Antrax: semne ale bolii, prevenire, tratament
Violina Gorcinschi -
Antrax: semne sau simptome ale bolii, prevenire, tratament. Antraxul este o boală infecțioasă ce apare la animale și se transmite și la om. Cun arată un animal bolnav de antrax, ce tratament se face pentru antrax, dar și cum se poate preveni transmiterea virului la om, aflăm din acest articol util.
- Antrax – ce este și pe cine afectează. Boală la animale și la om;
- Cum se transmite antraxul la om;
- Antrax – transmitere. Cum apare boala la animale și la om;
- Antrax – simptome la om;
- Antrax la animale – semne. Cum arată o oaie sau o vacă cu antrax;
- Cum se pune diagnosticul de antrax;
- Antrax la animale. Prevenire, tratament.
Antrax – ce este și pe cine afectează. Boală la animale și la om
Antraxul este o boală infecțioasă zoonoză, cauzată de agentul patogen Bacillus anthracis, ce afectează atât animalele domestice și sălbatice, cât și omul. Antraxului i se mai spune și dalac, buba neagră, cărbune sau pustula malignă.
Boala se numără printre cele mai răspândite în rândul animalelor, însă incidența variază în funcție de zona geografică. Cele mai predispuse animale la infecția cu Bacillus anthracis sunt ovinele și caprinele, urmate de bovine, cabaline, bivoli, cerbi și alte erbivore sălbatice. Antraxul la rumegătoare se tratează greu, din cauza rapidității cu care evoluează boala. Cazurile de antrax la porci sunt mai rare. Porcinele dezvoltă, de regulă, forma localizată, iar la păsări se întâlnește foarte rar, conform ANSVSA.
Ce animale fac mai ușor antrax? Animalele tinere, din rase perfecţionate, sau cele stresate, sunt mai sensibile. Nișa ecologică a acestei bacterii este reprezentată de sol, motiv pentru care infecția cu antrax este considerată ,,boală telurică’’.
Cum se transmite antraxul la om
Transmiterea antraxului la om se face direct de la animalele bolnave. Atunci când antraxul este depistat la oameni, aceasta este, de obicei din cauza unei expuneri la animale infectate sau la produsele lor.
Lucrătorii agricoli care sunt expuși la animale moarte și produse de origine animală provenite din alte țări, în care antraxul este frecvent, se pot infecta cu B. anthracis (antrax industrial). Grupele de risc sunt fermierii, zootehniștii, vânătorii, crescătorii de animale, medicii veterinari, lucrătorii care îngrijesc animalele și cei care intră în contact cu produse animaliere (în abatoare), medici de laborator, soldați.
Antrax – transmitere. Cum apare boala la animale și la om
Transmiterea antraxului prezintă câteva particularități. Animalele se pot îmbolnăvi prin intermediul furajelor și a apei infectate, un risc major reprezentându-l organele și țesuturile animalului bolnav sau care a murit de aceasta boală, inclusiv carnea, pielea, lâna, oasele, coarnele, copitele.
Animalele carnivore și oamenii se îmbolnăvi de antrax în urma consumului de carne provenită de la animale bolnave.
Bacteria care provoacă boala antrax produce spori în contact cu oxigenul. Acești spori sunt extrem de rezistenți și pot supraviețui ani de zile în sol sau în părul sau lâna animalelor infectate. Dacă este digerat sau respirat de un animal sau dacă intră în corpul gazdă prin leziuni deschise la nivelul pielii, se dezvoltă și pot provoca boala. Deoarece sângele animalelor infectate nu se poate coagula în anumite cazuri, acesta poate ieși prin orificii, iar insectele pot transmite bacteria către alte animale.
Mai mult de 95% din cazurile de antrax se manifestă sub formă cutanată, ca rezultat al manevrării carcaselor infectate sau a cărnii, părului sau oaselor provenite de la acestea.
Antrax – simptome la om
La oameni, antraxul se manifestă în trei forme diferite (cutanat, gastrointestinal și respirator). Cea mai comună este infecția la nivelul pielii, când cei care lucrează în ferme se infectează prin contactul cu animalele sau cu produsele animale ce conțin spori. Veterinarii, muncitorii agricoli, crescătorii de animale și măcelarii sunt cei mai predispuși la contactarea bolii.
Bacillus anthracis nu este invazivă și are nevoie de o leziune prin care poate pătrunde și infecta. Sporii intră în corpul gazdă prin tăieturi sau zgârieturi și cauzează o infecție locală care, necontrolată, se poate răspândi în corp.
Manifestarea bolii la nivel gastrointestinal apare în cazul ingerării sporilor. Din păcate, în unele cazuri, oamenii care își pierd animalele vor să mai salveze ceva și consumă carne infectată.
Cea mai periculoasă formă de antrax, ce poate provoca moartea, este cea la nivelul aparatului respirator, contactată prin inhalare. Deși antraxul prin inhalare este rar în natură, sporii bacteriei sunt folosiți ca armă biologică.
Simptome ale antraxului la om pot varia în funcție de tipul infectării. La antraxul cutanat, cea mai ușoară formă, apar macule la nivelul pielii, dureroase, cu un punct negru în centru. De asemenea, de umglă ganglionii limfatici și zona din jurul lor.
