Holera aviară la găini și curcani. Semne, tratament
Violina Gorcinschi -
Holera aviară la găini, curcani și alte păsări de curte – semne, prevenire, tratament. Boala cauzată de bacteria Pasteurella multocida se manifestă la rațe, găini, gâște, curcani, cu simptome specifice și o evoluție letală în unele cazuri. Aflați din acest articol care sunt simptomele holerei aviare, cum se tratează și cum se previne această boală periculoasă pentru păsările de curte.
- Holera la găini și curcani. Informații generale;
- Holera la păsări. Transmitere și factori favorizanți;
- Holera la găini și curcani. Semne ale bolii;
- Holera la păsările de curte. Prevenire;
- Holera la păsări de curte. Tratament.
Pasteureloza, cunoscută sub denumirea de holeră aviară, este produsa de un microorganism, Pasteurella multocida. Boala evoluează enzootic, foarte rar epizootic, la toate speciile de păsări domestice. Sursele principale de infecție sunt păsările purtătoare de Pasteurella, o parte dintre acestea nemanifestând boala întrucât microbii trăiesc în echilibru perfect cu organismul sănătos al păsării gazdă.
Holera la găini și curcani. Informații generale
Holera aviară sau holera la păsări este o boală contagioasă, provocată de bacteria păsărilor, Pasteurella multocida. Boala este periculoasă, provocând pagube semnificative atât în formă acută, cât și în formă cronică. Boala acută cauzează o mortalitate crescută în efectivele de găini și alte păsări de curte, iar în mod cronic, animalele infectate suferă de șchiopătură, umflătura ciocurilor la pui, pneumonie la curcani și probleme de mobilitate la nivelul gâtului. În unele cazuri, boala poate fi asimptomatică.
Curcanii, rațele și gâștele sunt mai afectate de holeră decât găinile. Puii mai în vârstă sunt mai sensibili decât cei tineri, iar gravitatea bolii este influențată și de rasă.
Cazurile de holeră sunt mai prevalente în zonele cu climă nefavorabilă, în special în sezonul de iarnă și primăvară, în condiții de temperaturi scăzute și umiditate crescută.
Citește și: Boala Newcastle sau ciuma găinilor: semne, măsuri
Holera la păsări. Transmitere și factori favorizanți
Holera aviară se transmite la păsări prin bacteria Pasteurella multocida care afectează toate speciile de păsări domestice. Printre sursele principale de infecție se numără păsările purtătoare, asimptomatice, în cadrul căruia microorganismele trăiesc în echilibru perfect cu organismul sănătos al gazdei.
Transmiterea holerei în efectivul de păsări se face, de regulă, prin excrețiile din gură, nas și conjunctivă ale păsărilor bolnave care contaminează mediul. În plus, bacteria cauzatoare supraviețuiește suficient de mult pentru a fi răspândit prin lăzi contaminate, saci de hrană, încălțăminte și alte echipamente.
De asemenea, boala se transmite și de la câini, pisici, rozătoare și porci și păsări moarte de holeră. În cazul în care găinile sănătoase ciupesc din cadavru, se dezvoltă forma acută a bolii, moartea intervenind la scurt timp. De aceea, cadavrele trebuie să fie îndepărtate din coteț sau hală cât mai repede.
Bacteria care cauzează holera la curcani sau găini nu poate fi transmisă prin ouă.
Dacă păsările trăiesc în condiții necorespunzătoare de exploatare și igienă, cum ar fi hrana și îngrijirea neadecvată, boala începe să se manifeste și să devină periculoasă.
Un alt factor care favorizează dezvoltarea holerei la păsări sunt fluctuațiile mari de temperatură, vânturile, ploile reci, răcirea bruscă a vremii, adăparea din adăpători murdare, îngrijire necorespunzătoare, exploatare nerațională, cantități insuficiente de hrană, lipsa de vitamine și minerale, proceduri sanitar-veterinare executate brutal, precum și existența altor boli.
Holera la găini și curcani. Semne ale bolii
Simptomele holerei la păsări se manifestă diferit în funcție de formă: acută, supraacută și cronică. Păsările sunt dezorientate, absente, letargice, slăbite.
La forma supraacută septicemică, evoluția bolii este extrem de scurtă. Cu o zi înainte, păsările se pot simți excelent, neprezentând semne aparente de boală. Apoi, a doua zi, pot fi găsite moarte în adăposturi. În unele cazuri, moartea vine instant, în cursul nopții sau ziua. Astfel, nu există suficient timp pentru monitorizarea simptomelor și depistarea bolii, cu excepția învinețirii crestei și bărbiței și, uneori, a hemoragiilor sub piele.
