca oamenii să mănânce cât mai sănătos”, a completat Nelu Orlaie. Potrivit acestuia, la zmeură, suprafaţa cultivată a crescut rapid de la circa 15 hectare, prin 2009, la 100 – 150 de hectare.
Afacerea lui Nelu Orlaie e susţinută în cea mai mare parte din plantele pe care le vinde celor care vor să investească în acest segment, de la arbuşti la pomi fructiferi, aşa că are motive să fie optimist, pentru că doritori sunt mulţi pe piaţă. Pentru producţie, la ferma sa are plantaţi acum 30 – 40 de ari cu căpşuni, tot atât cu zmeuri şi circa 2 hectare de coacăz negru, care vor intra pe rod în toamna anului viitor. “Ne pregătim pentru zmeură şi coacăze, pentru că ăsta e viitorul în Europa”, a explicat Orlaie.
De la silvicultură la producţia de zmeură
De cealaltă parte, un tânăr de 29 de ani care a ales zmeura în urmă cu patru ani spune că se poate trăi din această afacere, dar îi avertizează pe cei care doresc să îşi investească banii aici să nu se aştepte la câştiguri fenomenale şi nici la muncă puţină. Absolvent al Facultăţii de Silvicultură, Bogdan Slate a decis în 2009 să intre în afacerea cu zmeură pentru că, spune el, “era ceva ce nu cultivă toată lumea şi pentru care există piaţă”.
Aşa a creat Ferma Slate din judeţul Braşov, începând cu un hectar de zmeură, fiindcă o suprafaţă mai mică tot i-ar fi ocupat mult timp, dar nu i-ar fi adus aceleaşi venituri. Potrivit acestuia, contează foarte mult în ce zonă alegi să cultivi, astfel încât transportul către pieţele importante de desfacere să nu se facă pe distanţe lungi, dat fiind că ele pot fi vândute proaspete în maximum 24 de ore de la cules, fără depozite speciale. În plus, condiţiile de creştere diferă mult de la o zonă la alta a ţării, de aceea se şi încearcă soiuri diferite.
El a ales să cultive un soi american, The Latham, introdus în România prin anii 50. În principiu, cultura îi ocupă zi-lumină cam două-trei luni din an, în primăvară la tăiat, curăţat şi legat plantele, apoi când vine vremea culesului. A renunţat la serviciu ca să se concentreze pe această activitate din care, spune el, se poate obţine un salariu mediu anual pe economie. Pe de altă parte, şi el s-a orientat pe nişe noi, astfel că în primăvara anului trecut a mai înfiinţat un hectar de mure şi coacăze.
Cum începem culturile
Cei doi au explicat pentru cititorii Agrointel câteva din secretele culturilor de căpşuni şi zmeuri. Potrivit lui Nelu Orlaie, pentru început, principala cheltuială în cazul ambelor culturi este achiziţionarea de plante sănătoase dintr-o pepinieră: “Dacă plantăm plante bolnave, vom avea o cultură bolnavă de la început”.
El a menţionat că la căpşuni se plantează în jur de 40.000 plante la hectar, cu un preţ în jur de 0,50 lei, de unde rezultă 20.000 lei. Echipamentele de irigare, folia neagră, irigarea prin picurare, conectori, ţeavă, o motopompă etc. costă în jur de 11.000 lei. Cheltuielile pentru pregatirea terenului, fertilizare, plantare, întreţinere în primul an costă în jur de 7.000 – 8.000 lei. Deci ne apropiem undeva la 40.000 – 42.000 lei/ha.
La zmeur se plantează în jur de 6.700-8.000 plante/ha, în funcţie de distanţa de plantare între rânduri (2,5-3 metri), iar preţul unei plante este în jur de 3 – 3,5 lei. Deci, preţul plantelor este în jur de 22.000 – 25.000 lei. O cheltuială importantă la cultura zmeurului este montarea unui sistem de susţinere care poate fi din spalieri de lemn, de beton, de fier. Costul acestuia variază mult, în funcţie de materialele utilizate, şi poate fi de 10.000 – 15.000 lei/ha.
Alte cheltuieli se fac cu pregătirea terenului, instalaţia de irigare, fertilizare, plantare şi întreţinerea plantaţiei în primii doi ani. Aceste cheltuieli pot să ajungă la 12.000 – 15.000 lei. “Deci ajungem la o investiţie de 45.000 – 55.000 lei. Alte cheltuieli sunt cu întreţinerea plantaţiei în primii 3 ani, în jur de 10.000 lei”, a explicat Nelu Orlaie.
Bogdan Slate susţine şi el că, excluzând preţul terenului, îţi poţi înfiinţa un hectar cu zmeură cu cel puţin 7.000 de euro, dar poţi ajunge şi la 20.000 euro. În 2009, el a investit circa 8.000 – 9.000 de euro şi treptat alte 10.000 de euro în utilaje – tractor cu freză, utilaje de stropit, de împrăştiat gunoi etc.
