Sparanghel – cultivare. Plantare, îngrijire, producție

Violina Gorcinschi - 2 mai 2024 09:36

Cultivarea sparanghelului – cum se cultivă sparanghelul de la faza de plantare până la cea de recoltare, ce producții se obțin la un hectar de sparanghel. Sparanghelul a devenit tot mai atractivă în ultimii ani, așa că vă propunem un articol cu informații complete despre această cultură de nișă, profitabilă pe suprafețe mici de teren.

• Sparanghel – condiții de cultivare;
• Cultura de sparanghel – pregătirea solului pentru plantare;
• Cultivarea sparanghelului – producerea puieților;
• Plantarea culturii de sparanghel;
• Îngrijirea culturii de sparanghel – lucrări necesare;
• Boli și dăunători la sparanghel;
• Recoltarea sparanghelului – producții la hectar.

Sparanghelul este o legumă perenă care are o perioadă lungă de viață, de 20 de ani. Se poate planta sparanghel alb sau sparanghel verde, care vor face recolte pentru 12-25 de ani. În țara noastră, sparanghelul a început să fie cultivat în perioada interbelică, fiind o cultură populară în zona orașelor mari. Totuși, astăzi, în România nu foarte mulți fermieri aleg această cultură.

Sparanghel – condiții de cultivare

Cultivarea sparanghelului are succes dacă se au în vede o serie de condiții de care această cultură are nevoie.

În ceea ce privește temperatura, intervalul optim de creștere este între 15 și 30 de grade Celsius. În timpul iernii, plantele rezistă la frig datorită organelor subterane rizomi și rădăcinii. Acestea rezistă la temperaturi de până la -5 grade Celsius. În schimb, lăstarii tineri sunt afectați de temperaturi mai mici de -1 grad Celsius. Pentru a proteja plantele de temperaturi scăzute, se recomandă mușuroirea sparanghelului pe timpul iernii.

Plantele de sparanghel sunt foarte pretențioase la lumină, preferând locurile însorite. Lăstarii comestibili la soiurile albe de sparanghel apar în urma fenomenului de etiolare (privare de lumină), procedură asigurată printr-o bilonare de primăvară și, ulterior, mulcire cu folie neagră sau alb-negru.

Sparanghelul are nevoie moderată de apă, de umiditate. Planta are o toleranță medie la secetă, iar excesul de umiditate din sol poate facilita apariția bolilor și putrezirea părții subterane. Din acest motiv, este important de știut că sparanghelul nu se plantează pe solurile cu pânză de apă freatică la suprafață.

Cel mai bun sol pentru sparanghel are o fertilitate crescută, este bine drenat – aici de înscriu solurile mijlocii: luto-nisipoase, luto-argiloase, lutoase. Soiurile de sparanghel verde pot fi plantate pe soluri grele. Este important de știut că sparanghelul nu se plantează pe solurile cu pânză de apă freatică la suprafață. Aciditatea optimă a solului pentru cultura de sparenghel este un pH de 6,5 – 7,5.

Citiți și: Sparanghelul – leguma a cărei producţie poate trece de 100 tone la hectar

Cultura de sparanghel – pregătirea solului pentru plantare

Pregătirea solului pentru cultura de sparanghel se începe de toamna, când se face o desfundare la o adâncime de 35-40 cm, moment în care se încorporează și îngrășămintele administrate. Acum se aplică gunoi de grajd bine descompus (60-80 tone/ha), superfosfat (400 kg/ha), sulfat de potasiu descompus (200 kg/ha). La solurile acide, pe lângă îngrășămintele deja prezentate, se administrează și 300 kg de amendamente cu calciu la hectar.

Primăvara, pe solul unde se va pune sparanghel se vine cu o lucrare executată cu combinatorul pentru afânare și distrugerea buruienilor. Deschiderea șanțurilor pentru plantare se realizează la o distanță de 1,4 – 1,5 metri unul de celălalt, luând în considerare cerințele utilajelor folosite în continuare. După posibilitate, orientarea șanțurilor se face în direcția nord-sud. Acestea vor avea o adâncime de 35 cm, lățime de 35-40 cm și lungime în funcție de parcelele alocate pentru cultura de sparanghel.

Citiți și: Afacere pe suprafețe mici: Cultura de sparanghel aduce un profit tot mai mare

Printre lucrările utile pentru înființarea plantației de sparanghel se numără și pregătirea șanțurilor de plantare. Pentru a face acest lucru, folosind cazmaua, se efectuează mobilizarea solului pe fundul șanțului, la o adâncime de 10-15 cm. Gunoiul de grajd bine descompus se distribuie bine, într-un strat de 10 cm grosime. Apoi, are loc crearea, pe fundul șanțurilor, a unor biloane de 7-8 cm înălțime, pentru plantare. Ulterior, se realizează pichetarea locurilor pentru plantare, longitudinal, pe mijlocul șanțului, la un interval de 40-50 cm, prin înfigerea unor picheți de lemn.

