Metoda Rosum de cultivare a legumelor cu lucrări minime
Violina Gorcinschi -
Paturile Rosum, straturile lui Rozun sau pur și simplu metoda Rosum – o tehnică aparte de cultivare a legumelor și fructelor la sol cu un număr minim de lucrări de întreținere a culturilor. Cum se construiește o grădină de legume după metoda Rosum, vă spunem în acest articol.
Micii cultivatori de legume pot încerca o metodă aparte de cultivare. Este metoda lui Vladimir Nikitich Rozum, un fermier cunoscut din Rusia, adept al agriculturii ecologice, a cărui tehnică presupune amenajarea solului în așa fel încât să fie nevoie de efort minim de îngrijire ulterioară a culturii. Totodată, sistemul asigură o producție mai ridicată chiar și în condiții vitrege de cultură, inclusiv pe soluri dificile, cum sunt cele argiloase. Conform celor care au încercat metoda, randamentul culturilor crește cu 35-55%.
Metoda Rosum. Cum construiești paturile Rosum pentru cultivarea legumelor
Ca să amenajați grădină de legume după metoda Rosum, pentru culturi bogate cu întreținere minimă, trebuie să respectați pașii de mai jos.
Pasul 1. Marcarea terenului
Primul pas al metodei Rosum este marcarea terenului. Se folosesc țăruși pentru marcarea pe ambele laturi ale solului care va fi cultivat și se trag sfori sau cabluri. Țărușii se plasează după schema: 60 cm – 30 cm – 60 cm – 30 cm – 60 cm.
- Partea centrală a patului (60 cm) este un șanț umplut cu materii organice.
- Cele două zone de 30 cm lățime pe lateralele șanțului central sunt așa-numitele dâmburi furajere: pe ele sunt plantate culturi horticole.
- Pe marginea dâmburilor furajere sunt poteci de gazon, fiecare cu o lățime de 60 cm lățime.
Pasul 2. Construirea paturilor
În partea centrală se sapă un șanț în formă de pană cu o adâncime de aproximativ 30 cm. Pământul scos se pune pe o parte și pe alta a șantului, creând creste. Pentru ca în viitor plantele cultivate pe creste să aibă contact strâns cu solul, pământul se compactează constant. Fără această procedură, legumele și arbuștii nu vor crește bine.
Pasul 3. Umplerea șanțului central
Șantul central este important să fie umplut cu materii organice foarte fertile și care se plasează în straturi, într-o anumită ordine:
- La baza șantului se pun scânduri vechi, ramuri de copaci medii și mari, bușteni și alte lemne. Acest strat cu o înălțime de aproximativ 10 cm joacă rolul unui canal de drenaj. Aici, la căldură, se va acumula condens, care apare din cauza diferenței de temperatură de la suprafața solului și de la fundul șanțului. În plus, dioxidul de carbon, care este esențial pentru plante pentru procesul de fotosinteză, va fi „depozitat” tot în acest loc.
- Bucățile de lemn groase sunt ușor stropite cu pământ și acoperite cu ramuri mai subțiri sau resturi grosiere de plante, cum ar fi tulpinile de floarea-soarelui sau de porumb.
- Stratul de ramuri este din nou stropit ușor cu pământ și se așază pe el fân, paie, frunze căzute, scoarță, deșeuri alimentare. Se presară apoi din nou puțin pământ.
- În partea de sus a șanțului ar trebui să fie resturi vegetale „verzi”: buruieni sau iarbă cosită. Stratul superior nu trebuie acoperit cu pământ, aceasta fiind și o diferență importantă între paturile Rosum și alte sisteme oarecum similare de cultivare.
Când șanțul este complet umplut, îl compactăm și îl udăm, dacă avem posibilitatea, cu preparate din microorganisme eficiente care sunt eliberate sub formă de concentrate (bacterii benefice precum Lactobacillus sau drojdia). Acestea vor contribui la o prelucrare mai eficientă a materiei organice.
La suprafață, închidem șanțul cu mulci din paie sau iarbă proaspăt tăiată. Stratul de mulcire reduce pierderea dioxidului de carbon din partea de jos a șanțului și protejează microorganismele de soare.