“Depinde cât de mult externalizezi sau alegi să faci singur”, a explicat Bogdan. În ceea ce priveşte cheltuielile anuale de întreţinere, acestea se ridică la 4.000 – 5.000 lei/ha fără cules, dar iarăşi preţurile variază mult în funcţie de zonă. Culesul are o pondere importantă în cheltuieli. De obicei, costul e de 2 lei/kg, astfel că un culegător poate ajunge şi la 70 – 80 lei pe zi. Dacă la el în zonă are oameni la cules, în Maramureş, spune Bogdan, nu se găsesc, pentru că foarte mulţi au plecat în străinătate.
Care sunt producţiile la hectar
Potrivit lui Nelu Orlaie, la căpşune, producţia maximă se obţine în primul an după plantare. Dacă am planta în toamna 2013 sau primavara lui 2014, producţia maximă se obţine în primăvara lui 2015. “Dacă plantezi în toamnă, iar toamna este lungă, ca în 2012, se pot obţine producţii foarte foarte bune. Considerăm plantarea de toamnă egală cu cea din primăvara viitoare. Producţia maximă se obţine peste un an, dar avantajul culturilor de toamnă este că plantele valorifică apa din iarnă”, povestește Orlaie.
Potrivit acestuia, căpşunul produce economic timp de doi – trei ani, iar dacă sunt îngrijiţi corect, se pot obţine producţii în jur de 18 – 20 tone/ha. Asta însă pentru cei specializaţi. “Nu se recomandă să se forţeze plantele pentru a obţine producţii mult mai mari: în Spania sau Turcia se obţin peste 30 tone/ha, dar căpşunele au un gust care nu va cuceri niciodată piaţa românească”.
La zmeur se poate realiza o producţie de 7 – 8 tone în medie pe hectar, iar producţia maximă se obţine din anul al treilea. O plantaţie durează şapte – nouă ani de producţie, în funcţie de sol şi lucrările de îngrijire.
Bogdan Slate susţine însă că în România producţiile la hectar sunt de la 3 până la 7-8 tone, “pentru cei mai norocoşi”, dacă aplică tehnologia corect şi au noroc de vreme. Dar producţia unui începător rar depăşeşte cinci tone la hectar, pentru că se fac foarte multe greşeli, aşa cum şi el a greşit şi a învăţat din mers, “cu pierderile de rigoare”.
Pentru el, cea mai mare problemă a fost lipsa consultanţei. “Din păcate, noi nu prea avem specialişti care să vorbească având ani buni de experienţă în această cultură. În general sunt cei care vând material săditor din import, nu cei care produc fructe pentru piaţă”, afirmă Bogdan Slate. În ţări ca Polonia sau Ungaria se pot obţine însă şi 12 tone la hectar.
De altfel, şi inginerul din Hida spune că lipsa de cunoştinţe privind tehnologia de cultură este unul dintre principalele obstacole în calea dezvoltării multor culturi. “De multe ori, cei ce dau sfaturi sau recomandă tehnologii de cultură nu au cultivat niciodată un hectar de teren. Sunt doar teoreticeni şi atât”, comentează Nelu Orlaie.
Pe ce profituri se poate miza
Şi totuşi, cei care se încumetă să facă pasul de a investi şi aplică tehnologia corect pot miza pe câştig destul de rapid. Astfel, inginerul din Hida a explicat că la căpşuni investiţia se recuperează după un an şi se obţine profit. Maximul de producţie se obţine din primul, cel mult al doilea an de producţie. Preţul mediu de valorificare la căpşunele de calitate este în jur 4 – 6 lei/kg în ultimii ani. La 20 tone x 5 lei se pot obţine circa 100.000 lei. “Dacă chiar jumătate ar fi cheltuieli, totuşi un venit net de 30.000 – 40.000 lei este deosebit de atractiv”, susţine Nelu Orlaie. La zmeur, preţul de valorificare a fructelor este în jur de 8 – 12 lei/kg, în unii ani chiar mai bine. În general, în anul trei de la plantare investiţia este recuperată, iar din anul patru se obţine profit.
Pentru Bogdan Slate, prima producţie profitabilă s-a realizat în 2011, adică al treilea an de cultură. “În 2010, primul an de producţie, am cules ceva, dar nu am acoperit nici jumătate din cheltuieli”. Totuşi, spune Bogdan, “un an bun nu înseamnă neapărat producţie mare, ci un preţ bun”. Cum îşi desface el producţia? Angro prin intermediari, variantă care îi convine cel mai mult, dat fiind că se poate concentra pe producţie. Preţul depinde de calitate, de cantitate, de perioadă şi de zonă. Dacă în pieţele din Braşov zmeura s-a vândut cu 14 – 15 lei pe kilogram, dar şi cu 25 lei, în funcţie şi de perioada anului, la angro, anul trecut s-a obţinut circa 10 lei pe kilogram.
De ce este căpşuna mai cultivată decât zmeura
L-am întrebat pe Nelu Orlaie de cultura căpşunului este mai răspândită în România decât cea a zmeurului. “Sunt mai multe motive: căpşunele vin pe piaţă când nu există alte fructe autohtone, producţia este mare, investiţia este mai mică şi se recuperează rapid, valorifică bine diferite condiţii pedo-climatice, nu are concurenţă cu alte fructe din flora spontană (în România se culeg şi valorifică zmeură şi afine din flora spontană), în anumite zone oamenii au învăţat să cultive căpşune”.
