Roșii mari de grădină – cinci secrete ale cultivatorilor cu experiență
Violina Gorcinschi -
Roșii mari de grădină – cum se obțin. Tomatele de mari dimensiuni sunt dificil de obținut, chiar și când alegeți un soi sau un hibrid caracterizat de mărime mai mare a fructelor. Există o serie de lucrări și de secrete în îngrijirea culturii de tomate care vă pot asigura că, la final, veți recolta roșii mari, suculente și pline de gust.
În acest articol:
Dimensiunea tomatelor și productivitatea culturii nu depinde doar de soi, ci și de îngrijirea corectă a culturii. Dacă obținerea unor roșii mari și suculente este un obiectiv pentru producători, este important ca aceștia să respecte niște reguli simple de îngrijire, recomandate de specialiști. Solul, apa, nutrienții, lumina, aerul – toate acestea sunt elemente esențiale pentru ca planta să producă multe legume mari și sănătoase.
Roșii mari de grădină – sfaturi: Pregătirea solului
Roșiile cresc bine și rodesc din abundență în sol fertil, bogat în materie organică. Astfel, la pregătirea paturilor germinative este importantă aplicarea îngrășămintelor minerale organice, precum și a celor complexe, care vor lucra pe tot parcursul sezonului de vegetație. Locul ideal de plantare pentru roșii este unul bine luminat de soare, pe tot parcursul zilei.
Dacă îngrășămintele organice nu au fost aplicate în grădină toamna, atunci primăvara se recomandă administrarea de compost maturat, humus (8-10 kg/metru pătrat) sau vermicompost (3 kg/mp) pe solul unde sunt plantate roșiile. Îngrășăminte precum compostul granulat de cal sau vermicompostul pot fi puse în găurile de plantare, fiind prietenoase cu mediul și asigurând nutrienții necesari plantelor pe termen lung, îmbunătățind, în același timp, structura solului.
Din îngrășămintele minerale, se poate aplica superfosfat (50-70 g pe 1 mp), sulfat de potasiu (30-40 g pe 1 mp) și îngrășăminte complexe cu conținut ridicat de potasiu.
Citiți și: Graficul de udare a roșiilor: când, cât și cum irigăm tomatele încât să nu distrugem recolta!
Roșii mari de grădină – sfaturi: Irigarea
Dacă roșiile cresc în câmp deschis, acestea au parte, periodic, de apa de la precipitații. Cu toate acestea, dacă vara este călduroasă și secetoasă sau dacă tomatele cresc în solar, solul se usucă rapid, ceea ce duce la deteriorarea recoltei.
Roșiile au nevoie de umiditate în solul mai ales în timpul înfloririi și fructificării. În acest moment, umiditatea solului ar trebui să fie de cel puțin 80%. În lipsa unor instrumente de măsurare a umidității, se ține cont de starea plantelor, condițiile meteorologice, tipul de sol, metoda de plantare și prezența/absența stratului de mulcire.
La udarea tomatelor, se ține cont de următoarele reguli:
- Roșiile se udă la rădăcini, evitând eroziunea solului și umiditatea care pătrunde pe frunze.
- Apa pentru irigare se încălzește înainte. Temperatura optimă pentru udarea roșiilor ar trebui să fie de 20-22°C.
- Plantele se udă din abundență. Solul trebuie umezit la o adâncime mare, adică stratul de rădăcină trebuie să fie întotdeauna umed. Dacă se umezește solul doar la o adâncime de 5-10 cm, rădăcinile roșiilor vor fi localizate superficial și vor suferi în mod constant din cauza lipsei de apă și nutriție.
- Pentru a reține umiditatea în zona rădăcinilor, plantele se udă mai rar și nu se slăbește solul din jurul tufișurilor. În acest sens, se poate mulci solul cu fân sau alte materiale organice. Astfel, se vor crea condiții favorabile pentru dezvoltarea bacteriilor benefice în sol și se va asigura nutriția plantelor.
Roșii mari de grădină – sfaturi: Fertilizarea
Pentru ca tufele de roșii să crească bine și să producă o recoltă bogată, au nevoie de o nutriție adecvată. Nutrienții din sol nu sunt întotdeauna bine absorbiți de sistemul radicular al plantelor, deoarece pot fi într-o formă greu accesibilă sau sunt „spălați” în timpul udărilor.
De exemplu, azotul, de care roșiile au mare nevoie la începutul sezonului de vegetație, este un element foarte mobil și slab fixat în sol (în special azotul sub formă de nitrat). Fără azot, roșiile se opresc din creștere, frunzele inferioare devin galbene și cad. Astfel, azotul se administrează în prima jumătate a perioadei de creștere a plantelor. Cu toate acestea, specialiștii recomandă să nu se facă excese, mai ales în perioada de înrădăcinare a răsadurilor și a înfloririi, deoarece o cantitate mare de azot interferează cu absorbția fosforului.