Forma acută prezintă aceleași simptome ca cea supraacută, cu excepția faptului că evoluția bolii este mai lungă, pe parcursul a 1-2 zile. În plus, apare diaree alb-verzuie, iar, în unele cazuri, conjuctivită exudativă și faringită. Torticolisul apare atunci când boala infectează urechea medie, oasele craniene și meningele.
În forma cronică, apar leziuni, sub forma unor necroze sau edeme, șchiopătat cauzat de artrita serofibrinoasă, rinită, scurgerea unor materiale serofibrinoase din nări, murdărirea ciocului cu aceste scurgeri și pneumoniile serofibrinoase (în special la curcani). Ca și la forma acută de boală, păsările au diaree urât-mirositoare, cu sânge, din cauza enteritei hemoragice.
Dignosticul clinic se bazează pe evoluția extrem de rapidă, în cele mai multe cazuri, și de existența edemelor și necrozelor la bărbițe în formele cronice. Confirmarea diagnosticului se efectuează prin intermediul unui examen bacteriologic, în laboratoarele de specialitate. La moartea păsărilor, se pot identifica, la deschiderea cadavrului hemoragii subcutanate și diateză hemoragică, hemoragii picardice (sub epicard), leziuni de enterită hemoragică sau hemoragico-necrotică, în special în prima porțiune a intestinului subțire, leziuni de artrită serofibrinoasă, mai ales la nivelul articulațiilor picioarelor. Leziunea caracteristică bolii este cea de hepatită necrotică. Mai exact, pe ficat se poate identifica extinderea unor formațiuni mici, de dimensiunea unui bob de griș sau mai mici, răspândite pe toată suprafața ficatului, dând aspectul unui ficat presărat cu griș.
Holera la păsările de curte. Prevenire
Holera aviară are un grad mare de mortalitate, așa că fermele de păsări au nevoie să aplice practici de management preventiv, cu un nivel ridicat de biosecuritate.
Din moment ce rozătoarele, animalele de companie și cele sălbatice pot fi purtătoarele agentului patogen, prezența acestora trebuie exclusă in adăposturi. Organismul bacteriei este sensibil la dezinfectanții obișnuiți, căldură, lumina soarelui și un nivel scăzut de umiditate.
Pentru prevenierea holerei la curcani, găini sau rațe, crescătorii trebuie să curețe regulat adăposturile, inclusiv adăpătoarele și hrănitoarele, asigurând și temperatura optimă de 15 grade Celsius în timpul perioadei reci și maximum 20-22 de grade Celsius vara. În plus, umiditatea din ferme trebuie să fie de maximum 80% iarna și minimum 60% vara.
Hrana păsărilor de curte trebuie să fie de calitate înaltă, oferită în rații corespunzătoare, împreună cu administrarea proteinelor, mineralelor și vitaminelor necesare.
Pentru prevenirea apariției holerei la păsări se practică vaccinarea acestora. Vaccinurile vii atenuate sunt pot fi administrate în apa de băut la curcani și prin inoculare la găini. Aceste vaccinuri pot induce eficient imunitatea împotriva diferitelor serotipuri de P. multocida. Vaccinurile sunt recomandate pentru utilizare numai în efectivele sănătoase.
Holera la păsări de curte. Tratament
Holera aviară sau pasteureloza se tratează cu antibiotice și chimioterapice după ce are loc izolarea efectivului. În cazul apariției focarelor de infecție, condițiile de hrană și cazare necesită îmbunătățire, din moment ce apariția bolii este favorizată de îngrijirea necorespunzătoare. Se inițiază dezinfectarea și deratizarea regulată a adăpostului, timp de câteva luni.
Din momentul în care crescătorii află de prezența holerei, trebuie să anunțe imediat autoritățile competente și să se instituie carantină de gradul 2.
Eradicarea focarului de boală cere izolarea păsărilor bolnave, urmată de curățare și dezinfecție temeinică. Antibioticele contribui la diminuarea mortalității, dar nu vor elimina complet bacteria dintr-un efectiv de păsări.
Pe piață, există medicamente vor reduce mortalitatea cauzată de holera aviară. Dacă decesele continuă atunci când se oprește tratamentul, însemnă că bacteria este încă prezentă în colectiv.
Penicilina este adesea eficientă pentru infecțiile rezistente la sulfiți. La rațe, o injecție de streptomicină combinată cu dihidrostreptomicină poate fi eficientă.
Când se utilizează antibiotice, tratamentul precoce și dozele adecvate sunt importante. Pentru a găsi tratamentul potrivit, medicul veterinar ar trebui să testeze sensibilitatea bacteriei la anumite medicamente, pentru a evita apariției tulpinilor multirezistente. Sulfametazina sau sulfadimetoxina din furaje sau apă controlează de obicei mortalitatea.
Citește și: Răceala la găini – simptome. Cum se tratează