Înainte de plantare, pregătirea presupune nu doar prelucrarea solului, dar și a coroanelor de sparanghel. În acest sens, se calculează o densitate de 17.500-18.000 de plante la hectar. Numărul de plante determină cât de bună va fi producția.

Distanța recomandată pentur plantarea sparanghelului este de 1,4-1,5 metri între rânduri și 40-50 m între plante. Se face fasonarea coroanelor de sparanghel, adică eliminarea, prin tăiere, a rădăcinilor răsucite și subțiri și scurtarea rădăcinilor prea lungi. Înaintea plantării, puieților li se administrează tratament împotriva rizoctoniozei, respectiv hipoclorit de sodiu sau potasiu, timp de 10-15 minute. Apoi, se face și un tratament împotriva fuzariozei, prin îmbăierea puieților în substanțele recomandate de specialiștii fitosanitari.

Cultivarea sparanghelului – producerea puieților

Înainte de plantare, este importantă menționarea a câtorva informații despre producerea de puieți de sparanghel. Producerea puieților de sparanghel are loc, de regulă, în pepiniere specializate, cu experiență și cunoștințe în înmulțirea și selecția sparanghelului. Succesul și randamentul culturii depinde foarte mult de calitatea puieților. De aceea, se depun eforturi pentru selectarea corectă a materialului de plantare. În acest sens, se elimină plantele bolnave și a plantelor femele care sunt considerate mai puțin productive.

Producerea de puieți se face cu sămânță care respectă standardele de calitate. Aceasta trebuie să aibă o capacitate germinativă de cel puțin 70% și să nu fie mai veche de trei ani. Pentru o germinație optimă a semințelor, este nevoie de o temperatură a solului de minimum 10 grade Celsius. Temperatura optimă este de 20-30 grade Celsius, iar cea maximă, de 32 grade Celsius.

Citiți și: Ferma de sparanghel – afacerea cu care frații Toma au dat lovitura

Plantarea culturii de sparanghel

Plantarea sparanghelului are loc fie toamna, fie primăvara. La începutul primăverii, sparanghelul se plantează înainte ca mugurii să își înceapă creșterea. Cultura de sparanghel se menține pe teren pe o perioadă de 15-25 de ani, după care se reînființează o cultură nouă pe alte parcele.

Se recomandă ca sparanghelul să fie cultivat pe un teren în care înainte a crescut varză, conopidă, mazăre, fasole, tomate, dovleac, castravete.

Sparanghelul verde se cultivă pe teren drept. Pentru cultivarea sparanghelului alb, se va face bilonare, pentru a împiedica pătrunderea luminii la lăstari. Astfel, aceștia rămân albi până când ajung la suprafața solului și sunt recoltați.

Se utilizează coroane de sparanghel de 1-2 ani, cu trei muguri întregi.

Pentru plantare, se efectuează următorii pași:

• Coroanele se așază în dreptul picheților de pe șanț, în direcția rândului, cu rădăcinile cât mai răsfirate.
• Rădăcinile se acoperă cu un strat de 6 cm grosime de pământ.
• Stratul acoperitor se presează cu mâna, pentru a asigura un contact cât mai bun al rădăcinilor cu solul.
• Puieții plantați se udă cu circa 2-5 litri de apă, în funcție de umiditatea solului.

Citește și: Ceapa eșalotă – cultivare. Sfaturi de la plantare la recoltare

Îngrijirea culturii de sparanghel – lucrări necesare

Culturile de sparanghel necesită anumite lucrări specifice de îngrijire, care se desfășoară de la plantare până la intrarea în producție care are loc în al treilea.

În primul an, la sparanghel au loc următoarele lucrări:

• plivitul;
• udatul, cu frecvență rară și doar în caz de secetă puternică;
• completarea golurilor;
• acoperirea rândurilor plantate cu gunoi din paie sau cu frunze;
• cosirea tulpinilor toamna;
• acoperirea treptată a șanțurilor cu pământ astfel încât, până în toamna primului an, șanțul să rămână necompletat doar pe o adâncime de 10 cm.

În al doilea an, se efectuează aceleași lucrări ca în primul an și se face completarea șanțurilor până la nivelul suprafeței terenului.

În al treilea an, se repetă lucrările din anii precedenți, cu proceduri în plus:

• Se efectuează fertilizarea de primăvară, prin încorporarea a 20 de tone de gunoi de grajd bine descompus, odată cu prima prașilă;
• Se confecționează biloane pe direcția rândurilor de plante, cu înălțimea de circa 35 cm. Acestea au rolul de a crea condițiile optime pentru înălbirea sparanghelului. Pentru sparanghelul verde, nu se fac biloane acoperite, ci doar se asigură susținerea plantelor – în acest, caz înălțimea biloanelor este de 10-15 cm.