Pasul 4. Aleile de gazon
Pentru ca potecile de pe ambele părți ale stratului furajer să nu rămână goale, le semănăm cu orice cultură de îngrășământ verde precum lucernă, facelia, ovăz, trifoi, grâu etc. Îngrășământul verde, în primul rând, va împiedica creșterea buruienilor (ceea ce înseamnă că vă vor scuti de lucrări suplimentare de plivire) și, în al doilea rând, după creștere și cosit, se transformă imediat în mulci pentru șanțul organic și pentru plantele care cresc pe creste.
Pasul 5. Cultivarea legumelor
În dâmburile furajere compactate cu grijă, situate pe ambele părți ale șanțului organic, plantăm răsadurile de legume sau arbuști fructiferi precum zmeur, agriș, coacăz.
Îngrijirea paturilor Rosum
Paturile Rosum fac posibilă îngrijirea culturilor de legume mult mai ușor decât în cazul altor sisteme de paturi înălțate. Plantele nu au nevoie de plivire, necesită udare minimă sau deloc și nu au nevoie de fertilizare suplimentară. Îngrijirea legumelor cultivate pe paturile Rosum se reduce la următoarele activități:
- În timpul verii, este necesar să slăbiți pământul de la baza plantelor de mai multe ori.
- Umpleți șanțul central în mod regulat cu materie organică proaspătă.
- După recoltare, plantele de pe creste sunt tăiate și așezate în șanț. Apoi totul este stropit cu preparate cu microorganisme benefice.
- Primăvara, după topirea zăpezii, șanțul central și potecile de gazon trebuie fertilizate cu gunoi de grajd fermentat.
- Plantele se cultivă pe dâmburile furajere după încălzirea vremii, fără pregătire prealabilă.
Ce legume se pot cultiva pe paturile Rosum
Paturile Rosum puteți cultiva orice legume și arbuști. Cu toate acestea, potrivit unor grădinari, este mai bine să creșteți culturile într-o anumită ordine:
– În primul an, cultivați legume care se pretează la un relief mai deluros – crestele vor fi mai pronunțate.
– În al doilea an, folosiți dâmburile pentru a cultiva roșii, varză, castraveți, dovlecei și dovleci;
– Dacă anul următor nu intenționați să adăugați o nouă porțiune de materie organică în șanțul central, atunci este mai bine să plantați culturi verzi sau mazăre, care nu solicită fertilitatea solului.
Metoda Rosum: avantaje și dezavantaje
Avantajele metodei Rosum de cultivare a legumelor sunt următoarele:
- Longevitate: un sol pregătit pentru grădină bine făcut poate aduce beneficii timp de 6 ani (de obicei, acesta este timpul necesar pentru ca lemnul gros care formează stratul inferior să putrezească). Paturile nu au nevoie să fie săpate, fertilizate sau prelucrate suplimentar. Singurul lucru de făcut este să adăugați în mod regulat substanțe organice în șanțul central;
- Fertilizare naturală: nu trebuie aplicate îngrășăminte pe culturile făcute cu metoda lui Rosum deoarece acest tip de amenajare „hrănește” culturile care cresc pe paturile înălțate;
- Îngrijire fără prea mult efort: absența buruienilor te scutește de una dintre cele mai incomode tipuri de muncă la țară – plivitul;
- Lipsa irigării: solul este pregătit în așa fel încât să ofere umiditate plantelor. Acest lucru este deosebit de important pentru fermierii care vizitează parcelele numai în weekend și, prin urmare, nu au posibilitatea de a uda grădina în mod regulat.
Există câteva dezavantaje la parcelele Rosum:
- Pregătirea solului cu această metodă de la zero va necesita mult efort.
- Crestele se pot dărâma sau se pot lăsa, așa că trebuie să fie remodelate din când în când.
- În timpul procesului de construcție, trebuie să găsiți o cantitate mare de materie organică pentru a umple șanțul central. Din acest motiv, straturile Rosum se fac mai des toamna, când există o abundență de reziduuri organice: acestea sunt resturile rămase după recoltare, ramurile copacilor și frunzele căzute.
