Taşcu Caraman, fermier din Tulcea, a descoperit cea mai sigură cultură agricolă: „hedging-ul”
agrointeligenta.ro -
Un fermier din Tulcea spune că ploile din ultima perioadă i-au salvat culturile de toamnă, care acum arată destul de bine. Recunoaşte, însă, că a fost un risc asumat, mai ales după seceta din vară.
Cum să supravieţuieşti în agricultură când riscurile sunt peste tot? Teoria spune că ele se pot echilibra reciproc atunci când culturile sunt diversificate corect: când o cultură e compromisă, alta aduce profituri neaşteptate. În termeni financiari se numeşte hedging şi se concretizează în asigurarea contra fluctuaţiilor de preţ.
Însă se poate face şi în mod natural. Chiar dacă majoritatea nici n-au auzit de cuvântul englezesc, cei mai „pricopsiţi” dintre fermieri practică hedgingul din cele mai vechi timpuri. Iată câteva exemple din viaţa reală:
– deţinătorii de teren arabil pot cultiva simultan plante rezistente la secetă şi plante iubitoare de apă, astfel încât producţia să fie mulţumitoare în orice scenariu.
– producătorii de mezeluri au şi linii de preparate vegetale pentru a compensa cererea scăzută din perioada de post.
– exportatorii aleg să vândă şi pe pieţe unde preţul e mai mic, dar într-o valută diferită, astfel încât să nu sufere un şoc prea mare în caz că moneda unui client se depreciază rapid.
– aprovizionarea cu materie primă se poate face, după sezon, de la furnizori de pe ambele emisfere. Astfel, practic vara vine de două ori pe an. Un român a reuşit chiar să facă „hedging” pe caracterul sezonier al muncii în viticultură: stoarce struguri şi la Murfatlar şi în America de Sud.
– preţurile unor culturi pot arăta, istoric, o tendinţă divergentă: când unul scade, altul creşte. Aici, corelaţia este mult mai slabă, o combinaţie profitabilă are mai mult de două elemente, iar rezultatul final depinde de inspiraţia şi experienţa fermierului.
– în cei mai mulţi ani, când petrolul se scumpeşte, barilul se ieftineşte şi invers. Astfel, cultivatorii de porumb îşi pot face şi stocuri substanţiale de combustibil pentru anul următor.
Iată exemplul lui Taşcu Caraman
După un an 2012 în care seceta a afectat serios producţia agricolă din întreaga ţară, Taşcu Caraman, un fermier din Tulcea care administrează circa 3.200 hectare de teren agricol împreună cu un partener, a avut curajul să semene circa 2.600 de hectare – din cele 3.150 ha pe care le administrează – cu rapiţă, grâu şi orz. Deocamdată, culturile se prezintă bine, spune Caraman, care se fereşte să vorbească de efectele secetei din 2012 asupra producţiei de cereale.
Una peste alta, despre 2012 spune că a fost un an greu, cu o producţie slăbuţă, mai degrabă de subzistenţă, dar tot are profit, mai ales că a strâns „cureaua”. Mai face multiplicare de seminţe, are şi un complex de creştere a berbecuţilor şi un abator autorizat. Ce merge bine? „E greu de spus, piaţa e diferită de la un an la altul, clima e cum e… de-aia facem atâtea activităţi, dacă nu merge una merge alta.”
„Anul 2012 a fost greu. Din cauza secetei, producţiile au fost mai mult de subzistenţă. În toamnă, am semănat la risc. După aceea au venit ploile, iar acum culturile se prezintă bine. În agricultură, nu poţi să câştigi, dacă nu rişti. Oricum, dacă nu merge o activitate într-un an, tot merge alta şi se compensează cumva”, declară Caraman.
Export de berbecuţi în ţările arabe
Taşcu Caraman este unul dintre cei mai mari crescători de berbecuţi din România. Întreaga producţie (circa 50.000 de berbecuţi) merge la export în special în ţările arabe şi Grecia.
Despre această activitate spune că merită, deşi este foarte fluctuantă, pentru că cererea nu este constantă în condiţiile în care „arabii fac preţurile pe piaţă”. Acum, de exemplu, are pe stoc circa 15.000 de animale, un efectiv destul de mare în condiţiile în care „hrana este tot mai scumpă”. De altfel, nici nu se aşteaptă ca preţurile la furaje să mai scadă în viitor, pentru că presiunea pe acest segement este tot mai mare. Cât despre stocul de berbecuţi, fermierul speră să le găsească însă cât mai repede cumpărători în afară, pentru că în România nu e cerere.
Pe vremuri, Caraman avea şi o fermă de porci, la care a renunţat pentru că „la noi piaţa este grea şi se importă foarte mult”.
Multiplicare de seminţe
„Agricultura începe de la sămânţă. Orice firmă care se respectă face şi sămânţă. Dacă faci măcar pentru tine, îţi scoţi o parte din cheltuieli”, povesteşte Caraman. El produce nu doar pentru nevoile proprii, ci şi pentru piaţă, de la sămânţă de porumb, orz şi grâu, până la floarea soarelui. La rapiţă nu se bagă, pentru că este mai greu. În general, are circa 1.000 hectare de păioase şi 100 -150 hectare de floarea soarelui.
Nu este însă un lucru aşa de simplu cum ar putea să pară la prima vedere, pentru că îţi trebuie o anumită tehnologie sau autorizaţii multiple pentru folosirea seminţelor, mai declară Caraman.