Pentru devansarea producției pot fi aplicate diverse metode:

• Mulcirea biloanelor în cursul lunii martie, cu folie de P.E. neagră, de 30-50 microni grosime sau alte folii; confecționarea tunelurilor din folie de mase plastice, cu aportul căldurii solare;
• Cultivarea în bacuri în incinte climatizate, asemănătoare sistemului de forțare a andivelor;
• Cultivarea în solarii încălzite, în sistem foarte intensiv.

Boli și dăunători la sparanghel

La fel ca la alte culturi, sparanghelul are boli și dăunători care provoacă pagube în recoltă. Printre cele mai frecvente și periculoase boli se numără rugina.

Rugina este o boală care se manifestă la toate părțile aeriene ale plantei. Primele semne ale prezenței bolii se observă primăvara devreme, în lunile aprilie-mai, la lăstarii tineri și pe tulpini, sub forma unor pete puțin proeminente, galbene-portocalii, ovale, dispuse izolat sau în grupuri. În perioada înfloririi, la circa 2-3 săptămâni de la apariția semnelor, se formează mai multe pustule oval-alungite,  prăfoase, brun-roșcate. În condițiile potrivite, numărul acestora este atât de mare, încât confluează și formează tulpini, pustule lungi, de 1-2 cm. La finalul verii, își fac apariția pustule negricioase, dispuse în șiruri. La început, aceste pustule sunt acoperite de epidermă, care se sfâșie mai târziu. Atacurile intense provoacă îngălbenirea, ofilirea și uscarea prematură a plantelor. Rugina se poate combate cu fungicide specifice.

Gândacul albastru este principalul dăunător al culturii de sparanghel. Larva acestui gândac atacă sparanghelul și se hrănește cu părțile plantei. Gândacul albastru are un inamic biologic, respectiv viespea sparanghelului care este, însă, combătută prin insecticidele pentru protecție a sparanghelului.

Viespea se dezvoltă în interiorul plantei. La început, se hrănește cu ouăle gândacului albastru, iar apoi își depune propriile ouă în larvele gândacului albastru al sparanghelului. Larva viespii se dezvoltă în larva gândacului câteva săptămâni. Viespea sparanghelului decimează populația de gândaci, prin distrugerea larvelor și a ouălor gândacului albastru.

Dezvoltarea unei noi generații de gândaci se poate preveni prin tăierea tulpinilor, la finalul verii și începutul toamnei, cu o foarfecă lungă sau un hârleț ascuțit. Resturile tăiate se ard. De asemenea, gândacul albastru poate fi combătut cu diverse substanțe insecticide.

Recoltarea sparanghelului – producții la hectar

Perioada în care se recoltează sparanghelul este în intervalul 15 mai – 15 iunie, când iese la suprafața biloanelor. În anii cu primăveri călduroase, recoltarea poate începe mai devreme, de la finlul lunii mai.

Recoltarea sparanghelului se face manual, prin tăierea plantei la 20-22 cm. Lângă lăstar, se face o gropiță și se taie la lungimea potrivită cu ajutorul uneltelor speciale. Recoltarea sparanghelului verde este mai ușoară decât cea a celui alb. Singurul aspect important este ca solzii care acoperă lăstarii să nu se desfacă.

La sparanghel, producția la hectar poate ajunge la 100 de tone la hectar, dar sunt cazuri foarte rar când suprafața ajunge să dea asemenea producții. În România, cu o tehnologie medie de cultivare, fermierii pot spera la minim 10 tone la hectar pentru început. State cu tradiție în aceastp cultură depășesc constant o producție medie de 70 de tone la hectarul cultivat cu sparanghel.

Citește și: Cultura de bob de la semănat la recoltare. Tehnologie de cultivare

Sparanghelul este o plantă cu grad ridicat de perisabilitate. Odată recoltat, rămâne proaspăt 3-4 zile, dacă este ținut la temperaturi de 2-5° C. La culturile de sparanghel din teren deschis, recoltarea începe din al doilea an de la înființarea culturii și se realizează în fiecare an după.

În al treilea an, perioada de recoltare este de 20 de zile. În anii următori, această perioadă poate ajunge până la 40 de zile.

Prețul de valorificare pentru un kilogram de sparanghel este, la nivelul recoltei din 2024, de 30-45 de lei pe kilogram, în funcție de cantitatea contractată. Este profitabilă vânzarea sparanghelului la legătură, la un preț de 20-30 de lei bucata.