După plantare, în prima jumătate a sezonului de vegetație, plantele se fertilizează cu o infuzie de buruieni și cu un îngrășământ complex cu un conținut ridicat de fosfor și un set complet de microelemente. De asemenea, este utilă aplicarea fertilizării foliare cu bor și calciu.
Citește și: Ce poți pune în gropi la plantarea răsadurilor pentru a avea roșii mari și gustoase
În perioada de fructificare, se optează pentru îngrășămintele care conțin mai mult potasiu.
Este foarte importantă fertilizarea plantelor cu îngrășăminte minerale, inclusiv cu toate macro și microelementele necesare. Tufele bine dezvoltate care cresc în sol fertil se fertilizează de 3-4 ori pe sezon, iar plantele slab dezvoltate se fertilizează mai des, la fiecare 2-3 săptămâni.
Citiți și: Ciupirea roșiilor. Când și cum se face corect
Roșii mari de grădină – sfaturi: Copilirea
Copilirea, adică îndepărtarea în timp util a copililor în exces promovează formarea legumelor mari și accelerează procesul de coacere. În plus, plantele formate corespunzător au parte de o ventilație optimă și de o cantitate de lumină suficientă care facilitează creșterea conținutului de zahăr din legume, fiind, în același timp, și o bună măsură pentru prevenirea apariției bolilor.
Plantele care au prea mulți lăstari produc roșii mai mici care se coc mai greu. Roșiile cu creștere nedeterminată trebuie să aibă 1-2 tulpini, de unde se îndepărtează toți copilii, cu excepția lăstarilor care sunt situați sub primul ciorchine de flori. În acest fel, toate resursele plantei se concentrează pe formarea legumelor. Roșiile cu creștere determinată și semideterminată pot fi crescute cu 2-3 tulpini.
Numărul de copili care pot fi lăsați să crească depinde nu numai de soi, ci și de schema de plantare: cu cât tufele de roșii cresc mai aproape una de cealaltă, cu atât mai atent se elimină copilii. Doar tipurile de roșii cu creștere superdeterminată și standard nu au nevoie de copilire.
Pentru ca fructele de la etajele superioare să atingă dimensiunea dorită și să se coacă, este important ca la sfârșitul sezonului să copilească din timp partea superioară a tulpinii principale sau a lăstarilor laterali.
Citește și: Copili de roșii – utilizare. Cum se obține un răsad nou din lăstarii tăiați la copilire
Roșii mari de grădină – sfaturi: Numărul de frunze pe plantă, defolierea
Una dintre cele mai frecvente greșeli este defolierea excesivă sau îndepărtarea prea multor frunze de la roșii în scopul de a facilita iluminarea și ventilarea optimă. Cu toate acestea, nu trebuie scăpat din vedere faptul că plantele au nevoie de frunze pentru a forma nutrienții necesari dezvoltării complete a plantei și fructificării. Cu cât se formează mai multă materie organică în părțile verzi ale plantei, cu atât randamentul este mai mare.
Imediat după plantarea roșiilor, se elimină doar frunzele inferioare, aflate la baza tulpinii. Cu toate acestea, dacă nu ating pământul și nu sunt afectate de agenți patogeni sau dăunători, toate frunzele se lasă până când roșiile de pe primul ciorchine ating dimensiunea dorită. Soiurile de roșii înalte au nevoie de cel puțin trei frunze înainte de formarea primului ciorchine, iar soiurile pitice, de 1-2 frunze.
De îndată ce roșiile de pe primul buchet încep să se coacă sau au acumulat cel puțin 80% din greutate, toate frunzele inferioare pot fi îndepărtate. Acest lucru îmbunătățește circulația aerului în zona rădăcinii și reduce riscul de a dezvoltare a diferitor infecții, deoarece frunzele inferioare sunt cele care sunt afectate de umiditatea eliminată din sol.
Într-o singură zi se îndepărtează doar câteva frunze pentru ca planta să sufere un stres inutil care afectează negativ fructificarea.
Ulterior, se pot îndepărta frunzele de pe lăstarii laterali, îndreptate în tufiș și situate sub prima perie. La îndepărtarea frunzelor situate la etajele mijlocii, se ține cont de o regulă simplă: 2-3 frunze ar trebui să rămână deasupra fiecărui etaj pentru a conduce nutrienții la legumele formate. Sub nicio formă acestea nu se îndepărtează până roșiile nu sunt complet formate. Dacă este posibilă eliminarea frunzelor inferioare, toate cele situate în partea de sus trebuie să rămână pe plantă până la finalul sezonului de vegetație.