La antraxul gastrointestinal la om, simptomele includ: dureri abdominale, diaree, letargie, febră, frisoane, dureri de cap, pierderea apetitului, greață, vărsături și inflamarea ganglionilor vervicali. Fără tratament, pacienții cu antrax gastrointestinali mor, iar cu tratament, rata de supraviețuire este de 60%.
Semne ale antraxului respirator includ dureri de piep, grață și vărsături, durere la înghițire, rinită, iar apoi, dacă boala se agravează, apar dificultăți în a respira, meningită și șocuri respiratorii. Acesta este cel mai grav caz de antrax la om, cu rată de mortalitate de peste 90%.
Antrax la animale – semne. Cum arată o oaie sau o vacă cu antrax
Antrax este o boală ce apare cel mai frecvent la oi, capre și vaci, în general la rumegătoare. Prezența bolii nu este neapărat corelată cu simptome specifice, iar animalele pot muri fără să dea vreun semn că ar fi fost infectate.
La animale, antraxul se poate manifesta în supraacută, acută și subacută, iar rapiditatea evoluției bolii variază în funcție de acestea. Moartea animalului poate interveni la câteva ore sau la 3-6 zile de la debutul infecției.
La forma cronică, singurul semn al bolii ar fi ganglionii limfatici măriți.
În forma acută, animalele pot prezenta semne cauzate de antrax precum: febră mare, mers oscilant, hematurie (sânge în urină), tremurături ale mușchilor, respirație îngreunată înainte de moarte. Sângele necoagulat iese prin cavitățile nazale, bucale, anale ale corpului, care, deseori, rămâne balonat după deces.
Forma mai ușoară de antrax poate fi însoțită de simptome precum: febră progresivă, apatie, depresie, slăbiciune, decubit (culcare la pământ) și moarte.
La rumegătoarele infectate apar probleme digestive și colici, febră, apatie și, deseori, umflături. Aceste simptome pot persista până la patru zile înainte de moarte. La carnivore, animalele care au consumat carne infectată pot avea febră și crampe intestinale, din care, uneori, scapă cu viață.
Cum se pune diagnosticul de antrax
Antraxul este depistat prin examinarea sângelui și a altor țesuturi, în vederea stabilirii prezenței agentului patogen. Mostrele sunt colectate cu grijă, pentru a evita contaminarea mediului înconjurător și expunerea oamenilor la bacterie. Sângele proaspăt eliminat din cadavrele infectate va conține un număr mare de bacterii patogene, care pot fi observate sub microscop, colectate și izolate într-un laborator sau detectate prin teste rapide (PCR).
Antrax la animale. Prevenire, tratament
Măsurile de prevenire a antraxului vizează, în primul, rând evitarea contaminării solului cu Bacillus anthracis și, implicit a furajelor contaminate. Pentru aceasta, înlăturarea cadavrelor infectate trebuie făcută prompt, în locuri sigure deoarece un singur cadavru abandonat pe pășune poate contamina o suprafață întinsă de teren, periclitând sănătatea animalelor ce se vor hrăni în locația respectivă timp de mai multe decenii.
Pentru a preveni antraxul, animalele se pot vaccina. Astfel, vaccinarea animalelor este și ea indispensabilă în prevenirea infecției cu e Bacillus anthracis, conform Organizației Mondiale pentru Sănătatea Animalelor. De regulă, medicii veterinari omit să inoculeze efectivele în perioadele în care nu există cazuri de antrax, însă, având în vedere că sporii pot supraviețui ani de zile în sol și pe alte suprafețe, riscul este întotdeauna crescut.
Proprietarii animalelor trebuie să informeze medicul veterinar în legătură cu modificările survenite în efectivul de exploatație prin fătări, cumpărări, vânzări, donații, sau decese, la data producerii. De asemenea, serviciile veterinare trebuie să monitorizeze, în mod regulat, starea de sănătate a animalelor și să fie informați în legătură cu morțile suspecte survenite în ferme și gospodării.
Luarea măsurilor de igienă în adăposturile de animale prin curățarea mecanică și dezinsecția pentru prevenirea și combaterea insectelor și rozătoarelor poate reduce riscul apariției bolii.
În cazul în care există suspiciuni de antrax în cadrul unităților agricole și gospodăriilor, proprietarii trebuie să anunțe imediat medicul veterinar și să ia măsuri de carantinare până când toate animalele sunt vaccinate și carcasele sunt înlăturate prin incinerare sau îngropare la adâncimi mari, cu aplicarea varului nestins. Sub nicio formă, carnea sau alte părți comestibile ale animalelor nu trebuie întrebuințate consumului uman.
Tratarea antraxului se face cu antibiotice, însă din cauză că simptomele sunt diverse și pot să nu apară, de cele mai multe ori diagnosticul este pus prea târziu pentru ca animalele să mai poată fi salvate. De aceea, depistarea din timp a cazurilor, izolarea exploatațiilor cu cazuri de suspiciune, distrugerea cadavrelor infectate și implementarea procedurilor sanitare la abatoare și ferme sunt măsurile care pot crea un mediu sigur pentru consumul uman al produselor provenite de la animale.