Potrivit acestuia, ambele plante se pot cultiva pe soluri mai uşoare. Nu se pot cultiva pe solurile argiloase, grele, reci, unde bălteşte apa, ori pe cele extrem de acide sau alcaline. În plus, trebuie să se facă minimum patru – cinci tratamente pe an împotriva bolilor şi dăunătorilor la căpşun şi trei – patru la zmeur pentru a avea siguranţa producţiei. “De asemenea, ambele specii se recomandă să se cultive în regim de irigare. Nu se obţin producţii mari decât în condiţii de irigare, chiar şi în Transilvania. Un sistem de irigare local nu costă foarte mult. Important este să identificăm o sursă de apă”, susţine Nelu Orlaie.
Că apa este extrem de importantă o spune şi Bogdan Slate, care, în lipsa irigării, şi-a văzut producţia de anul trecut diminuată de secetă, iar pentru 2013 preconizează un rezultat şi mai slab. În curând îşi va instala totuşi un sistem de irigaţie. “Zmeura are nevoie de cantităţi mari de apă. Până acum noi ne-am bazat pe ploaie, dar dacă vrei să cultivi la sud unde nu prea sunt ploi, această cultură nu va funcţiona deloc fără irigaţii”, a subliniat proprietarul fermei din judeţul Braşov.
Sfaturi pentru începători
Pentru a se obţine profituri, mai sunt câteva lucruri de care trebuie să se ţină cont. “Este bine să fim precauţi atunci când investim mult”, spune Nelu Orlaie. Potrivit acestuia, la oricare din cele două culturi este bine să se planteze minimum două soiuri cu coacere diferită. Dacă avem un accident climatic cu un soi, celălalt s-ar putea să scape. “Nu recomand să se facă solarii doar pentru zmeur sau căpşuni. Este greu să valorifici în România producţia din solarii la preţuri foarte mari. Dacă avem aceste solarii, se pot planta căpşuni în luna septembrie, se recoltează fructele în aprilie – început de mai, apoi se pot semăna castraveţi sau se pot pune alte plante iubitoare de căldură. Toamna se poate reveni cu căpşuni. Se poate face acest lucru trei – patru ani, după care se ia o pauză, pentru a respecta rotaţia culturilor”, îi sfătuieşte Nelu Orlaie pe cei care vor să se apuce de aceste culturi.
De asemenea, “nu este bine să se înceapă de la început cu suprafeţe mari. Se poate începe cu circa 15 – 20 ari la căpşun sau 20 – 30 de ari la zmeur, mai ales la proprietăţile fărâmiţate din România. De pe 30 – 40 de ari, oamenii se descurcă foarte bine de atâţia ani. Cu un hectar de căpşuni se poate trăi bine”, afirmă doctorul în genetica căpşunului.
El mai recomandă celor care investesc în culturile de căpşuni să înfiinţeze în fiecare an o plantaţie nouă: “Dacă nu facem acest lucru, peste trei ani când suntem cunoscuţi ca producători de căpşune, nu mai avem fructe. Se va respecta cu stricteţe rotaţia culturii. Acolo unde am avut o plantaţie de trei – patru ani, nu se mai reveni pe acel teren cel puţin alţi trei – patru ani”.
Buruienile, inamicul numărul unu
El a adaugat că nu se pot cultiva căpşune practicând agricultura de weekend: “Trebuie îngrijiţi şi mai ales atenţie la buruieni, sunt inamicul numărul unu cu care ne luptăm în fiecare an”.
L-am mai întrebat cât de importantă este pregatirea de specialitate pentru a te ocupa cu succes de aceste tipuri de cultură. “În primul rând trebuie să ne placă să învăţăm. O diplomă nu te ajută foarte mult. Ca şi orice meserie, trebuie să-i înveţi tainele. Am avut reuşite foarte bune cu agronomi, mecanici, ofiţeri de poliţie, profesori, marinari şi mai ales constructori. Totul depinde de seriozitatea cu care aplicăm o tehnologie de cultură. Mai depinde de natura şi de dragostea noastră pentru pământ şi plante. Noi avem zeci de exemple unde soţii au renunţat la Spania şi Italia şi au rămas să se ocupe de agricultură acasă”, a răspuns doctorul în căpşuni.
De cealaltă parte, Bogdan Slate spune că nu recomandă zmeurul cuiva care nu a lucrat cu plantele niciodată: “Dacă n-ai plantat în viaţa ta nimic, nu te apuca de zmeură, decât dacă ai bani pe care să-i rişti. Dacă toată viaţa te-ai ocupat de imobiliare, de exemplu, nu poţi să te apuci acum de zmeură, pentru că are nevoie de foarte multă atenţie şi foarte multă muncă”.
El îi sfătuieşte pe cei care vor să se apuce de treabă să fie foarte atenţi în primul rand la buruieni, care creează probleme extrem de mari, la apă, pentru că lipsa apei poate duce până la pierderea totală a producţiei, dar şi la îngrăşăminte – să se aplice ce trebuie când trebuie.
